Istoria întunecată a unor decese planificate parcă Cum mor oamenii de la Creţoiu pe DE 81 (galerie foto)

Tragedia care s-a petrecut luni seara pe drumul european care leagă Constanţa de Valu lui Traian, în dreptul cartierului Creţoiu, ascunde o istorie însângerată. Conform comunicatului Serviciului Rutier, Elena Damian, de 58 de ani, femeia care a fost spulberată de un Jeep şi apoi călcată de mai multe maşini „a trecut prin loc nepermis". Numai că în zonă, pe o distanţă de câţiva kilometri, pe ambele sensuri, nu există niciun loc permis.

Resturi împrăştiate

Şi după două zile de la producerea tragicului accident, drumul este înţesat de o parte şi de alta cu resturi din îmbrăcăminte şi bucăţi de craniu. Pe partea satului, aruncat într-un şanţ, am găsit ultimul cadou pe care l-a primit femeia de la sora ei: o sticlă de plastic plină cu ardei iute. La o aruncătură de băţ erau papucii pe care femeia îi purta în acea seară: negri, unul dintre ei rupt, acoperit cu pete de sânge. De partea cealaltă a drumului, printre pietre rămăseseră câteva bucăţi din craniul victimei. „Ieri am găsit şi bucăţi de organe, aşa că am chemat copiii femeii care au sunat la Poliţie şi au venit şi au adunat resturi!", spune o femeie care a venit să aprindă o lumânare în zona blestemată.

Am simţit pe pielea noastră calvarul pe care oamenii îl îndură ori de câte ori vor să iasă din sat. Timp de 10 minute am aşteptat să putem străbate distanţa de maximum 10 metri pentru a ajunge pe cealaltă parte a şoselei. De când s-a terminat de construit autostrada traficul din zonă a scăzut simţitor. Cu toate acestea, localnicii spun că, în timpul verii, sunt nevoiţi să stea şi câte o oră până când pot să traverseze drumul în siguranţă. Din cauza lipsei de iluminat public şi a drumului presărat cu urcuşuri şi coborâşuri, traversarea pe timp de noapte este un risc pe care doar puţini dintre localnici şi-l asumă.

Şirul tragediilor

Cele aproximativ o sută de suflete care locuiesc în fosta Oierie Palas, pe terenurile fostului mare moşier Creţoiu, sunt expuse pericolului de a sfârşi ca şi femeia care a murit luni seara.

Cine vrea să iasă din sat în mod legal trebuie să bată pe jos aproape trei kilometri ca să ajungă la prima trecere de pietoni din Valu lui Traian sau şapte kilometri până la pasajul pietonal din Constanţa. De regulă, toţi traversează în fugă drumul pentru a ajunge în staţia de microbuz situată vizavi de cartierul lor, pe cealaltă parte a căii de rulare.

Oamenii spun că şirul celor care au murit astfel este nenumărat. Nici nu-şi mai aduc aminte câţi au fost. Crucile ridicate la marginea drumului stau mărturie a tragediilor care s-au petrecut aici. O parte dintre ele au şi dispărut, distruse, la rândul lor, tot de maşinile care trec cu viteză foarte mare.

Angelica Lingurariu era să-şi piardă soţul, Vasile, acum mai bine de 17 ani. „Era în 1996 când omul meu a vrut să treacă strada şi a fost accidentat. A avut noroc că a scăpat cu viaţă, dar cu ambele picioare rupte. A stat o lună în spital", povesteşte femeia.

Alţii nu au avut acest noroc, dacă-l putem numi aşa. În 1993, Elena Bugaru, o femeie din cartier, de 52 de ani, a devenit şi ea victimă într-un accident asemănător cu cel de luni. Femeia venea la un priveghi.

În urmă cu doi ani, o tânără de 18 ani care locuia în Creţoiu a sfârşit la fel. Salvarea a luat-o aproape moartă de pe marginea drumului şi, după o lună de stat în comă la spital, s-a stins.

Acum patru ani, povestesc localnicii, un adolescent de 14 ani aştepta microbuzul în staţie, când a fost agăţat şi târât pe şosea de o maşină. „Lumea a contribuit atunci cu bani de înmormântare", îşi amintesc femeile.

Coşmarul din fiecare zi

Şi şirul tragediilor poate continua. Părinţii din fosta oierie trăiesc zilnic un coşmar la gândul că micuţii lor pot deveni oricând una dintre victimele traficului rutier. Mihaela Rentea spune că îşi aşteaptă în fiecare seară, indiferent de oră, copiii în staţia de microbuz. „Îl trec şoseaua până şi pe cel de clasa a IX-a pentru că mi-e teamă", spune femeia.

„Luni când am aflat că s-a mai petrecut un accident mi-am sunat fata să văd dacă a ajuns acasă şi dacă este bine!", povesteşte o localnică.

Nu se poate face nimic

Cartierul aparţine de comuna Valu lui Traian. Până în acest an, zona pe care oamenii şi-au făcut casele era considerată parte din extravilan. Ionela Zota, purtătorul de cuvânt al Primăriei Valu lui Traian, a spus că anual fac mai multe cereri către cei de la Drumuri Naţionale pentru a rezolva problema acestor oameni. De o trecere de pietoni nu poate fi vorba, dar nici de o pasarelă. De fiecare dată, li s-a răspuns că nu se poate pentru că este drum naţional, apoi drum european. „Pe drumurile europene nu se fac traversări", sună mereu răspunsul. „Până şi în localitatea Valu lui Traian nu ni se permite să facem prea multe treceri. De la o trecere la alta sunt, în unele cazuri, mai mulţi kilometri", spune purtătorul de cuvânt.

Marin Dima, directorul Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Constanţa, a spus că regretă foarte mult cele întâmplate, dar că pentru construcţia unei pasarele este nevoie de o cerere de la primărie şi de avizul Poliţiei. În cazuri asemănătoare, Poliţia şi-a dat avizul, spune directorul.