IZVORUL TAMADUITOR

Locuitorii tuturor satelor din imprejurimi iau apa ca pe un medicament

La marginea comunei Pantelimon, o cruce de piatra marcheaza gura unui izvor * Satenii spun ca apa e tamaduitoare si ca i-a vindecat pe multi oameni * Crucea a fost ridicata de o grecoaica, in 1922, dupa ce un barbat mut si-a recapatat graiul * In fiecare an, de Izvorul Tamaduirii, sute de oameni participa la slujbele oficiate de preoti * Originile satului Pantelimon trebuie cautate in urma cu 2000 de ani, cand aici a fost intemeiata cetatea Ulmetum

Un drumeag abrupt ne conduce la Izvorul de leac. De o parte si de alta, terenuri agricole, iar pe vale o pasune intinsa. E patria ciobanilor care, de mii de ani isi indruma animalele in aceste locuri. Firul de apa si-a facut loc sub o costisa. E apa rece, de izvor, un bun medicament pentru soarele de vara care nu cruta pe nimeni in plin camp. Deasupra izvorului s-a nascut o cruce cioplita in piatra varuita in alb.

Oamenii locului stiu ca apa aceasta are puteri tamaduitoare. De aceea, ei vin aici mereu si isi umplu bidoanele. O beau si spala cu ea daca sunt bolnavi. "Numai ieri au venit patru carute si au luat apa. Vin oameni din Pantelimon, Runcu, Mireasa, din toate satele. Daca esti bolnav, cu apa de aici te faci bine!", ne-a spus sprijinindu-se in toiag Badea Nicolae, un pastor de capre din zona. Bem si noi din apa rece ca gheata, cu speranta ca ea sa tamaduiasca toate bolile trupesti si sufletesti de care suferim. Crucea domina izvorul si e ridicata pe o bucata de calcar iesita din pamant. Incercam sa citim textul sapat in piatra si accentuat cu vopsea. Desi literele sunt clare, nu reusim sa deslusim tot, pentru ca sunt folosite mai multe abrevieri pe care nu le intelegem. Se poate citi clar: "Ridicat an 1922...", iar pe cealalta parte a crucii: "Eroii cazuti in razboi, an 1916-1918". In partea de jos, dupa un fragment indescifrabil, cuvantul "mut". Aflam de sateni ca aceasta cruce a fost ridicata dupa ce un barbat mut a baut apa din izvor si apoi a inceput sa vorbeasca. Nea Ionita, din satul Runcu, e nepotul celei care a ridicat crucea, Vetitia Ionita, o grecoaica maritata cu roman. "Ea a ridicat crucea, in 1922. Daca ai credinta, si bei din apa de la Izvorul de leac, te vindeci de orice boala". Ionita isi aminteste de familia Tiba din Pantelimonul de Sus: "Aveau toti bube pe cap si nici un medic nu a reusit sa ii faca bine. Si-au dat de cateva ori cu apa si le-a trecut. Baietii lor traiesc tot in Pantelimon, alde Petre Iosif". Batranul Ionita isi aminteste ca atunci cand era elev mergea cu profesorii la cruce. "Mai ales cand era sarbatoarea Izvorul Tamaduirii, profesorii ne luau pe toti elevii si mergeam cu preotii in frunte la cruce. Preotii luau icoane din biserica, steaguri cu sfinti si stateam acolo la slujba. Veneau oameni din toate satele.". Actualul preot, Robert Gabriel Manaila e in comuna numai de cateva saptamani. El a fost cel care a slujit in acest an, de Izvorul Tamaduirii, la cruce. "Au fost foarte multi credinciosi, din toate satele din imprejurimi, valea a fost plina de oameni". Vazand ca oamenii vin in numar mare in acest loc, primarul Vasile Neicu vrea sa construiasca o platforma de ciment la cruce.

Stramosii romanilor din cetatea Ulmetum

Istoria acestui loc are radacini adanci, iar pe alocuri e scrisa cu litere de sange. In urma cu aproape 2000 de ani, romanii au construit, pe un promontoriu aflat langa actuala vatra a satului, un castru pe care l-au numit Ulmetum, de la o padure de ulmi din zona. Cetatea apartinea de Capidava si facea schimburi economice cu orasele grecesti de pe litoral, Histria, Tomis si Callatis. Vasile Parvan a fost cel care, intre 1911-1913, a inceput, aici, sapaturile arheologice si a scos la lumina zidurile vechi, inscriptii si obiecte. Incepand cu secolul III, cetatea a intrat in criza, nemaiputand sa tina piept atacurilor repetate ale popoarelor migratoare. Au trecut pe aici in valuri avarii, slavii, pecenegii si cumanii. Dupa cateva secole, atunci cand atacurile au trecut, s-a injghebat aici un sat bizantin, cu o populatie saraca, ce traia in bordeie, departe de gloria de alta data. In anii 1881-1886, s-au stabilit pe aceeasi vatra, langa cetate, romani din Braila si Ramnicu Sarat. Primul Razboi mondial a adus o alta perioada de vitregie. Toti locuitorii din Ulmetum au fost obligati sa isi paraseasca gospodariile si sa se adaposteasca in alte parti. Atunci cand s-au intors, si-au gasit gospodariile pradate si distruse si au fost nevoiti sa intemeieze din nou-pentru a cata oara!? Asezarea. Biserica e o cladire racoroasa, cu ziduri groase si turla imbracata in lemn pe interior. Timpul trecut si-a lasat amprenta asupra vechii constructii, dar primarul a promis ca refacerea partii superioare a bisericii si montarea unor turle noi, de piatra, e o datorie de onoare pentru el. La intrare in curtea bisericii, un epitaful sapat in marmura ne reaminteste de vremurile de rastriste pe care comunitatea a reusit sa le depaseasca: "Eroilor din Pantelimonul de Sus Ulmetum, judetul Constanta, sfanta si vesnica recunostinta. Pomeneste-ne pe noi, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta! Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri". Biserica e o cladire racoroasa, cu ziduri groase si turla imbracata in lemn pe interior. Timpul trecut si-a lasat amprenta asupra vechii constructii, dar primarul a promis ca refacerea partii superioare a bisericii si montarea unor turle noi, de piatra, e o datorie de onoare pentru el.