La Constanţa s-a deschis primul centru de zi pentru tulburările de memorie Nu uitaţi de cei ce uită. Destul uită autorităţile (galerie foto)

În fiecare an, 21 septembrie este marcată ca fiind Ziua Mondială Alzheimer. O dată pe an ne amintim de cei care uită, iar autorităţile nici atunci. În ţara noastră nu există programe de prevenire a demenţei, iar statul cheltuieşte sume foarte mari de bani pentru tratamentul unui bolnav de Alzheimer, deşi boala este degenerativă.

Medicamentele pot doar să încetinească evoluţia bolii. Spre exemplu, tratamentul unui singur pacient poate să ajungă pe lună la suma de 1.000 de lei, iar cel mai ieftin nu coboară sub 150 de lei. Tratamentul este gratuit, prin Programul Naţional de Demenţă. În schimb, tratamentele preventive nu sunt gratuite.

Ce sunt demenţele

Demenţele sunt vasculare (cele cauzate de un accident vascular cerebral) sau cele de tip Alzheimer (degenerarea neuronilor). La un moment dat, toate demenţele duc la Alzheimer.

Prolemele pe care le ridică un bolnav de demenţă nu sunt puţine. El dă peste cap şi viaţa aparţinătorilor, aşa cum spune dr. Mihaela Burşova, medic primar geriatrie - gerontologie şi coordonatorul Programului Naţional de Demenţe - Geriatrie în judeţul Constanţa.

Studiile demonstrează că aproape jumătate dintre persoanele care trec de vârsta de 60 de ani suferă de o boală de memorie. În ultima perioadă, s-a instalat demenţa şi la persoane mult mai tinere, care au vârsta de 50 de ani.

Să nu-i uităm pe cei ce uită!

Pacienţii se prezintă foarte târziu la medic, când boala este în stadii avansate şi, când, practic, tratamentul nu este prea eficient.

În cabinetul din policlinică, fiecărui pacient îi sunt acordate 15 minute. „Este foarte puţin. Uneori, unui bătrân îi ia şi 10 minute să ajungă de la uşă la patul de consultaţii. Nu am timp să-i fac un examen clinic: să evaluez statusul mintal sau să fac scara gradaţiei geriatrice. Mai mult decât atât, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Constanţa nu decontează aceste servicii", spune medicul.

La Constanţa funcţionează de câteva luni singurul centru de zi pentru tulburările de memorie. Coordonat de dr. Mihaela Burşova, aici se face terapie cu pacienţii bolnavi de demenţă. Centrul este situat pe strada Mihai Viteazu, la numărul 107. O şedinţă durează o oră şi jumătate sau maximum două ore.

Primele exerciţii: alegerea culorilor

Privind în sala de tratament a acestor persoane, ai crede iniţial că este vorba de o clasă de grădiniţă. Doar măsuţele sunt înlocuite cu mese pentru adulţi. Pe masă sunt culori, cărţi cartonate, cu multe poze, de recunoaştere a plantelor şi animalelor, jocuri de puzzle. Pe un perete, sunt desenate două coşuri. Un pacient a trebuit să pună într-un coş cele mai frumoase amintiri din viaţa sa, iar în celălalt lucruri mai puţin plăcute. Practic, ei sunt trataţi ca nişte copii în vârstă de câţiva ani.

Mai mult decât atât, se simt jigniţi atunci când le spui că au demenţă. „În momentul în care le fac foaia de tratament e obligatoriu să trec cuvântul «demenţă» pentru că altfel nu-şi pot primi gratis medicamentele. Unul dintre pacienţi a sesizat acest lucru şi a fost foarte nefericit. S-a plâns tuturor că este «dement». I-am explicat că este doar o procedură şi că doar aşa poate să primească pastilele de care are nevoie.

Simptome ale demenţei

Primul simptom al instalării demenţei poate fi o uşoară depresie, care se coroborează de fiecare dată şi cu alţi factori de risc. Apoi, pacientul este dezorientat spaţial: Spre exemplu, un bărbat a povestit că s-a trezit în cartierul Tomis Nord fără ca să-şi amintească cum a ajuns acolo. I-a fost ruşine să întrebe trecătorii. Însă şi-a adus aminte că locuieşte în zona Gării şi a întrebat ce mijloace de transport ajung la Gară.

Un alt simptom este tulburarea de memorie. Aici este vorba de memoria recentă. Pacienţii îşi amintesc ce au făcut în urmă cu mulţi ani, însă aparţinătorii spun că uită, spre exemplu, ce a discutat cu un bătrân în urmă cu două zile.

Majoritatea pacienţilor, povesteşte medicul, nu ştiu în ce an suntem. „Toţi încep cu 1.900", spune ea. Apoi, au probleme în executarea activităţilor zilnice.

Nu-şi recunosc copiii

În stadii avansate ale bolii, pacientul nu-şi mai recunoaşte nici propriii copii, însă, memoria le poate reveni pentru o scurtă perioadă de timp. „Am avut o bunicuţă care era adusă la centru de către băieţii ei. Când o întrebam cine a adus-o spunea că nu ştie. După mai multe şedinţe de terapie am întrebat-o cine a adus-o şi mi-a răspuns: «Băiatul meu! Cum adică cine m-a adus?!»

La dispoziţia pacienţilor stau un psiholog şi un asistent social, iar cu ajutorul unui sponsor, 100 de persoane vor face un computer tomograf. În acest fel se vrea o evaluare a pacienţilor cu suspiciune de boli de memorie.

Sindromul pensionării

Foarte întâlnit în ultimii ani este sindromul pensionării. Persoanele cu un anumit nivel de instruire se resimt foarte mult după ce după mulţi ani de muncă se trezesc singure, acasă, cu atâta timp liber la dispoziţie. „În alte ţări există programe care pregătesc viitorul pensionar. Li se explică din timp ce înseamnă acest lucru. La noi nu s-a luat în discuţie aşa ceva", spune medicul geriatru.

Cum putem preveni demenţa?

Ce putem face pentru ca neuronii să funcţioneze la vârste înaintate? „Trebuie să trăim frumos ca să îmbătrânim frumos!", spune medicul. În primul rând, spune specialistul, trebuie să facem mai multe exerciţii fizice. Glicemia şi colesterolul cu valori mari sunt doi factori predispozanţi. Apoi, trebuie să evităm relaţiile conflictuale şi stările traumatizante. Nu s-a demonstrat că dacă părinţii au demenţă automat vor avea şi urmaşii lor.