Lăcaş de cult de rit vechi, sfinţit la Năvodari

Peste 300 de persoane, credincioşi de rit vechi şi nu numai, au asistat, ieri, la slujba de sfinţire a bisericii lipoveneşti din Năvodari. De departe, cel mai impozant lăcaş de cult din oraş, biserica de rit vechi a primit acelaşi hram ca şi celălalt lăcaş, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă.

Povestea ruşilor-lipoveni se pierde în negura istoriei, neputând spune cineva cu exactitate când a fost întemeiată comunitatea de la Năvodari (Carachioi, cum se numea în vechime şi cum încă este cunoscută aşezarea de lipoveni în vârstă). Cert este că un grup de staroveri din Rusia, goniţi de prigoana ţaristă şi de cea instituită de unul dintre patriarhii ruşi, Nikon, a găsit locul prielnic desfăşurării activităţilor tradiţionale - pescuitul şi agricultura. O atestare documentară precisă nu există în arhivele lipovenilor năvodăreni, dar aceştia susţin că s-au aşezat aici până la 1800. După ridicarea unei bisericuţe mici şi creşterea numerică a populaţiei, s-a dorit realizarea unui lăcaş de cult mai mare, după modelul celor maiestuoase din lumea pravoslavnică. Din cauza lipsei de bani, construcţia a demarat pe la anul 1938, dar a fost oprită de venirea celei de-a doua conflagraţii mondiale. După război, mulţi lipoveni au plecat în Rusia, fiind deportaţi în Siberia, iar comunitatea a scăzut dramatic din punct de vedere numeric. Apoi au venit comuniştii, iar zidurile de cărămidă ridicate au fost lăsate pradă intemperiilor. Unii preoţi au vrut să desăvârşească lăcaşul, dar încercările le-au fost zădărnicite.

Construcţie reluată după 18 ani

După evenimentele din decembrie ’89, comunitatea de lipoveni a hotărât să ducă la bun sfârşit opera începută de predecesori. Cu sprijinul inimosului părinte Anatoli Nichita, „batiuşca“ pentru lipoveni, au început să se strângă bani şi, treptat-treptat, să se reia lucrările. Numai că fondurile insuficiente făceau ca lucrările realizate să se degradeze şi acest lucru a dus la o dezbinare în sânul comunităţii, agravată de situaţia economică şi de emigrările în număr mare ale lipovenilor, care au preferat să plece la muncă în Spania, Italia sau Israel. La acestea s-a adăugat şi decesul prematur al preotului, la 55 de ani, în luna aprilie a acestui an, după 30 de ani de păstorire. Părea că visul starover se destramă încă o dată.

Lucrări finalizate cu sprijinul primăriei

Noul preot, Avvakum Pricop Sava, instalat după trei luni de la plecarea preotului Anatoli, a continuat opera celorlalţi şi, deşi lucrările nu erau nici pe departe de a fi terminate, a insistat să fixeze o dată pentru sfinţire. S-a ales ziua de 23 noiembrie şi ritmul lucrărilor a fost înteţit, în limita disponibilităţilor băneşti. În ajutorul lipovenilor a venit şi administraţia locală, care s-a ocupat în special de lucrările de amenajare a curţii.

Lacrimi de bucurie

Slujba de sfinţire a unei biserici, în ritul vechi, starover, se desfăşoară înainte de răsăritul soarelui. Arhiepiscopul de Slava Rusă, Flavian, îmbrăcat în alb, ajutat de un sobor de şapte preoţi, a oficiat o slujbă specială în altar, apoi a însemnat cu semnul crucii toţi pereţii bisericii. Apoi a urmat Liturghia, ceremonialul religios fiind definitivat la miezul zilei. Au participat la slujbă lipoveni din toate colţurile ţării, măicuţe de la singura mănăstire de rit vechi de maici din România (o perioadă singura din lume), Vvedenia, de la Slava Rusă. Acestora li s-au alăturat primarul Năvodariului, Nicolae Matei, candidatul PSD pentru Colegiul 1 Camera Deputaţilor, Liviu Stan, consilieri locali, funcţionari din primărie, dar şi credincioşi de rit nou au fost alături de lipoveni la bucuria slujbei de sfinţire. Predica preotului paroh a fost gâtuită de emoţie, lacrimile de bucurie ale acestuia impresionând întreaga adunare. Slujba s-a încheiat cu o agapă creştină, unde au fost servite mâncăruri de dulce, deoarece staroverii vor intra în Postul Crăciunului abia vineri, 28 noiembrie, conform calendarului iulian, după care se desfăşoară şi slujbele religioase.