Legenda insulei Păcuiul lui Soare şi a fiinţei mitologice, Samca Samodiva

La poalele podişului Oltina, în mijlocul unui braţ al Dunării se află insula Păcuiul lui Soare. Legenda spune ca o fiinţă mitologică, „Samca Samodiva“, un amestec de zână şi dragon subacvatic stă de strajă şi astăzi în adâncuri pentru apărarea cetăţii înghiţită de apele Dunării.
 
Puternica, importanta cetate bizantină a Vicinei a fost construită între anii 971-976 de trupele împăratului Ioan Tzimiskes. Avea o suprafaţă de cinci hectare. Ziduri de piatră, masive, nisipate într-o bună măsură, vorbesc despre uluitoarea tehnică a constructorilor bizantini. Surprinzător, vechiul port se află în mijlocul insulei. Cu sute de ani în urmă, s-a produs o încălecare a plăcilor tectonice, care a ridicat un mal şi a coborât altul. Unde a fost cetate, e apă. Unde a fost apă, e un petec de pământ pe care unii îl numesc „paradis”. Într-un an, când apele Dunării scăzuseră mult din pricina secetei, comandantul punctului de frontieră a văzut din elicopter acoperişurile ale mitropoliei Vicinei. În 1968, Nicolae Scarlat, un arheolog subacvatic amator, a coborât într-un costum sofisticat până la înălţimea acoperişurilor mitropoliei, luând probe. Aur de 24 de carate. Curenţii foarte puternici şi somni uriaşi, care locuiesc acolo, s-au abătut asupra temerarului scafandru. A fost scos din apă cu fracturi multiple,care i-au provocat şi moartea, după vreo doi ani. La începutul anilor ’90, insula a fost inclusă în Rezervaţia Mondială a Biosferei Delta Dunării.
 
Istoricii consemnează înfiinţarea unei arhiepiscopii la Vicina, către finele secolului al XI-lea, care la 1250 depindea de Patriarhia de la Niceea, iar în 1261 de cea de la Constantinopol. În anul 1340 aflăm dintr-un document despre „smeritul Mitropolit al Vicinei şi prea cinstit Macarie”, iar în 1359 „Prea Sfinţitul Mitropolit de Vicina, chir Iachint” este numit „arhiereu al întregii Ţări Româneşti”.
 
Pe această insulă, a fost construită între anii 971 – 972 de către împăraţii Bizantului, cetatea Vicina, în scopul reînstaurării puterii lor la gurile Dunării de Jos. O parte a ruinelor fostei cetăţi se mai văd şi astăzi, dar cea mai mare parte se află sub apele vechiului fluviu şi se arată doar în verile secetoase atunci când acestea scad şi scot la iveala urme ale fortificaţiilor si chiar scheletul unei corăbii din vechime.

Sursa: http://vacantierul.ro/pacuiul-lui-soare-o-insula-in-mijlocul-dunarii-sau-povestea-mitropoliei-din-adancuri/