Legenda izvorului din satul tulcean Nicolae Bălcescu, care curge o dată pe an

Locuitorii din Nicolae Bălcescu, judeţul Tulcea, povestesc că, de sute de ani, pe coama dealului de aici, numai într-o zi anume, din pământ izvorăşte un firicel de apă. Minunea se întâmplă numai în Stăvinerea luminată, cum îi spun ei, adică de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.

Până acum câteva zeci de ani, satul Nicolae Bălcescu din judeţul Tulcea purta numele de Başchioi. În turcă, „başchioi” înseamnă frunte, cap, ceea ce ne îndeamnă să credem că localitatea era o aşezare prosperă. Legenda spune că, pe vremea turcilor, aici locuia un turc bogat care avea o turmă mare de oi. Avea şi-o fată surdomută, pe care o trimitea în fiecare zi să pască mioarele. Ajungând pe dealul cu pricina, la capătul unei zile obositoare, fata se opreşte mirată lângă un firicel de apă ce ţâşnea din pământ, pe care nu-l mai văzuse până atunci, chiar dacă mereu îşi purta turma pe dealul înverzit. Îşi potoleşte setea cu apa lui, îşi răcoreşte faţa asudată şi se întinde pe iarbă să se odihnească puţin. Aţipeşte. După o vreme, când se trezeşte, observă că oile dispăruseră. Îşi pune mâinile în cap şi începe să strige. De atunci, a început să vorbească şi să audă. A doua zi, chiar dacă a mai căutat izvorul împreună cu sătenii, n-a găsit decât pământ uscat.
 
Sursa: www.teologiepentruazi.ro