Legenda localităţii Ovidiu şi legătura acesteia cu numele autorului „Tristelor“ şi „Ponticelor“

Situat în partea de est a judeţului Constanţa, pe malul vestic al Lacului Siutghiol, care îl desparte de staţiunea Mamaia, la numai 10 kilometri nord de municipiul Constanţa, se află oraşul Ovidiu.

Localitatea s-a dezvoltat din timpuri străvechi ca un sat de agricultori şi pescari. Cele mai vechi urme omeneşti din zona insulei Ovidiu şi a împrejurimilor Lacului Siutghiol sunt din paleoliticul mijlociu, dar cercetările arată că stratul cel mai profund de locuire este cel traco-get, peste care s-a suprapus cel geto-roman. Alături de populaţiile daco-getice-scitice, s-au întemeiat aici colonii greceşti, în vecinătatea oraşului, la numai 10 kilometri depărtare fiind vestita colonie a Tomisului, iar in partea de sud a localităţii, pe malul lacului, s-au găsit urmele unui castru roman şi ale unui apeduct care se pare că aproviziona aşezarea de pe insulă. Dar a existat oare vreo legătura între numele localităţii acest şi marele poet latin Ovidius, exilat în Tomis în anii 9-17, era noastră?

Una dintre legende spune că cei doi stejari care se înalţă pe insulă ar fi fost plantaţi de Ovidius, iar alta arată că mormântul marelui poet s-ar afla undeva în zona respectivă. În sprijinul acestor legende vin cercetările arheologice şi, stabilind corelaţia dintre elementele de cultură materială de apartenenţă romană găsite pe insulă şi în împrejurimi, de ce n-am admite că ţinutul acesta, loc de inspiraţie poetică, de recreaţie sufletească, ar fi putut fi colţul de refugiu al autorului „Tristelor“ şi „Ponticelor“?

Ca aşezare, după documentele vremii, localitatea Ovidiu ar data de prin 1650, sub denumirea de Silişte, fiind compusă din câteva case, care, mai târziu, din cauza distrugerilor şi a lipsei de apă, se va muta pe malul Lacului Siutghiol, fiind redenumită în Canara. De la înfiinţare şi până în 1930, satul a purtat acest nume, de origine turcă, ce se traduce prin „loc de unde se scoate piatra“, deoarece în împrejurimi se află îngrămădiri de dealuri pietroase unde s-au deschis cariere din cele mai vechi timpuri. În anul 1930, Canara va primi numele de Ovidiu, după mica insula cu acelaşi numele din Lacul Siutghiol, ce se afla în dreptul localităţii.