Nedreptatile titularizarii in invatamantul preuniversitar

Legi avantajoase doar pentru unii

# Nu toti profesorii titularizati in scolile din invatamantul preuniversitar au sustinut examen, insa acest lucru nu i-a impiedicat sa obtina functii de conducere * In anul 1990, titularizarea s-a facut pe baza concursului de dosare, acest lucru insemnand blocarea a numeroase posturi la catedra * Din pacate, unii dintre profesori, poate chiar mai capabili decat cei titularizati peste noapte, au ramas fara post * In Constanta, la ora actuala exista 57 de suplinitori cu gradul I, care sunt testati periodic de catre Inspectoratul Scolar Judetean * In anul 1999, ministrul Andrei Marga a decis ca anumite unitati sa devina reprezentative si ca urmare sa poata organiza concurs de titularizare la nivelul institutiei * Daca pana atunci, managerii de scoli cu greu mai declarau cate un post vacant, acum numarul catedrelor libere a explodat * Seful Departamentului de Resurse Umane afirma ca urmarile titularizarilor facute atunci se vad si acum, multi dintre actualii directori reclamand nonvaloarea cadrelor didactice angajate in acea perioada

In decursul anilor, pentru multe dintre cadrele didactice, titularizarea pe post a reprezentat o adevarata piatra de incercare atat a rabdarii cat si a promovarii unui concurs foarte dificil. Unii insa, mai norocosi, au avansat la rangul de titular, fara mari batai de cap si fara sa participe macar la vreun examen. Este cazul celor deveniti titulari la Revolutie, cand ministrul Educatiei a decis, prin hotararea guvernamentala numarul 487 din anul 1990, ca toti profesorii aflati in sistemul de invatamant preuniversitar sa devina peste noapte, titulari pe viata, in baza unui concurs de dosare. De atunci aceste persoane si-au vazut de treaba si nu au mai fost deranjate sa participe la vreun examen. Potrivit HG487/1990, criteriile de selectie aplicate in cazul mai multor solicitanti pe aceeasi catedra erau: gradele didactice, media generala de absolvire a institutiei de invatamant, vechimea si situatia familiala. Cei mai multi dintre profesorii care au beneficiat atunci de prevederile acelei hotarari au fost inginerii si subinginerii care spre deosebire de celelalte specializari, nu primeau o repartitie guvernamentala in invatamant. In cei 16 ani scursi de la Revolutie, posturile ocupate de titularizatii fara examen au ramas blocate, unii dintre acestia devenind chiar directori de unitati scolare.Nu toti suplinitorii au avut sanse egaleIn tot acest timp, numarul suplinitorilor aflati in cautare de catedra a crescut, iar batalia pe posturi a fost din ce in ce mai mare. Din pacate, unii dintre profesori, poate chiar mai competenti decat cei titularizati peste noapte au ramas fara post. In Constanta, la ora actuala exista 57 de suplinitori cu gradul I, care sunt testati periodic de catre Inspectoratul Scolar Judetean. Pentru ca, de cativa ani buni, nu se pot titulariza, acestia sunt nevoiti sa accepte statutul umil si nesigur al suplinitorului. Potrivit lui Nedjet Gevat-Ismet, inspector Management Resurse Umane al ISJ, un profesor nu poate suplini mai mult de trei ani pe aceeasi catedra, si asta doar daca a obtinut nota cinci la Concursul National Unic de titularizare si doar un an daca a promovat concursul local organizat de ISJ. Din pacate, nici de aceasta perioada de suplinire prevazuta de lege nu poate beneficia intotdeauna suplinitorul calificat. "Daca intre timp un titular solicita catedra ocupata temporar de suplinitor, pentru detasare, acesta pierde dreptul castigat prin concursul sustinut", a precizat Gevat. Exista insa, directori care refuza sa declare catedrele vacante din institutiile pe care le conduc, afirmand ca aceste posturi libere sunt neviabile. Singurul care are de pierdut din aceasta situatie este suplinitorul. Din surse interioare, am aflat ca au existat cazuri in care profesorii au suplinit pe aceeasi catedra si in aceeasi institutie 11 ani, astfel cosmarul suplinitorului prelungindu-se mai mult timp. Se pare ca, deseori, directorii de unitati scolare prefera sa lucreze cu suplinitori pentru ca acestia sunt mai usor de condus, avand in vedere statutul lor fragil.Nedreptatile titularizarii din invatamantul preuniversitar nu s-au oprit aici. In anul 1999, ministrul Andrei Marga, a decis ca anumite unitati sa devine reprezentative si ca urmare sa poata organiza concurs de titularizare la nivelul institutiei.Directorii, dornici de titulariDaca pana atunci managerii de scoli cu greu mai declarau cate un post vacant, acum numarul catedrelor libere a explodat. In cei trei ani in care unitatile reprezentative au organizat desfasurarea examenului, in judetul nostru au fost scoase la concursul de titularizare 589 de posturi si au fost ocupate 317. Numai in anul 1999, Colegiul Pedagogic Constantin Bratescu a declarat vacante 23 de posturi, iar Liceul de Arta 19. Se pare ca, prin organizarea la nivel local a concursului, directorii care erau presedintii comisiilor de examen au titularizat cam pe cine au dorit. Nu se stie insa, daca angajarea s-a facut si pe criteriul competentei. Seful Departamentului de Resurse Umane afirma ca urmarile titularizarilor facute atunci se vad si acum, multi dintre actualii directori reclamand non valoarea cadrelor didactice angajate atunci.Specialisti dupa doar un an si jumatateIn acelasi timp, legea a permis atunci multor suplinitori care nu mai aveau nicio sansa de a ramane in invatamant sa se recalifice. Pentru ca disciplinele predate de ei nu se mai regaseau in planurile de invatamant, acestia au decis sa urmeze cursuri postuniversitare, cu durata a trei semestre. Desi acest lucru pare revoltator, dupa absolvire acestia au fost declarati licentiati cu dubla specializare, avand dreptul de a preda discipline din ambele specialitati. Ne intrebam insa, cum un inginer textilist poate dupa numai un an si jumatate sa poata preda la nivel de liceu informatica, in timp ce altii se pregatesc timp de patru sau cinci ani, pentru a stapani asemenea cunostinte.Avand in vedere aceste situatii dubioase derulate in invatamant, am vrea sa stim, daca odata cu anuntata descentralizare, ministrul Hardau va rezolva nedreptatile generate de legi si hotarari date la voia intamplarii, fara sa se ia in calcul faptul ca, poate, aceste reglementari vor limita sansele altor oameni, la fel de pregatiti profesional si care in mod normal ar trebui sa fie egale pentru toti.