Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
14:44 27 07 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

O viata de om

ro

21 Jan, 2003 00:00 993 Marime text

Cel mai vechi angajat al Postei are 36 de ani vechime

Exista oameni care practica o meserie de o viata si nici macar nu isi pot inchipui cum ar fi aratat viata lor daca ar fi avut o alta ocupatie * Reporterii ZIUA au dorit sa prezinte cazul unei astfel de persoane, cu totul dedicata muncii sale, fara regrete fata de trecut si cu speranta in fata viitorului * Cel mai vechi angajat nu este un factor postal, ci Cristina Ilina, actualmente raspunzatoare de sectorul filatelie * "Anii serviti in posta mi s-au intiparit in suflet "precum marca de scrisoare"", ne-a declarat aceasta

Exista oameni pasionati de meseria lor, fara ca aceasta sa implice neaparat o functie de conducere sau fara a fi remunerati cu salarii generoase. Exista oameni care practica o meserie de o viata si nici macar nu isi pot inchipui cum ar fi aratat viata lor daca ar fi avut o alta ocupatie, poate mai bine platita. De atatea ori se scrie in presa despre personalitati de frunte ale urbei, despre oameni de vaza, si de cele mai multe ori este uitat omul simplu, cel care duce, la urma-urmei, pe umerii lui greul.Reporterii ZIUA au dorit sa prezinte cazul unei astfel de persoane, cu totul dedicata muncii sale, fara regrete fata de trecut si cu speranta in fata viitorului. Am dorit astfel sa discutam cu cel mai vechi angajat al Postei constantene. Contrar asteptarilor, cel mai vechi angajat nu este un factor postal, ci Cristina Ilina, actualmente raspunzatoare de sectorul filatelie. De la aceasta am aflat ca este angajat al Postei inca din anul 1966. "Lucrez in domeniul acesta de la varsta de 18 ani si niciodata nu mi-am dorit sa fac altceva. Vechimea neintrerupta in aceasta unitate dovedeste ca alegerea a fost facuta din dorinta de a munci", ne-a declarat aceasta. De la ea am aflat ca si liceul absolvit a avut acelasi profil, iar in 1970 a urmat, timp de patru luni, scoala de diriginti de la Bacau. "Se facea scoala pe atunci, nu gluma", rememoreaza ea cu melancolie. "Imi aduc si acum aminte cat de grea a fost geografia postala si cat de bine trebuia sa cunoastem toate regiunile postale ale tarii. De cand m-am angajat si pana acum au trecut 36 de ani si in tot acest rastimp am ramas fidela unitatii", a adaugat interlocutoarea noastra. Ea declara chiar ca in toti acesti ani de activitate nu a avut decat doua concedii de maternitate, in rest a fost nelipsita de la munca intrucat tot ceea ce facea, facea cu placere. "In cadrul sistemului postal am ocupat toate functiile existente. Se poate spune ca diversele organizari si reorganizari nu au avut intotdeauna impactul scontat. Din fiecare functie pe care am avut-o am acumulat experienta si pot spune ca am fost martora la toate schimbarile si prefacerile din acest domeniu", a adaugat Cristina Ilina. Cea mai grea functie pe care a avut-o o considera a fi cea de diriginte postal. "Vii in contact cu foarte multi oameni, cu plangeri, cereri si reclamatii carora trebuie sa le dai o solutionare. Se poate considera ca fiind dificil faptul ca zilnic vii in contact cu foarte multi solicitanti. Insa, cu experienta pe care am dobandit-o am reusit sa ma achit in conditii onorabile si lucrul care iti da cea mai mare satisfactie este sa constati ca publicul a fost multumit", a mai afirmat aceasta.

"Ca marca de scrisoare"

Cel mai mult ii place filatelia si de la 1 februarie 1979 ea se ocupa tocmai de acest sector, la Oficiul Postal nr. 1. "Legatura permanenta cu publicul imi da o foarte mare satisfactie si nimic nu ma incanta mai mult decat sa vad multumirea intiparita pe fetele oamenilor", a afirmat Crsitina Ilina. "Tot ce fac imi place sa fac cu dragoste si responsabilitate. Niciodata nu mi-am dorit sa am o alta meserie. Anii serviti in posta mi s-au intiparit in suflet "precum marca de scrisoare"". De iesit la pensie urmeaza sa iasa peste doi ani. "Evident ca nu imi va fi usor sa trec de la o activitate intensa la statutul de pensionar. Insa sper sa ma acomodez. Oricum, nu voi ocoli niciodata institutia in care m-am format si am muncit atatia ani. O viata de om... ".
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii