O zi cu ceasuri rele Cine se naște sau cine face nuntă de Întâmpinarea Domnului va avea parte de necazuri

La 40 de zile de la naşterea lui Hristos, pe 2 februarie, creştinii prăznuiesc Întâmpinarea Domnului. Este ziua în care Mântuitorul a fost dus la Templu de Fecioara Maria şi dreptul Iosif, pentru împlinirea Legii care prevedea ca orice întâi născut de parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu în cea de-a 40-a zi de la naştere, potrivit crestinortodox.ro.

În acest moment, se făcea şi curăţirea mamei. În Templu sunt întâmpinaţi de dreptul Simeon şi de prorociţa Ana. Potrivit Tradiţiei, dreptul Simeon a făcut parte din traducătorii Pentateuhului din limba ebraică în greacă. În momentul în care a ajuns la fraza „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu“, a înlocuit termenul „fecioara“ cu „femeia“. Pentru necredinţa sa, Dumnezeu i-a făgăduit că nu o sa moară până nu va vedea pe Mesia născut din Fecioară. Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost introdusă la Roma, de Papa Gelasiu, în anul 494. Astfel, a fost înlocuită străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc procesiuni în jurul oraşului, cu făclii aprinse în onoarea zeului Pan, supranumit şi Lupercus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor. În Răsărit, această sărbătoare a fost introdusă în penultimul an al domniei împăratului Justin I (526), iar generalizarea ei s-a făcut în cursul secolului al VI-lea, începând cu anul 534, când împăratul Justinian a schimbat data sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, noua dată a sărbătorii Naşterii Domnului).

Pruncii, aduşi la biserică, la 40 de zile după naştere

Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas ca pildă pentru credincioşi, ca îndatorire a mamelor de a-şi aduce pruncii la biserică, la 40 de zile după naştere, pentru molifta de curăţire a lor şi închinarea pruncilor la sfintele icoane. Femeia care a născut vine în biserică şi, în numele familiei, aduce pruncul ca ofrandă lui Dumnezeu, închinându-l la altar. Preotul îi însemnează cu semnul sfintei cruci pe mamă şi pe copil, apoi, punând epitrahilul şi mâna dreaptă pe capul mamei, după rostirea introducerii liturgice formate din binecuvântare, rugăciuni începătoare şi tropar (al zilei sau al Întâmpinării Domnului), citeşte cele cinci molifte din Aghiazmatar. Mama şi pruncul închipuie, în acest moment, pe Maica Domnului cu Iisus în braţe, în templul din Ierusalim.

 Obiceiuri şi tradiţii

În credinţa populară, data de 2 februarie este cunoscută sub denumirea de Ziua Ursului. În această zi, copiii erau unşi cu grăsime de urs, deoarece se credea că puterea acestui animal era transferată asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare“ erau trataţi, în această zi, prin afumare cu păr de urs. Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog şi, văzându-şi umbra, se sperie şi se retrage, prevestind, astfel, prelungirea iernii cu încă şase săptămâni. Dimpotrivă, dacă în această zi, cerul este înnorat, ursul nu-şi poate vedea umbra şi rămâne afară, prevestind slăbirea frigului şi apropierea primăverii. În popor, Întâmpinarea Domnului mai este numită şi Stretenie, despre care se crede că este o zi rea, cu multe ceasuri rele. În credinţa populară, cine se naște sau cine face nuntă în această zi va avea parte numai de necazuri și nu-i va merge bine. În general, ziua de Stretenie se ține pentru sporul casei și pentru sănătate. Superstițiile specifice zilei de Stretenie sunt numeroase. Potrivit uneia dintre ele, cine lucrează în ziua de Stretenie va avea parte de boală și i se va strâmba gura; dacă boul, în cursul zilei de Stretenie, va bea apă din urma lui, atunci este semn că trece iarna; dacă însă va bea apă din streașina casei, atunci anul va fi unul cu mană pentru albine și oi; dacă în ziua de Stretenie este cald, atunci va fi o vară călduroasă și îmbelșugată, iar dacă în această zi este frig, ger și viscol, atunci vara va fi friguroasă și neroditoare.