Oameni care ingheata pentru o paine

Munca nu este o rusine

In toate pietele exista persoane care pentru un milion si jumatate stau in ger * In aceasta categorie intra vanzatorii ambulanti si lucratorii firmelor care asigura curatenia * Mircea are 19 ani, studiaza la o scoala de ucenici si, pentru a-si ajuta parintii, s-a angajat vanzator la un stand cu casete * Ca el sunt multi alti tineri care ingheata pentru cateva casete vandute * O situatie asemanatoare este in piete, unde intalnesti comercianti care vand tot felul de produse, cele mai multe alimentare * Unii lucreaza cu ziua sau pentru a-si primi ajutorul social si sunt nevoiti ca, timp de cel putin sase-sapte ore, sa tina in maini maturi sau lopeti

De departe, cei mai defavorizati sunt aceia care sunt nevoiti sa lucreze in piete sau pe strada, indurand cu stoicism frigul si vantul. Si acest lucru numai pentru mai putin de doua milioane de lei si fara forme legale. Vanzatorii ambulanti nu au o varsta anume, intalnind la tot pasul atat tineri pentru care soarta nu s-a dovedit prea buna, cat si batrani nevoiti sa vanda ziare sau covrigi pentru a-si mari veniturile. Ei stau infofoliti, cu mainile inghetate, asteptand cu nerabdare sa vina un client. Multi dintre ei nici nu mai simt frigul, insa uneori, pentru a se incalzi, fac focul cu cartoane sau trag din cand in cand o dusca de tarie.Mircea are 19 ani, studiaza la o scoala de ucenici si, pentru a-si ajuta parintii, s-a angajat vanzator la un stand cu casete. De frig, bate pasul pe loc si sufla din cand in cand in mainile inghetate, iar atunci cand nu mai rezista intra in magazinul din fata, unde s-a imprietenit cu vanzatoarea. "Acum, ca s-au terminat sarbatorile si oamenii nu mai au bani, vanzarile merg mai greu. Am avut noroc de Craciun, am mai scos si eu un ban. In general, mai mult de 1.700.000 de lei nu castig, dar e bun si atat...", a povestit tanarul. S-a angajat printr-un prieten, dupa ce a batut cateva luni bune pe la portile mai multor firme. "Imi spuneau ca nu am experienta, ca acum nu se mai cauta meseria de electrician, pe care o invat la scoala. Eu nu am nici o vina, dar, cu toate acestea, sufar". La scoala merge cel mult de trei ori pe saptamana, in zilele cand vanzarile merg foarte prost. Ca el sunt multi alti tineri care ingheata pentru cateva casete vandute. O situatie asemanatoare este in piete, unde intalnesti comercianti care vand tot felul de produse, cele mai multe alimentare. Niculina Vlasie este una dintre vanzatoarele de citrice, care in fiecare dimineata, la ora sapte, vine in piata pentru a-si aranja marfa si sa-si astepte clientii. "Ma trezesc la ora 4.30 si vin aici si inghet 10 ore pentru doua milioane care-mi ajung abia ca sa platesc toate datoriile la stat", se confeseaza femeia. Are acasa trei copii care merg toti la scoala. "Mai mari cheltuielile cu ei. Dar le spun sa invete ca sa nu ajunga ca mine sa vanda banane si portocale, dar sa nu-si permita sa le cumpere". Mihai Vasile are 58 de ani si se chinuieste, de mai bine de trei ani, vanzand tot felul de aparate electrice sau vechituri. "Eu le adun de la cei care nu mai au nevoie de ele, le repar, dupa care le vand la preturi de nimic. Nu prea se inghesuie lumea, dar macar asa mai fac un ban". Tot de la batran am aflat ca la fel este si vara. "La inceput faceam insolatie, insa acum m-am obisnuit si uneori rezist si de sete". Mult mai bine "aprovizionati" sunt agricultorii, care vin la oras pentru a-si comercializa produsele. Sub haine tin ascunse sticle de palinca de prune, cu care "isi mai incalzesc oasele intepenite de ger". La o taraba, un batran care vindea cartofi si morcovi ne-a zambit trist si ne-a spus ca rachiul ii mai tine sangele cald, caci nu-si mai simte picioarele si mainile de ger. Mos Miron, cum ii zic vecinii de taraba, este de la Cochirleni, unde are o gospodarie "mandrete, nu gluma". La plecare, "muierea" i-a pregatit o caciula de astrahan, "trei perechi de izmene groase, flanele cat sa tina pe gerul mai mare".

Daca ai carte, ai oare parte?

O alta categorie este cea a vanzatorilor de la tarabele cu ziare sau de la standurile de carti. Mihaela are 25 de ani si, de mai bine de sase ani, lucreaza ca vanzator ambulant. Frigul i-a adus numai probleme, iar de cele mai multe ori banii castigati in strada se duc pe consultatii si medicamente. "Am probleme cu coloana, iar vara nu pot purta si eu sandale, fiindca am degetele degerate". Vinde carti, ascunsa dupa o tejghea, infasurata intr-o patura groasa care ii acopera si picioarele. "Nu mai au oamenii bani de carti, iar eu am un procentaj din vanzari, deci va dati seama ce putin castig". Tot pe strazi muncesc si cei de la societatile care asigura curatenia orasului. Ei lucreaza cu ziua sau pentru a-si primi ajutorul social si sunt nevoiti ca, cel putin sase-sapte ore, sa tina in maini maturi sau lopeti. Uneori, nici nu se mai vad dintre haine. Infofoliti pana la nas, cu caciuli groase si manusi impletite din lana, ii poti intalni in orice parc. Celor care ingheata pentru cativa banuti nu le este rusine si nu dau inapoi de la munca, pe multi asteptandu-i seara copiii, pentru care de altfel ei se spetesc in frig.