Obicei de Sfântul Ion - Iordănitul femeilor Creștinii îl prăznuiesc, azi, pe Sfântul Ion Botezătorul

Sărbătoarea de Sfântul Ion mai este cunoscută și sub numele de Sânt-Ion, Înaintemergătorul Domnului sau Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Se știe din tradiția populară că Sfântul Ioan este protectorul pruncilor și se mai ține pentru ca pruncii să se nască sănătoși, fără malformații sau diformi. Totodată, ziua de Sfântul Ion este o zi de bucurie, iar cine nu se veselește în această zi va fi trist tot timpul anului. Unii oameni serbează ziua de Sfântul Ion pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice. În ziua de Sfânt Ion există obiceiul „Iordănitul femeilor", care este, de fapt, o petrecere a nevestelor. Femeile se adună la o gazdă, unde aduc fiecare alimente și băutură, apoi petrec până dimineața, spunând că se „iordănesc". După ce se ospătau și beau, începeau a să cânte și să danseze toată noaptea. Spre dimineaţă, ieșeau pe ulițe și amenințau bărbații întâlniți că îi vor duce la râu și îi vor arunca în apă dacă nu se răscumpărau cu o vadră de vin. Într-un obicei asemănător, „Ciurica", femeile se adunau după slujbă la ieșirea din biserică și îi „iordăneau" pe bărbați, cerând bani fiecăruia, după posibilități, cu suma adunată organizând către seară o petrecere de la care erau excluși bărbații. Un alt obicei întâlnit în ziua de Sfântul Ion este „Iordăneala". Mai mulți tineri care au luat de la preot, în ajunul Sfântului Ion, agheasmă de la Bobotează, merg în dimineața zilei de Sfântul Ion la biserică și după terminarea slujbei stropesc fiecare om care iese, apoi îl urează. Oamenii "iordăniți" trebuie să-i răsplătească pe urători cu bani, cu care seara chefuiesc. Tradiția ne spune că în dimineața zilei de Sfântul Ion fiecare om trebuie să se stropească cu agheasmă nouă, pentru a fi feriți de boli în decursul anului. În unele regiuni, Sfântul Ion era considerat ocrotitorul pruncilor, el ferindu-i de rele și, mai ales, având grijă să nu moară nebotezați. Nu întâmplător, pe 7 ianuarie exista obiceiul de a se face o așa-zisă „masă a moașei" satului. Moașa colinda pe la „nepoate", mamele pe care le ajutase la născut, pentru a le chema la petrecere. Fiecare femeie aducea câte un plocon, iar moașa rupea dintr-un colac pregătit special pentru această ocazie, împărțind câte o bucată care, în funcție de formă și mărime, era văzuta de fiecare femeie ca o prevestire asupra faptului dacă va mai avea sau nu copii, fete sau băieți. Se spune conform tradiției populare că după Sfânt-Ion se botează gerul, adică se înmoaie frigul și începe să se facă mai cald. Toate aceste tradiții adevereau superstiția populară potrivit căreia ziua de Sfântul Ion este una de veselie, oamenii ce nu se bucurau cu acest prilej fiind sortiți să fie triști tot restul anului.