Oficial, din sala de judecată Cum s-a ajuns ca biserica din Bugeac să fie scoasă la vânzare. Proces pe bani grei

În ediţia din data de 4 martie, cotidianul ZIUA de Constanţa a publicat articolul „Situaţie fără precedent. O biserică din judeţul Constanţa a fost scoasă la vânzare. Ce spun oficialii Arhiepiscopiei (galerie foto + document)“, în care anunţam că, în data de 3.04.2019, în municipiul Constanţa, bulevardul Tomis nr. 46, la sediul BEJ Gavrilescu Alin-Mihail, va avea loc vânzarea la licitaţie publică a unui lăcaş de cult.
 
Mai exact, este vorba despre imobilul situat în Bugeac, comuna Ostrov, imobil înscris în Cartea Funciară nr. 100320 (nr. CF vechi 10362) a localităţii Ostrov, având număr cadastral 100320 pentru teren şi număr cadastral 100320-C1 pentru construcţie (nr. cadastral vechi 10085), imobil compus din teren intravilan în suprafaţă de 1.298 mp şi construcţie (lăcaş de cult nefinalizat - biserică) cu o suprafaţă construită la sol de 175 mp, proprietatea debitoarei Parohia Bugeac. Preţul la care a fost evaluat imobilul este de 423.385 de lei şi a fost stabilit de evaluator Ciobotaru Patrancus Teodor.
 
Precizăm că piatra de temelie a Bisericii „Sfântul Atanasie cel Mare“ a fost pusă pe data de 26.06.2009, pe locul vechii biserici din 1862. Slujba a fost oficiată de ÎPS Teodosie.
 
„Având în vedere că, în baza titlurilor executorii constând în decizia civilă nr.1553 din data de 05.10.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 3321/118/2017, îndreptată prin deciziile civile nr. 97/05.02.2018 şi nr. 53/07.022019, şi în baza încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1017/03.04.2018, pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. 2345/256/2018, Gavrilescu Alin-Mihail, executor judecătoresc în circumscripţia Curţii de Apel Constanţa, a început executarea silită împotriva debitoarei Parohia Bugeac, cu sediul în Bugeac, comuna Ostrov, la cererea creditoarei MSA Protect Construcţii SRL.
 
În data de 3.04.2019, în municipiul Constanţa, bulevardul Tomis nr. 46, la sediul BEJ Gavrilescu Alin-Mihail, va avea loc vânzarea la licitaţie publică a imobilului situat în Bugeac, comuna Ostrov, imobil înscris în Cartea Funciară nr. 100320 (nr. CF vechi 10362) a localităţii Ostrov, având număr cadastral 100320 pentru teren şi număr cadastral 100320-C1 pentru construcţie (nr. cadastral vechi 10085), imobil compus din teren intravilan în suprafaţă de 1.298 mp şi construcţie (lăcaş de cult nefinalizat - biserică) cu o suprafaţă construită la sol de 175 mp, proprietatea debitoarei Parohia Bugeac. Preţul la care a fost evaluat imobilul este de 423.385 de lei şi a fost stabilit de evaluator Ciobotaru Patrancus Teodor.
 
Imobilul este grevat de următoarele sarcini: somaţia nr. 606/G/2018 din 19.09.2018 emisă de BEJ Gavrilescu Alin Mihail, conform actului 30571/19.09.2018. Tot cei care pretind vreun drept asupra imobilului sunt somaţi să anunţe executorul judecătoresc, înainte de data stabilită pentru vânzarea imobilului, în termenele şi sub sancţiunile prevăzute de lege. De asemenea, cei care vor să cumpere imobilul sunt rugaţi să se prezinte la termenul de vânzare, la locul fixat în acest scop şi până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare.
 
Ofertanţii sunt obligaţi să depună, până la termenul de vânzare, o garanţie reprezentând 10% din preţul de pornire a licitaţiei. Poate participa la licitaţie, în calitate de licitator, orice persoană care are capacitate deplină de exerciţiu, precum capacitatea să dobândească bunul ce se vinde. Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin persoane interpuse. Creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la o valoare mai mică de 75% din preţul de pornire a primei licitaţii“, se precizează în publicaţia de vânzare a imobilului.
 

Iată ce spune dosarul!

 
În şedinţa publică de la 5 octombrie 2017, Tribunalul Constanţa a luat în examinare cererea în anulare formulată de creditoarea MSA Protect Construcţii SRL, în contradictoriu cu debitoarea Parohia Bugeac, împotriva sentinţei civile nr. 515/21.03.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa. Creditoarea MSA Proiect Construcţii SRL a solicitat emiterea ordonanţei de plată împotriva debitoarei Parohia Bugeac pentru creanţa în valoare de 359.736,31 de lei constatată prin factura nr. 327/02.06.2016 emisă în temeiul contractului de execuţie lucrări nr 49/04.06.2009 încheiat între părţi.

 
Prin sentinţa civilă nr. 515/21.03.2017, Tribunalul Constanţa a respins ca inadmisibilă în procedura ordonanţei de plată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată prin întâmpinare şi a respins ca nefondată cererea de emitere a somaţiei de plată formulate de creditoarea MSA Proiect Construcţii SRL.
 
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa a reţinut următoarele considerente de fapt şi de drept: „Conform art. 248 Cod proc. civ., instanţa s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare, în soluţionarea căreia a reţinut că, prin cererea introductivă, creditoarea a formulat împotriva debitoarei o ordonanţă de plată prin care a solicitat obligarea acesteia la plata unor sume rezultate din raporturile comerciale desfăşurate între părţi în baza contractului de execuţie lucrări nr. 49 din data de 4.06.2009 şi a contractului de cesiune nr. 8 din 25.02.2010.
Având în vedere prevederile art. 1013 alin. 1, art. 1014 şi art. 1017 NCPC, procedura ordonanţei de plată se înfăţişează ca o procedură derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul căreia s-a creat cadrul legal pentru recuperarea rapidă a creanţelor certe, lichide şi exigibile. Având în vedere specificul acestei procedurii de soluţionare a cauzei, într-un termen urgent şi faţă de limitările stabilite expres în legătură cu probatoriile ce pot fi administrate, dat fiind că pentru soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune este necesară administrarea unor probatorii complexe, instanţa constată că este inadmisibilă invocarea unei astfel de excepţii în cadrul procedurii sumare a ordonanţei de plată.
 
Astfel, în susţinerea excepţiei, debitoarea a invocat faptul că tranzacţia prezentată de creditoare ca fiind încheiată între părţi în anul 2013 nu a fost însuşită de către debitoare, dat fiind că semnătura din dreptul reprezentantului debitoarei nu aparţine reprezentantului acesteia. Pentru verificarea acestei împrejurări, este necesară administrarea de probe incompatibile cu specificul procedurii urgente a ordonanţei de plată.
Pentru aceste considerente, instanţa a respins ca inadmisibilă în procedura ordonanţei de plată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare. În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a constatat că o condiţie de admisibilitate a acestei proceduri o constituie existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, iar această creanţă să reprezinte obligaţia de plată asumată printr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
 

De asemenea, potrivit art. 662 din Codul de Procedură Civilă, „creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi titlul executoriu. Creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală”.
 
În cauză faţă de apărările formulate de debitoare, instanţa a constatat că nu sunt întrunite condiţiile necesare admiterii cererii de ordonanţă de plată dat fiind că pentru verificarea susţinerilor referitoare la existenţa şi valoarea debitului este necesară administrarea unor probe specifice dreptului comun, prin care să se verifice susţinerile referitoare la voinţa părţilor la data încheierii contractului, la stadiul lucrărilor efectuat de către creditoare raportat la apărările formulate de debitoare la lucrările efectiv executate, dar şi la inexistenţa procesului-verbal de predare primire.
 
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 1021 alin. 2 Cod proc. civ. „dacă apărările formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. 1 (înscrisuri), iar acestea ar fi admisibile potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea debitorului privind ordonanţa de plată prin încheiere”.
 
Dând eficienţă acestor considerente, instanţa a respins cererea de emitere a ordonanţei de plată constatând că raporturile juridice dintre părţi necesită verificări ample prin administrarea de probatorii pentru a se stabili atât existenţa şi cuantumul debitului, voinţa părţilor la încheierea contractului de execuţie lucrări, precum şi împlinirea sau nu a termenului de prescripţie a dreptului material la acţiune.
 
Creditoarea MSA Proiect Construcţii SRL a formulat cerere în anulare împotriva sentinţei nr. 515/2017 solicitând anularea în parte a acesteia în sensul admiterii cererii de emitere a ordonanţei de plată şi obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, creditoarea arată că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a fost în mod temeinic respinsă şi că astfel înţelege să critice doar soluţia respingerii fondului pretenţiilor invocate, apreciind că instanţa a dat eficienţă unor apărări ale pârâtei care nu au fost probate cu niciun înscris doveditor.
 
În acest sens, arată că în procedura sumară şi urgentă a ordonanţei de plată debitorul este îndreptăţit să conteste existenţa şi cuantumul creanţei solicitate, însă nu este suficientă o simplă contestare, deoarece procedura somaţiei de plată ar deveni întotdeauna ineficientă. Mai mult, simpla invocare a unor apărări de fond nu poate conduce la respingerea automată a cererii de emitere a somaţiei de plată atâta vreme cât pentru verificarea acestora nu este necesară administrarea unor probe incompatibile cu caracterul acestei proceduri.
 
Creditoarea apreciază că motivele invocate de debitoare sunt simple alegaţii, fiind formulate cu rea-credinţă, în scopul lipsirii de efecte a prezentei proceduri. De asemenea, susţine că a dovedit existenţa în patrimoniul său a unei creanţe certe, lichidă şi exigibilă în valoare de 359.736,31 lei, instanţa neanalizând înscrisurile depuse, în special adresa nr 84/06.11.2015 emisă de debitoare către Arhiepiscopia Tomisului din care rezultă că deţine o creanţă ce poate fi valorificată în cadrul prezentei proceduri. Prin urmare, creditoarea solicită admiterea cererii în anulare şi anularea în parte a sentinţei civile nr 515/21.03.2017 în sensul admiterii cererii de emitere a ordonanţei de plată astfel cum a fost formulată. Mai solicită şi obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, onorariu avocat, cheltuieli adiţionale. În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1270, art. 1489, art. 1506 şi urm. Cciv, art 1024 şi urm Cprciv.
 
Debitoarea Parohia Bugeac nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra criticilor aduse sentinţei atacate.
 

Contract încheiat între MSA Proiect Construcţii SRL şi Parohia Bugeac

 
Creditoarea MSA Proiect Construcţii SRL, în calitate de executant, a încheiat cu debitoarea Parohia Bugeac contractul de execuţie nr. 49/04.06.2009 având ca obiect efectuarea de lucrări de construcţii la biserica din satul Bugeac. Preţul contractului a fost de 2.592.088,02 lei la care se adaugă TVA în valoare de 492.496,72 de lei. Potrivit situaţiilor de lucrări până la cota -0,10 şi de la cota -0,10 la +1,55, creditoarea a efectuat lucrări de construcţii în valoare de 331.734,75 lei şi, respectiv 93.439,59 lei, lucrări care au fost recunoscute de debitoare în mod expres prin semnarea situaţiilor menţionate şi plata parţială a acestora.
 
Ca urmare a lipsei disponibilităţilor debitoarei pentru plata lucrărilor deja executate, creditoarea a sistat lucrările până la achitarea datoriei de 356.738,51 de lei, părţile încheind la data de 20.06.2013 o tranzacţie prin care debitoarea se obliga să achite creanţa până la data de 31.12.2015, iar creditoarea renunţa la dreptul de a pretinde penalităţi de întârziere. Întrucât debitoarea nu a respectat termenul de plată convenit, creditoarea a recurs la procedura ordonanţei de plată reglementată de prevederile 1014-1025 C. pr. Civ. care se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile care rezultă dintr-un contract civil. Aceste cerinţe de admisibilitate ale ordonanţei de plată erau întrunite în cauză, având în vedere că creanţa în valoare de 359.736,31 lei invocată de creditoarea MSA Proiect Construcţii SRL rezultă din contractul de execuţie nr. 49/2009 şi se caracterizează ca fiind certă (rezultă din factura nr. 327/2016 emisă în baza contractului menţionat), lichidă (câtimea creanţei rezultă din factura 327 şi a fost recunoscută în mod expres de debitoare în cuprinsul Tranzacţiei încheiată la data de 20.06.2013) şi exigibilă (termenul de plată al facturii a expirat).
 
Recunoaşterea lucrărilor de construcţie la biserica din satul Bugeac s-a făcut prin semnarea situaţiilor de lucrări din care rezultă şi valoarea acestora, dar şi prin cererea debitoarei adresată Arhiepiscopului Tomisului prin care solicită sprijin financiar pentru plata lucrărilor efectuate de către creditoare.
 
În contextul celor expuse, Tribunalul apreciază că nu erau necesare probe suplimentare, precum expertiza imobiliară, probă incompatibilă cu procedura ordonanţei de plată, cât timp din înscrisurile analizate şi indicate mai sus rezultă în mod neechivoc că debitoarea a recunoscut expres atât realizarea lucrărilor de construcţii la biserica din locatitatea Bugeac, cât şi valoarea acestora. Aşa cum susţine şi creditoarea, apărările debitoarei Parohia Bugeac nu sunt de natură la înlăture caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei afirmată de creditoare, deoarece factura nr. 327/2016 a fost comunicată prin poştă debitoarei şi a fost recepţionată, nefiind formulată nicio obiecţie, data exactă a sistării lucrărilor aflate la cota +1,55 este irelevantă în contextul în care nu s-au contestat aceste lucrări şi nici nu s-ar fi putut realiza cât timp s-au semnat situaţiile de lucrări, iar procesul-verbal de recepţie trebuia încheiat la finalul lucrărilor.
 
Prin urmare, în baza înscrisurilor aflate la dosar, Tribunalul apreciază că nu era întemeiată contestaţia debitoarei Parohia Bugeac şi că pentru înlăturarea apărărilor acesteia nu erau necesare alte probe, context în care în mod netemeinic instanţa de fond a reţinut că nu erau îndeplinite cerinţele pentru emiterea ordonanţei de plată.
 
În consecinţă, în temeiul art. 1024 alin 6 C. pr. civ, instanţa va admite cererea în anulare, va anula sentinţa civilă nr. 515/2017 şi va admite cererea creditoarei MSA Proiect Construcţii SRL, urmând să emită ordonanţa de plată împotriva debitoarei Parohia Bugeac pentru creanţa în valoare de 359.736,31 lei. Fiind partea căzută în pretenţii în accepţiunea art. 453 alin. 1 C. pr. civ, debitoarea va suporta şi cheltuielile de judecată efectuate de creditoare în valoare de 300 de lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
 

Iată decizia magistraţilor!

 
Pentru aceste motive, în numele legii, magistraţii au admis cererea în anulare formulată de creditoarea MSA Proiect Construcţii SRL, în contradictoriu cu debitoarea Parohia Bugeac, împotriva sentinţei civile nr. 515/21.03.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa.
 
Anulează în tot ordonanţa de plată şi, în consecinţă, admite cererea formulată de creditoarea MSA Proiect Construcţii SRL în contradictoriu cu debitoarea Parohia Bugeac. Somează pe debitoarea Parohia Bugeac să plătească creditoarei MSA Proiect Construcţii SRL suma de lei în termen de 30 de zile de la data comunicării. Obligă debitoarea Parohia Bugeac către creditoare la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru).
 
Sursa text: rolii.ro