Parohia „Sfântul Dumitru“, la judecată cu Consiliul Local Constanţa. Care este motivul? Taine ale bisericii necunoscute de credincioşi

Parohia „Sfântul Dumitru“ este reclamant în dosarul 1310/118/2019, înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa pe data de 7.03.2019. Pârâţi sunt Municipiul Constanţa prin primar şi Consiliul Local Constanţa.
 
Pe data de 7.03.2019, pe rolul Tribunalului Constanţa a fost înregistrat dosarul nr. 1310/118/2019, Secţia I Civilă, materia - civil, obiectul - acţiune în constatare, stadiul procesual - fond. Parohia „Sfântul Dumitru“ are calitatea de reclamant, iar Municipiul Constanţa prin primar şi Consiliul Local Constanţa au calitatea de pârâţi. Deocamdată nu a fost stabilită prima şedinţă a magistraţilor.
 
„Este vorba de finalizarea documentelor privind proprietatea terenului parohiei prin uzucapiune. Terenul a fost dat în 1947, dar actele n-au fost finalizate din motiv de regim politic (comunism). E o procedură prevăzută de lege, deci, practic, o formalitate“, a explicat, pentru cotidianul ZIUA de Constanţa, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, Eugen Tănăsescu.
 
Potrivit datelor prezentate pe site-ul Arhiepiscopiei Tomisului, Parohia „Sfântul Dumitru“ este situată pe strada Dorobanţi nr. 64 din municipiul Constanţa. Lăcaşul de cult poartă hramul „Sfântului Mare Mucenic Dimitrie“, iar preot paroh este Petre Ilie. Biserica este situată în imediata vecinătate a bulevardului Mamaia. Sectorul parohiei este cuprins între străzile Ion Raţiu inclusiv şi Zorelelor inclusiv, de-a lungul bulevardului Mamaia. În anul 1937, credincioşii au cumpărat o casă pe care au transformat-o în capelă cu hramul „Sfântul Dumitru“. Ulterior, după numeroase insistenţe la Primăria Municipiului Constanţa, în anul 1947, comunitatea a primit un teren cu o suprafaţă de 2.400 mp, pe strada Dorobanţi, colţ cu b-dul Mamaia. Construcţia a fost demarată în anul 1956 şi s-a finalizat în anul 1958, sub păstorirea părintelui Constantin Creţu. Sfinţirea a fost săvârşită în anul 1960 de către arhiepiscopul Antim Nica al Dunării de Jos.
 
În anul 1998, biserica a fost mărită prin construirea unui pridvor sub păstorirea preotului Roman Gheorghe. Sfinţirea a fost săvârşită în anul 2001 de către Înaltpreasfinţitul părinte Teodosie, arhiepiscopul Tomisului. Biserica are formă de navă cu două turle în partea din faţă. Turlele au fost adăugate după anii 90 pentru că, la momentul realizării construcţiei, autorităţile comuniste au deposedat-o de însemnele creştine şi au interzis turlele pentru a evita vizibilitatea. În anul 2012, ca urmare unor lucrări de renovare, au fost descoperite în clopotniţă, într-o raclă argintată, zece părticele de sfinte moaşte. În raclă, s-a descoperit, de asemenea, şi actul de afierosire emis de către Mănăstirea Vatopedu - Grecia către parohie în anul 1939. Ulterior, după cercetări amănunţite, s-a aflat că racla fusese ascunsă de către preotul Constantin Creţu pentru a o feri de comunişti. În raclă s-au descoperit părţi din moaştele următorilor: Sfântul Împărat Constantin Cel Mare (21 mai); Sfânta Mare Muceniţă Varvara (4 decembrie); Sfinţii Doctori fără de Arginţi (1 noiembrie); Sf. Mc. Trifon (1 februarie); Sfântul Apostol Filimon (22 noiembrie, 19 februarie); Sfântul Ierarh Modest (18 decembrie); Sfântul Iacov Ivritul (27 noiembrie); Sfântul Mucenic Noul Teodor (17 februarie); Sfânta Cuvioasa Teoctista (9 noiembrie).