„Pe aici trec mai mult hoţii" (Galerie foto)
„Pe aici trec mai mult hoţii" (Galerie foto)Povestea unei familii care îşi duce traiul greu la mică distanţă de Autostrada Soarelui. Civilizaţia se opreşte la drumul principal.
La mică distanţă de intrarea pe Autostrada Soarelui, oamenii îşi duc traiul ca în epoca primitivă: nu au lumină în casă, apă scot dintr-un puţ, iar ciobanii merg cu animalele la păscut chiar lângă gardul casei. Poliţia trece foarte rar prin zonă, iar locuitorii se apără cum pot de cei care vin să-i prade.
Intrarea în Constanţa este presărată cu astfel de gospodării, răsărite
printre depozitele de cereale şi parcurile de autoturisme. Casa soţilor Costică
şi Antonela Anton, ridicată chiar de ei pe o bucată de pământ primită de la o
cunoştinţă, te duce cu gândul la vremurile de la începutul istoriei. Acolo se
ajunge cu dificultate chiar şi în timpul verii, când drumul de piatră este
uscat.
Cum a fost călcată o femeie de mai multe autoturisme
Oamenii aşteaptă, la marginea drumului european, vreun şofer cumsecade care să-i ducă până la magazinele din oraş.
„Pe aici trec mai mult hoţii"
Cei doi soţi sunt bucuroşi atunci când cineva le trece pragul gospodăriei. „Pe aici trec mai mult hoţii, care pradă depozitele din jur. Chiar peste drum de noi vin şi sapă prin grădina unui angajat la depoul CFR. Nici la lumina zilei nu se mai feresc, atunci când vine vorba de fier vechi", spune Costică Anton.
Pe pământul arid, cei doi soţi au reuşit să încropească o grădină unde au cultivat ardei iuţi, vinete şi gogonele pentru murături. Câinii, veniţi de pe câmpurile din jur, sunt şi ei bineveniţi în gospodăria lui Costică Anton. „Cel mai mult mă mândresc cu caii pe care îi cresc aici. Îi ţin în grajdul pe care l-am ridicat cu mâna mea şi îi îngrijesc ca pe ochii din cap", spune bărbatul.
Apa pentru mica gospodărie este scoasă dintr-un puţ săpat în curte.
Curentul, prea departe pentru ei
Costică Anton priveşte cu jind la firele de curent electric ce trec pe lângă casă. Bărbatul spune că a făcut cereri la ENEL, dar i s-a spus că instalaţiile electrice nu sunt suficient de aproape de casa lui.
Citeşte cum moartea pândeşte pe drumul european
În apropierea locuinţei l-am întâlnit pe Laurenţiu, un cioban de 20 de ani, care are grijă de o turmă de capre. Îl ajută un ogar, slab chiar şi pentru un câine din specia lui. „Stau pe aici, fiindcă nimeni nu îmi zice nimic. Aici nu te bagă nimeni în seamă", spune tânărul, sprijinit într-un toiag improvizat dintr-o ţeavă din plastic.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp