Pictura cu penelul in gura

Micul artist din Cumpana picteaza fara maini

Victima a unui accident nefast in urma caruia a ramas fara maini, Cornel Marin, din Cumpana, picteaza tinand penelul in gura * Dupa ce a stat sapte luni in spital, baiatul a incercat sa-si refaca viata * Cel mai mult isi iubeste fetita in varsta de un an si patru luni si spera sa fie "un tata demn de dragostea ei" * De la o simpla mazgaleala cu pixul, tanarul a inceput sa picteze portrete si natura statica * El nu intentioneaza sa profite de handicapul lui in scopuri financiare, ci doar sa reuseasca intr-o zi sa picteze pe o panza

De mai bine de sase ani, Cornel Marin, in varsta de 23 de ani, picteaza numai cu gura. Fericirea si sperantele intr-un viitor promitator s-au spulberat in cea mai nenorocita zi din viata lui, pe care spune ca o va regreta mereu. "M-am urcat pe un stalp de inalta tensiune pe care il credeam dezafectat, dar s-a format un arc electric care m-a aruncat jos si n-am mai stiut de mine. Am avut noroc ca tocmai atunci cativa vecini treceau pe acolo si m-au vazut. Poate ca daca nu interveneau ei la timp sa cheme ambulanta, acum nu mai eram in viata". In urma tuturor analizelor si a investigatiilor efectuate pentru salvarea tanarului, specialistii de la Spitalul Judetean Constanta i-au amputat mana stanga de la umar. Pentru ca starea de sanatate a pacientului nu se reabilita si aparusera complicatii, medicii au fost nevoiti sa-i taie si bratul drept de la jumatate. "Acum am probleme cu piciorul stang. Cand ma spal, ma apuca niste mancarimi insuportabile, iar daca ma scarpin tasneste sangele siroaie si mi se ia pielea. Medicii mi-au recomandat sa fac un transplant de piele, dar nu dispun de suficienti bani". Tanarul povesteste ca dupa accidentul nefast a stat internat sapte luni in spital, timp in care "simteam ca totul se prabuseste in jurul meu si ca toti cei dragi si apropiati m-au abandonat cand aveam cel mai mult nevoie de ei". Pentru a-si umple timpul liber si singuratatea, Cornel spune ca s-a apucat mai intai sa mazgaleasca cu creionul si pixul pe coli de hartie pe care le primea de la o femeie care venea in vizita la un coleg de suferinta din salonul spitalului unde primeau ingrijiri. Incet-incet, desenele lui au ajuns sa fie apreciate si indragite de toti cei care ii vizitau pe bolnavi. Multi dintre acestia ii procurau foi, dar si acuarele, numai de dragul de a-l vedea pictand. In mica lui "colectie" de creatii proprii, Cornel pastreaza acasa la el portrete schitate cu pixul sau creionul, dar si natura statica. "Cand am iesit din spital, mi-a fost foarte greu sa ma adaptez la noua mea viata in care nu puteam sa ma mai ajut cu mainile. Plangeam intruna, aveam impresia ca lumea s-a sfarsit pentru mine, ca nimic nu mai conteaza si ca viata este prea dura ca sa merite traita". In acele momente grele, alaturi de Cornel s-a aflat actuala lui prietena cu care traieste sub acelasi adapost, dar fara forme legale. Impreuna, cei doi au un copil in varsta de un an si patru luni. "Fetita este lumina ochilor mei, este tot ce am mai scump pe lume, chiar mi-as da viata pentru ca ea sa fie intr-o zi fericita", spune Cornel printre lacrimi. Consoarta lui mai are dintr-o relatie sentimentala anterioara o fetita de patru ani si jumatate, dar Cornel marturiseste ca iubeste copila ca si cum ar fi a lui si nu a facut niciodata diferenta intre cele doua odrasle. Cei doi traiesc dintr-o pensie de handicap, in valoare de 1,4 milioane lei, si inca doua milioane de lei, bani pe care ii primeste mama lui Cornel de la primarie pentru ca il ingrijeste.

Il are ca model pe Grigorescu

"Un vecin caruia ii place cum lucrez si care ma simpatizeaza mi-a dat odata un album cu multe dintre picturile lui Grigorescu. Sensibilitatea acestui pictor e pe sufletul meu". Cornel declara ca nu s-a apucat sa reproduca lucrarile maestrului, dar ii place sa se inspire din "tainele penelului genial". "Micul artist" mai spune ca de "Ziua Recoltei", serbata cu mult fast de localnicii din Cumpana pe data de 2 octombrie, a avut si el ocazia sa expuna publicului interesat picturile mai "reusite". M-am prezentat cu 15 lucrari, dintre care opt picturi inramate si sapte pe hartie de desen. Primarului Mariana Gaju i-au placut si mi le-a cumparat pe toate". Multi dintre cei prezenti la eveniment au ramas impresionati de felul in care picteaza Cornel Marin. Cand lucreaza, el are intotdeauna la indemana un pahar cu apa, cutia cu acuarele si cateva pensule. "De obicei, petrec cate doua ore la un desen, insa cel mai mult am zabovit o zi intreaga la o lucrare". In dorinta de a-si exprima cat mai bine starile de spirit si sentimentele, pictorul experimenteaza combinatia culorilor in natura statica. "Cand pictez, tin penelul in gura, intre buze. Problema e ca, din cauza efortului prea mare, imi oboseste repede capul si sunt nevoit sa ma opresc pentru odihna. Oricum, iubesc ceea ce fac si as vrea ca intr-o zi familia mea sa se poata mandri cu mine. Nu vreau sa primesc de pomana, nu as cersi niciodata. Doar ca mi-as dori sa ma ajute cineva cu bani sa pictez candva pe o panza".