Razboiul oleoductului

La Zagreb, in Croatia, a avut loc, recent, concomitent cu dezvoltarea crizei politice interne din Ucraina, forumul international cu tema "Noile coridoare energetice pentru Europa Centrala si de Est" * Cu acest prilej, s-a proclamat sprijinul total pentru noile proiecte de transport al petrolului si gazelor naturale, care sa ocoleasca Rusia

Potrivit publicatiei Rossiiskaia Gazeta, la lucrari au participat analisti si functionari guvernamentali din 35 de tari, inclusiv din Bielorusia, Ucraina, Moldova, Georgia, Azerbaidjan, Armenia, Turkmenia, Kazahstan si Uzbekistan, iar principalul rezultat al forumului a fost Protocolul incheiat de Romania, Slovenia, Croatia si Italia privind construirea oleoductului Constanta-Trieste, destinat cu precadere tranzitarii petrolului caspic, iar, in viitor, si a celui iranian. Demn de retinut este ca, la Constanta, petrolul va ajunge din porturile georgiene la Marea Neagra, Poti si Batumi. Privit din perspectiva traseelor care ocolesc stramtorile turcesti, aceasta varianta, de 1800 kilometri, este cea mai lunga, si desigur cea mai costisitoare, numai primul tronson costand 2,6 - 3,5 miliarde, in timp ce Burgas - Alexandroupolis este estimat la doar un miliard de dolari. Cui apartine conducta? De ce tocmai aceasta conducta a intrat in competitie cu „oleductul rusesc“? Potrivit agentiei de stiri Rusia la zi, in ultima instanta, sunt variante mai scurte si mai ieftine: spre exemplu, pe teritoriul Turciei (Samsun - Ceyhan, cinci sute de kilometri) sau din Bulgaria in Albania (Burgas - Vlera, 850 kilometri). Asa se face ca, probabil, oleoductul Constanta - Trieste este cel mai "european" dintre toate traseele elaborate pentru a ocoli stramtorile si el presupune transportul de petrol mai "adanc" in Europa - in Italia, care practic este centrul Uniunii Europene, pe longitudine. In al doilea rand, conducta va fi construita de europeni insisi, pe banii lor. "Europa pune accent pe propria retea de conducte de transport", scria, in acest sens, publicatia germana Der Spiegel. Toate celelalte trasee nu pot fi in niciun caz catalogate "proprietati europene". Samsun - Ceyhan se realizeaza cu ajutorul concernului italian ENI, dar itinerariul lui trece prin Turcia, sporind importanta de tara de tranzit a acestui stat, care aprovizioneaza UE cu resurse energetice. Burgas - Alexandroupolis, chiar daca trece pe teritoriul unor tari membre UE, va fi, totusi, o "conducta ruseasca". Povestea proiectului Burgas - Vlera este cam aceeasi, doar ca nu Rusia il coordoneaza, ci SUA: concernul american AMBO vrea sa finanteze 75 la suta din cheltuielile de constructie. De altfel, capitalul american se va regasi si in proiectul Constanta - Trieste, numai ca europenii spera, totusi, ca vor ocupa pozitii dominante, relateaza Utro. Pe conducta sau prin stramtori? Cine va avea prioritate?, aceasta este una dintre intrebari. Cea de-a doua este cu ce va fi incarcat oleoductul. In pofida suprasolicitarii stramtorilor, cu greu s-a reusit obtinerea de garantii pentru 35 milioane de tone de petrol pe an pentru Burgas - Alexandropolis. Oleoductul Constanta - Trieste este calculat pentru 60 - 90 milioane de tone desigur, stramtorile transporta zilnic 150 milioane de tone petrol, dar exportatorii de titei nu se grabesc sa se reorienteze spre conducte. Deocamdata, nici nu se stie care va fi tariful pentru transportul petrolului pe conductele in proiect, si multi au impresia ca a astepta la coada in stramtorile turcesti este mai ieftin decat sa transferi petrolul din nave si invers, ba sa mai si platesti pentru "serviciile transportului pe teava". Mai mult, este foarte clar ca, cu cat conducta este mai lunga, cu atat mai mult se va plati pentru transport. Agentia citata mai arunca si vorba ca "umplerea" oleoductului Constanta - Trieste se afla sub un mare semn de intrebare. Greutati inerente Oleoductul Constanta - Trieste nu poate fi lansat mai devreme de 2011 si, cu timpul, pot aparea greutati care vor decide soarta campaniei. Una ar fi aceea ca opozitia bulgara a inceput sa exercite puternice presiuni asupra guvernului, care "a cedat" la negocierile cu Rusia si a tradat interesele nationale ale tarii. In ce consta, practic, aceasta tradare, e greu de inteles: cele 24 la suta din actiunile preconizatului consortiu nu reprezinta foarte putin, avand in vedere ca Bulgaria nu trebuie sa faca nimic: nici sa construiasca, nici sa asigure petrol. Cea mai mare amenintare ar putea-o constitui aspectul „ecologic“, iar ca alternativa mai putin daunatoare este avansat proiectul Burgas - Vlera. Numai ca acesta din urma prezinta o amenintare mai mare, tinand cont ca traseul conductei taie Bulgaria de la est la vest, in timp ce Burgas - Alexandropolis o "coteste" destul de repede in Grecia.

Scris de: {autor}D.S.S.{/autor}