Revelionul sau ingropatul Anului Vechi

In antichitatea geto-daca, Revelionul nu era decat un ceremonial funerar ocazionat de moartea si renasterea simbolica a primului zeu al omenirii, Anul, si a timpului calendaristic cu care se confunda, in noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie.

Timpul obiectiv, care curge spre infinit, liniar si fara intoarcere, este oprit, dupa 365 de zile si intors, precum ceasornicul, de la inceput. Intoarcerea simbolica a timpului in noaptea de Revelion a fost asimilata cu moartea divinitatii adorate, iar reluarea numarului zilelor cu nasterea acesteia. Impreuna cu divinitatea, timpul se naste anual, intinereste, se maturizeaza, imbatraneste si moare pentru a renaste dupa alte 365 de zile. Prin infinite obiceiuri si credinte, oamenii culturalizeaza fenomenele naturale. Printre cele mai cunoscute la romani se numara prepararea alimentelor rituale din grau si din carne de porc, Perinita, strigatul peste sat, bilant nocturn pentru ceea ce a fost bun sau rau in anul care se incheie si multe altele.