Românii care nu au nume de sfânt își serbează ziua pe 9 martie, de Mucenici

E zi de mare sărbătoare pe 9 martie, de praznicul celor 40 de Sfinți Mucenici din Sevastia, când în popor se spune că toți oamenii care nu au nume de sfânt își serbează... onomastica. 
 
Tot în tradiția populară, se spune că cei 40 de Mucenici, soldați creștini, care au trăit în timpul împăratului Licinius (308-324), sunt mijlocitori între oameni, sfinții cei mari și Dumnezeu.

Cei 40 făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata, iar guvernatorul Armeniei, Agricola, aflând despre credința lor, i-a pus să se închine la idoli. Pentru că eu refuzat, i-a închis timp de opt zile, fiind bătuți cu pietre. Pentru că au făcut față acestor tratamente vitrege, Agricola i-a condamnat la moarte prin înghețare, în lacul Sevastiei. Deoarece nu a mai putut îndura gerul pătrunzător, unul dintre cei 40 a ieșit din apă, însă în drum spre baia caldă, pusă la dispoziție de osânditori, el a murit. Ceilalți 39 au început a se ruga - „Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, ușurează-ne sarcina și alină iuțimea văzduhului, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne rușinăm și să cunoască toți că ne-am mântuit strigând către Tine“ -, apa lacului s-a încălzit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. Unul dintre soldații care stăteau de pază, martor al întâmplării dumnezeiești, văzând că o cunună nu are peste cine să se pogoare, s-a aruncat în apă, mărturisind credința în Hristos. Neputând îndura o asemenea înfrângere, guvernatorul Armeniei a dat poruncă să li se zdrobească celor 40 oasele picioarelor cu ciocanele, iar în urma acestui supliciu, mucenicii au trecut la Domnul, iar trupurile lor au fost puse într-un car, ca să fie arse, urmând ca cenușa să le fie aruncată în lacul Sevastiei. Se spune că numai Meliton, un tânăr soldat, a supraviețuit, iar pentru că încă respira, ostașii nu l-au pus în car. Văzând acestea, mama sa l-a urcat în car, pentru ca fiul său să nu fie lipsit de cununa martirică, iar Meliton a murit pe drum, în brațele mamei sale.

Cum se numeau cei 40 de mucenici 

Numele celor 40 de sfinți mucenici care au pătimit pentru credința în Iisus Hristos erau: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie.

Moșii cei buni care aduc căldura 

Sărbătoarea celor 40 de Mucenici din Sevastia este foarte prețuită de către românii de toate vârstele, mai ales că în această zi se fac tradiționalii „mucenici“ sau „măcinici“ din aluat. Aceștia se împletesc în forma cifrei opt și, conform tradițiilor din zonele etnografice, fie sunt copți la cuptor, fie sunt fierți în apă, pentru a aminti despre caznele la care au fost supuși cei 40 de sfinți mucenici din Sevastia, mărturisitori ai lui Hristos.
 
Tot în această zi se spune că este bine să se bea 40 de păhărele de vin, simbolizând sângele jertfit de martiri, iar cel care reușește să facă acest lucru va fi sănătos tot anul.
 
În popor, celor 40 de mucenici li se mai zice și Moși. Spre deosebire de babele capricioase și rele, care dau peste cap vremea, și a căror domnie se încheie în această zi, Moșii sunt buni, alungă frigul, dezgheață pământul și aduc căldura. Referitor la căldură, exista obiceiul ca în anumite zone ale țării să se bată pământul cu bețele (maiuri sau bote) pentru a ieși căldura afară. De altfel, sărbătoarea Mucenicilor coincide cu începerea noului an agrar, în acest context având loc o serie de activități specifice, precum: aprinderea focului prin curți, grădini sau pe câmp, sădirea pomilor roditori, semănarea unor legume, scoaterea stupilor sau tăierea primelor corzi de viță-de-vie.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanța și www.crestinortodox.ro

Citește și: 

Zi de sărbătoare Aflarea Sfintei Cruci și cei 42 de mucenici din Amoreea