S-a angajat pe vapor cu Constituţia în mână Povestea Angelei Lefterescu, prima femeie comandant de cursă lungă

Teodora Angela Lefterescu (născută Socolescu) a venit pe lume la 3 august 1926 în Fălticeni, judeţul Suceava. Tatăl său Vespasian fusese ofiţer în Armata Română. Despre mama sa, Maria, ea povestea că era o adevărată doamnă a târgului.

Liceul l-a făcut în oraşul natal. În acea perioadă, târgul era ca într-o pagină de Mihail Sadoveanu.

Povestea vieţii acestei femei am aflat-o de la jurnalistul constănţean Rodica Simionescu, care a cunoscut-o pe Angela Lefterescu cu puţin timp înainte să moară. În urma discuţiilor dintre ele, Rodica Simionescu a scris şi o carte: „Angela Lefterescu - Un Căpitan de cursă lungă".

Vacanţele şi le-a petrecut la malul mării

În copilărie, ea obişnuia să-şi petreacă vacanţele la mare, în Eforie, acolo unde familia sa avea o casă de vacanţă. Aici a prins dragostea de mare, de depărtare, în timp ce făcea excursii în larg cu micile ambarcaţiuni.

Citeşte şi „Averea celebrului manechin Melek Amet, confiscată la Constanţa pentru a doua oară“

Pentru că era un elev excepţional, părinţii au îndrumat-o spre Medicină. Ea s-a opus, spunându-le că vrea să se facă marinar, însă părinţii au trimis-o cu forţa la Institutul francez din Bucureşti pentru a urma cursurile de medicină. Erau 58 de candidaţi pe 17 locuri, însă ea a reuşit să ia examenul. Nu a putut însă să se mintă mult timp şi după o perioadă s-a dus la Direcţia Marinei Comerciale din Bucureşti. Acolo l-a întâlnit pe domnul Magus, care a sfătuit-o părinteşte să-şi aleagă altă meserie, mai potrivită pentru o fată, cum ar fi cea de ziarist. A ieşit de la directorul general, însă pe culoar a întâlnit un domn care a sfătuit-o să meargă la Constanţa, să se înscrie în sindicatul marinarilor. După o perioadă în care bate la mai multe uşi, cineva o sfătuieşte să meargă la şefi să le arate Constituţia, care spune că şi femeile au dreptul la muncă.

Aşa se face că a ajuns să fie angajată ca ofiţer asistent pe una dintre navele flotei comerciale.

Aici, primeşte cele mai grele munci: spală veceuri, puntea, face de toate. Cum şefii au văzut că se descurcă la toate, este pusă şi la încercări mult mai grele, ca în basmele lui Petre Ispirescu: i se cere să aducă de la magazie un butoi plin cu 200 de litri de sodă caustică. Cum nu avea forţă să-l care singură, apelează la o soluţie ingenioasă: leagă butoiul cu o funie groasă şi-l rostogoleşte.

Dorul de mare

Apoi ajunge căpitan secund pe nava Filimon Sîrbu. Aici şi-a cunoscut si soţul: Mihai Lefterescu, care apoi a fost numit director general în Minister. Părăseşte marinăria şi îşi urmează soţul la Bucureşti.

I se propune funcţia de căpitan pe o navă de cercetări. Fără să-şi mai întrebe soţul, îşi face bagajul şi pleacă. Doar cu o valiză. Pentru totdeauna.

După remorcherele „Filimon Sârbu" şi „Octombrie Roşu" a secondat comandanţii de pe navele „Trotuş", „Jiul", „Polar I" sau „Dorna". Până la retragere a fost comandantul navei „Ceahlăul", specializată în pescuitul oceanic.

Înmormântată în Urluia

În ultimii ani din viaţă a locuit într-o garsonieră din cartierul Tomis Nord din Constanţa. Ajuta pe oricine avea nevoie şi îngrijea animalele fără stăpân din cartier. „Îi este dor de cabina ei de pe vapor. O sfâşie dorul. Sufletul i se topeşte în tăcere şi cred că s-ar preface în apă dacă n-ar fi piele să îl ţină, scrie despre ea Rodica Simionescu.

A murit pe 29 aprilie 2007. A fost înmormântată în cimitirul localităţii dobrogene Urluia, unde un meşter local i-a ridicat o cruce pe care a încrustat conturul unui vapor. Fostul secretar al Primăriei Adamclisi de care aparţine satul Urluia îşi aminteşte perfect cum a fost în acea zi. Un om de-al locului, comandantul Gheorghe Bădilă, i-a organizat înmormântarea. „Tot el ne-a rugat să găsim pe cineva să-i facă o cruce de aici, din sat. E o cruce foarte frumoasă. La înmormântare au fost prezente cam 20 - 30 de persoane. Atunci i-am făcut şi o pomană, povesteşte Mioara Nazâru.