Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului - hotarul dintre toamnă şi vară

În credinţa populară, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre vara şi toamnă, momentul în care se dă startul lucrurilor agricole de toamnă şi momentul în care noul anotimp începe să îşi intre în drepturi. Este ziua în care unele păsări precum rândunelele îşi pregătesc călătoria spre ţările calde, iar gâzele şi reptilele se retrag în pământ. Este ziua în care plantele nu mai sunt bune de leac şi îşi pierd puterile tămăduitoare. Este ziua în care vremea începe să se strice, devenind capricioasă şi mai răcoroasă, cum se întâmplă în fiecare toamnă lăsată de la Dumnezeu. Este ziua în care se dă drumul culesului de vii, se bat nucii pentru a avea rod bogat şi anul viitor, se jupoaie coaja ulmilor şi se da startul târgurilor şi iarmaroacelor de toamnă. Aceasta zi a Naşterii Maicii Domnului trebuie cinstită cu bucurie şi ţinută de toată lumea. Nu se cade să lucrezi sau să faci treburi gospodăreşti tocmai în această zi sfântă. În caz contrar e rău de lovitură pentru bărbaţi, iar femeilor li se poate arde mâncarea pe foc. Totodată, focul nu se aprinde în vatră în preajma acestei sărbători, în zilele de 7 şi 8 septembrie, ori altfel atragi asupra ta necazurile şi neşansa. Mai există şi o altă superstiţie românească, conform căreia cei care mănâncă gătit la foc în aceste zile au şansa de a atrage asupra lor boli care îi pocesc. Se aprinde în schimb candela în dreptul icoanei Maicii Domnului şi se lasă să ardă pe tot parcursul sărbătorii.