Satul de Vacanta - loc de tranzitie spre mare

Dupa ce ani de zile a fost locul preferat atat de turisti, cat si de constanteni, Satul de Vacanta a ajuns sa fie doar un pasaj de trecere al celor ce aleg plaja statiunii Mamaia.

Ceea ce candva reprezenta un punct de atractie pentru copii, dar si pentru adulti, moare sub asaltul nemilos al kitsch-ului si al prostului gust. Investitiile majore lipsesc cu desavarsire si, in afara unor terase din care mirosul de hamsie se imprastie cu generozitate, esti asasinat de diverse genuri muzicale, mixate pentru urechi tembele: de la Marsul lui Radetzky la manelele de ultima ora. Au inflorit peste tot diverse bazaruri unde se pot achizitiona de la diverse articole de imbracaminte la cele mai colorate jucarii de plus. Preturile sunt pe masura, dar si dupa punga clientului si dorinta acestuia de a negocia. Astfel, pentru o pereche de papuci de plaja, poti sa scoti din buzunar de la 10 lei la 50 de lei, in vreme ce pentru un costum de plaja cu zorzoane, ultimul racnet, platesti si 200 de lei. Preturi pentru toate buzunarele se gasesc si la gentile de plaja, care, in functie de calitatea materialului, dar si de culoarea acestuia, te pot pradui de sume cuprinse intre 8 si 40 de lei. Cel mai bine pare ca sta in acest an vanzarea de papusi de plus, in special de maimute. Le puteti negocia si pe acestea, pentru a le lua cu 10 lei. In afara de cumparaturi, mare lucru nu puteti face in aceasta zona. Desi afiseaza preturi relativ rezonabile, asfaltul incins si mirosul gretos de amestec de mititei si hamsie prajita fac orice nas, indiferent cat de insensibil ar fi, sa carmeasca spre alte directii. Si cu toate acestea, doritori de aventuri gastronomice sunt suficienti pe la terasele deschise, semn clar ca afacerile prospera chiar si aici. La acestea se adauga si podetul dureros de neingrijit, pe sub care trece un lichid verde pastos, pe care cu greu il poti eticheta ca fiind apa. O zona iubita candva de toti copiii zace in uitare: cea unde erau masinariile care ne aduceau un strop de bucurie in copilaria cu desenele animate numarate la nivelul a cinci minute pe saptamana. Aici pare ca timpul s-a oprit: sunt aceleasi masini de pe vremuri, imbatranite si uratite parca. Iar pentru ca scurtul voiaj sa se termine intr-o amintire de nesters, la trecerea de pietoni, la intrarea in Mamaia, mirosul urinei de cal s-a impregnat in asfalt, iar soarele incinge locul, mirosul facandu-te sa nu-ti doresti sa mai treci vreodata prin locul respectiv.

Scris de: {autor}Alexandru STANCU{/autor}