Sfântul Dumitru usucă plantele şi descuie iarna Ce trebuie să facă azi ciobanii şi fetele nemăritate

Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de Mir, este prăznuit în data de 26 octombrie, conform calendarului ortodox, şi este unul dintre marii sfinţi mucenici, făcător de minuni şi tămăduitor.
 
Sfântul Dumitru a trăit la Tesalonic (Salonic, Grecia de azi) în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian (284-305). Provenea din una dintre cele mai nobile familii din Macedonia şi era admirat pentru virtuţile sale, pentru înţelepciunea şi bunătatea sa. Încă din tinereţe a devenit strateg şi specialist în arta militară, aşa încât, în ciuda vârstei lui, a fost numit general al armatelor Tesaliei şi proconsulul Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul Greciei şi al Macedoniei.
 
Toate aceste onoruri nu l-au făcut pe Dumitru să piardă din vedere lucrurile cele mai importante, şi anume cele legate de mântuirea sufletului. Fiind evlavios şi învăţător al credinţei în Iisus Hristos, îşi petrecea o bună parte din zi cu învăţarea şi interpretarea cuvântului lui Hristos, în public şi fără să se ascundă, aşa încât mulţi păgâni din Tesalonic şi din regiune s-au convertit la creştinism, în ciuda persecuţiilor pornite de împărat împotriva creştinilor. Biruitor în războiul contra sciţilor, în drum spre Roma, Cezarul Galerius, proclamat August pentru partea răsăriteană a Imperiului Roman, s-a oprit la Tesalonic pentru a fi aclamat de popor şi a aduce jertfe zeilor. Câţiva păgâni invidioşi din oraş au profitat de această ocazie pentru a se plânge împăratului şi a-l denunţa pe Dumitru că este creştin. Împăratul s-a înfuriat când a aflat că Dimitrie nu doar că era ucenic credincios al lui Hristos, ci chiar predica public credinţa creştină.
 
Astfel, împăratul a poruncit ca sfântul să fie prins şi dus într-o temniţă umedă din subsolul unei băi publice. Tânărul creştin Nestor l-a rugat pe Sfântul Dimitrie să se roage pentru el, deoarece voia să lupte cu Lie, un oştean al împăratului. După ce primi binecuvântarea sfântului, Nestor merse a se lupta cu Lie, omorându-l. Şi fiindcă s-a aflat că Sfântul Dumitru l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, împăratul a trimis ostaşi şi le-a poruncit să-l străpungă cu suliţele pe sfântul în temniţă. Şi făcându-se aceasta, îndată marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, făcând după moartea sa multe minuni şi uimitoare tămăduiri. Din trupul lui Dimitrie nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli.

Tradiţii şi obiceiuri

În tradiţia populară, Sfântul Dumitru usucă toate plantele şi desfrunzeşte codrul, fiind cel care descuie iarna. De asemenea, există credinţa că pe 26 octombrie, de Sfântul Dumitru, căldura intră în pământ şi gerul începe a-şi arăta colţii.
 
Sfântul Dumitru este considerat şi patronul păstorilor, 26 octombrie fiind ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Aceştia îşi pun cojocul în mijlocul oilor şi aşteaptă să vadă ce oaie se va aşeza pe el. Dacă pe el se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră. Un alt mod de a afla încă din 26 octombrie cum va fi iarna este să urmăreşti mersul oilor în dimineaţa sărbătorii. Dacă dimineaţa se va trezi întâi o oaie albă şi va pleca spre sud, iarna va fi grea, dacă se va trezi o oaie neagră şi va pleca spre nord, iarna va fi uşoară.
 
De sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, există un obicei conform căruia o fată nemăritată poate afla numărul peţitorilor care vor trece pragul casei părinţilor săi pentru a-i cere mâna. Busuiocul capătă proprietăţi miraculoase în această zi şi este bine să sfinţeşti la biserică fire din această plantă. Ulterior, busuiocul este dus acasă şi atârnat la oglindă. Se spune că numărul peţitorilor este egal cu numărul celor care vor observa busuiocul agăţat la oglindă.

Focul care purifică şi înlesneşte căsătoria

În ajunul sărbătorii, se aprind focuri - focurile lui Sâmedru - peste care sar copiii, pentru a fi sănătoşi tot anul. Bătrânii spun că focul alungă fiarele. După ce focul este stins, ţăranii aruncă un cărbune în grădină, ca aceasta să primească putere de a rodi. Focul are rol purificator şi protector, apărând împotriva relelor, necazurilor şi ţinând la distanţă fiarele codrilor. În satul românesc se crede totodată că şi morţii vin să se încălzească la aceste focuri. În acelaşi timp, focul este menit să apere copiii care dănţuiesc în jurul lui sau sar peste el când văpaia se domoleşte. Cei tineri sar peste foc, chiuie şi joacă, în speranţa că se vor căsători în curând. În gospodăriile autohtone, femeile au datoria de a împărţi copiilor fructe uscate, mere, nuci, covrigi, iar în biserici se ţin slujbe speciale şi se împart merinde.