Sfântul Gheorghe, cu negru în calendarul ortodox din acest an

În acest an, slujba de Sfântul Gheorghe nu se va mai oficia pe data de 23 aprilie. Chiar dacă a rămas în calendarul ortodox la această dată, slujba a fost mutată de Biserica Ortodoxă în a doua zi de Paște, pe 29 aprilie.
 
„Din rațiuni liturgice, atunci când sărbătoarea Sfântului Gheorghe se întâmpla să cadă în săptămâna Sfintelor Pătimiri, slujba acesteia se mută imediat după Înviere. Săptămâna Mare, a Sfintelor Pătimiri, este cea mai densă perioadă duhovniceasca din an, o perioadă de post intens dedicată exclusiv pregătirii pentru Învierea Domnului. Nu este așadar vorba de o modificare a datei sărbătorii, ci doar de mutarea slujbei acesteia în contextul liturgic din acest an”, a declarat purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu.
 
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă, este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din lumea creştină. Numele său provine din limba greacă (Gheorghios) şi în traducere înseamnă agricultor. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Cappadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian. Mai multe date certe nu se cunosc, neexistând niciun document al epocii care să conţină informaţii despre viaţa sa. Ceea ce se ştie despre el a fost scris ulterior.
 
Legenda spune că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a înrolat în armata romană şi, parcurgând ierarhia militară, s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creştinilor emis de Diocleţian în 303, Sfântul Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemniţat şi supus torturii, pentru a-şi renega credinţa. Loviri cu suliţa, lespezile de piatră aşezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălţămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou şi toate celelalte torturi nu au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa.
 

În ajun, este sărbătorit „Sângiorzul vacilor“

 
În ajunul sărbătorii şi în ziua praznicului, din moşi-strămoşi, credincioşii respectă unele tradiţii, convinşi fiind că acestea atrag norocul şi sănătatea în viaţa lor. În data de 22 aprilie, în ajunul praznicului, este sărbătorit „Sângiorzul vacilor“ sau „Alesul“. Acest obicei marchează începutul anului pastoral. În această zi se aleg ciobanii, mieii şi locul viitoarei stâne. Tot atunci se pregătesc oile pentru muls şi se prepară primul caş. În ajunul praznicului, gospodarii sunt prudenţi şi iau măsuri care să alunge spiritele malefice şi strigoii care umblă noaptea prin gospodării pentru a fura mana laptelui de la vaci. Prin tradiţie, spiritele rele pot fi alungate cu ajutorul unor plante, precum usturoiul, rugul de măceşe, pelinul, rostopasca sau leuşteanul. În multe zone din ţară, în ajunul sărbătorii Sfântului Gheorghe, pe marginea găleţii în care se mulge pentru prima dată laptele oilor se aşază „colacul oilor“, un colac în forma unei cununi, care se prepară din făină de grâu curată, cu apă şi sare, apoi se unge cu gălbenuş de ou. Colacul este revendicat de doi păstori, care vor să-l rupă în două. Potrivit tradiţiei, păstorul care rămâne cu partea mai mare a colacului va avea noroc la producţia de lapte în vara pastorală. De asemenea, în unele zone, în ajunul sărbătorii Sfântului Gheorghe, la primul muls, în locul colacului se foloseşte o cunună din ramuri verzi, care are puteri magice: va spori laptele şi va alunga forţele malefice, destul de active în ajunul praznicului. În multe zone rurale, în ajunul sărbătorii, oamenii priveghează toată noaptea; priveghiul creştin se împlineşte pentru ca oamenii să rămână vioi şi sănătoşi tot anul.
 

Ritual pentru o recoltă bogată

 
De asemenea, în ajunul sărbătorii Marelui Mucenic, vitele sunt duse de gospodari în holdele de grâu; când acestea se întorc acasă, gospodarii iau o mână de grâu, iar boabele se păstrează şi se amestecă în grâul care va fi semănat, pentru ca recolta să fie bogată în anul următor. La 22 aprilie, dimineaţa, gospodinele scot în curtea casei uneltele de ţesut, astfel încât razele soarelui să le încălzească. Gospodinele sunt convinse că, împlinind această datină, vor avea spor la lucru tot anul. În ajunul zilei de Sân-George, fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă. Tot în această zi, fetele mai obişnuiau să semene usturoi, pe care îl păstrau până la anul viitor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, tinerele cred că vor fi înzestrate cu sănătate şi că se vor căsători în cel mai scurt timp.