Sfântul Ilie, patronul spiritual şi protectorul aviatorilor români Ce se întâmplă de tună azi, conform tradiţiei

Joi, 20 iulie, Biserica Ortodoxă îl cinsteşte pe Sfântul şi Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul. În judeţul Constanţa există mai multe lăcaşuri de cult cu hramul sfântul Ilie: Mănăstirea „Sfântul Ilie“ din apropierea localităţii Histria, Biserica „Sfântul Ilie“ din oraşul Techirghiol, Biserica „Sf. Ilie“ din Constanţa, strada Ion Ursu nr. 38.
 
Originar din cetatea Tesva, fiu al unui preot evreu, Sfântul Proroc Ilie este cunoscut datorită minunii de a aduce ploaia. Cu 800 de ani înainte de Hristos, în Israel trăiau regele Ahab şi Izabela, soţia sa, care l-a adus în Israel pe Baal, zeul căruia i se închinau cananeenii. Ilie l-a avertizat pe Ahab de idolatria în care căzuse poporul şi, văzând împietrirea regelui, i-a profeţit: „În aceşti ani nu va mai fi nici rouă, nici ploaie“.
 
Între timp, Sfântul Ilie a stat la pârâul Cherit, unde a fost hrănit de către corbi, apoi în casa unei văduve din Sarepta, unde a înmulţit făina, uleiul şi l-a înviat pe fiul gazdei. După trei ani a mers la regele Ahab şi l-a îndemnat să-i adune pe preoţii idolilor Baal şi Astartei pe muntele Carmel. Aici, Ilie a dovedit poporului neputinţa zeilor şi atotputernicia lui Dumnezeu. Preoţii lui Baal nu au putut aduce jertfă idolului lor, pe când, la rugăciunea lui Ilie, Dumnezeu a pogorât foc din cer şi au fost mistuite jertfa şi jertfelnicul. La porunca lui Ilie, preoţii lui Baal au fost ucişi şi a plouat. Conform Scripturii, Dumnezeu i se descoperă lui Ilie pe muntele Horeb, „într-o adiere de vânt lin“. Înainte de sfârşitul misiunii sale profetice, Sfântul Ilie l-a lăsat urmaş pe Elisei şi s-a înălţat la cer „prin vifor de foc şi cu car de cai de flacără“.

Considerat zeul Soarelui şi divinitatea populară a focului 

Sfântul Ilie mai este considerat zeul Soarelui şi divinitatea populară a focului, identificându-se cu Helios în mitologia greacă şi cu Gebeleizis în mitologia geto-dacă. După ce a salvat, prin rugăciunile sale, poporul din Israel de cumplita secetă de trei ani şi jumătate, acesta a devenit în ochii credincioşilor făcător de minuni şi aducător de ploi. De asemenea, Sfântul Ilie este cunoscut şi ca patron spiritual şi protector al aviatorilor români.

Sfântul Ilie deschide şi închide cerurile 

Sfântul şi marele Profet Ilie a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide şi a închide cerurile. Astfel se face că Sfântul Ilie are forţa de a provoca tunete, trăsnete, ploi torenţiale şi incendii, de a lega şi dezlega ploile şi de a hotărî unde şi când să bată grindina. Se spune că, în postura de pământean, Ilie a fost păcătos şi, sub influenţa Diavolului, şi-a ucis părinţii. El şi-a ispăşit însă păcatele, iar Dumnezeu a încuviinţat trecerea lui în rândul sfinţilor.

Luat în cer de un car de foc tras de cai albi şi înaripaţi

Potrivit religiei creştine, Sfântul Ilie nu a avut o moarte ca a pământenilor, ci a fost luat în cer de un car de foc tras de cai albi şi înaripaţi. De atunci, din cer, Sfântul lie cutreieră norii şi trăsneşte dracii cu biciul de foc, pedepsindu-i astfel pentru răul pe care i l-au pricinuit. În tradiţia populară românească, sărbătoarea Sfântului Ilie este marcată şi printr-o multitudine de tradiţii şi obiceiuri. Potrivit legendei, în ziua cinstirii sale, Sfântul Ilie iese la plimbare în carul de foc în care a urcat cândva la cer şi, cu biciul în mână, trimite pe pământ tunete, fulgere şi trăsnete, vânt puternic, ploi abundente şi grindină. Când fulgeră în cer, se crede că Sfântul Ilie dă cu sabia, iar când tună, atunci Pălie, vizitiul lui, arde cu tunul. Oamenii ce urmează credinţa populară, de teama pagubelor făcute de trăsnete, ploaie şi grindină, nu lucrează în ziua respectivă. Se crede că, dacă tună de Sfântul Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi.

Încep ploile mari de vară

Oamenii mai spun că, după ziua Sfântului Ilie, vor începe ploile mari de vară. Se mai zice ca în ziua de 20 iulie nu este bine sa mănânci mere, pentru a nu-l supăra pe Sfântul Ilie, mărul fiind pomul lui preferat. Dacă această datina strămoşească nu este respectată, persoanele care mănâncă mere înainte de Sfântul Ilie vor ajunge să culeagă mere pe lumea cealaltă pentru restul eternităţii.
 
Tot de Sfântul Ilie, enoriaşii îşi amintesc de sufletele morţilor. Unele femei împart porumb fiert, farfurii cu mâncare şi căni cu apă împodobite cu flori de vară. Creştinele chemau în această zi copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se considera că morţii se veselesc.

Fetele se tăvălesc prin cânepă şi află cum le va fi ursitul 

În ajunul sărbătorii, fetele se duceau noaptea pe câmpurile de cânepă, îşi lăsau hainele de pe ele şi, goale, se tăvăleau prin lan, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Dacă în noaptea dinspre Sfântul Ilie ele visau cânepă verde, atunci acestea urmau să se mărite cu flăcăi tineri şi frumoşi, iar dacă în vis li se arăta cânepă uscată, se zicea că alesul le va fi bătrân.
 
Un alt obicei practicat în această zi era ca, de dimineaţă, să se culeagă ierburi de leac, care, ulterior, se puneau la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. În special femeile strângeau busuiocul şi-l duceau apoi la biserică, pentru a fi sfinţit, iar apoi, întorcându-se acasă, îl puneau pe foc, adunau cenuşa pentru a o întrebuinţa, mai târziu, în scop terapeutic. Tot de Sfântul Ilie, se adunau plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.