Strigat de ajutor

Odata cu venirea iernii, orasul este impanzit de batrani cersetori

Cei mai nefericiti dintre semenii nostri nu au nici macar un acoperis deasupra capului * Cei pe care ii mentionam sunt cei care ar trebui sa isi petreaca batranetile feriti de grija zilei de maine, mai exact, batranii * Aproape la fiecare pas, intalnim cate un batran sau o batrana care stau retrasi, cu mana intinsa, pe chipul lor citindu-se parca rusine * Singura lor solutie de a trai este sa cerseasca, intrucat nici la azil nu au loc * Cei care doresc sa intinda o mana de ajutor o pot face prin intermediul redactiei noastre

Cotidianul ZIUA de Constanta doreste sa declanseze o campanie de ajutorare a celor mai nefericiti dintre noi. Odata cu venirea anotimpului rece, nu exista persoana care sa nu inceapa sa isi faca griji pentru o serie de probleme pe care le intrevede in viata sa. Unii isi fac griji de teama ca nu vor avea posibilitatea sa isi achite intretinerea locuintei sau ca nu au reusit sa isi aprovizioneze camara atata cat ar fi fost nevoie pentru a scapa de grija iernii, altii au ca singura problema alegerea locului de petrecere a sarbatorilor de iarna, in vreme ce altii, cei mai nefericiti dintre semenii nostri, nu au nici macar un acoperis deasupra capului. Nu ne referim aici la numerosii tiganusi care isi fac veacul prin mijloacele de transport in comun sau la mutilatii care incearca sa trezeasca mila trecatorilor afisand rani care mai de care mai hidoase. Cei pe care ii mentionam sunt cei care ar trebui sa isi petreaca batranetile feriti de grija zilei de maine, mai exact batranii. In plin centrul orasului, pe strada Stefan cel Mare, in Piata Unirii, in cartierul Tomis III, se poate vedea aproape la fiecare pas cate un batran sau o batrana care stau retrasi, cu mana intinsa, pe chipul lor citindu-se parca rusine. De multe ori, ei nici macar nu cer bani, ci asteapta ca cineva cu suflet sa faca acest gest din proprie initiativa. Unii dintre acestia incearca sa mascheze faptul ca cersesc, tinand in fata un cantar pe care nu se cantareste nimeni. Adesea, batrane care nu sunt cersetoare apeleaza la trecatori pentru ca nu le ajung banii sa isi cumpere medicamente sau ceva de-ale gurii si, in momentul in care cer, pe chipul lor se citesc rusinea si umilinta de a fi ajuns in aceasta situatie. Si asta dupa o viata intreaga de munca. In jurul Postei Mari, isi face veacul un batran uitat de Dumnezeu care sta cu palaria intinsa spre trecatori. In carje, prost imbracat, cu mainile tremurande, locul lui ar fi trebuit sa fie in mijlocul unei familii sau macar intr-un azil unde sa nu aiba grija zilei de maine. Cu toate acestea, singura lui solutie este sa stea pe strazi la mila trecatorilor. Caminul de batrani din Constanta nu este pentru nici unul dintre aceste cazuri o solutie, intrucat toate cele 250 de locuri sunt ocupate. Ba mai mult, exista nu mai putin de 400 de dosare in asteptare, cea mai veche cerere pentru un loc in camin datand din anul 1995. Conform declaratiilor directoarei Doruta Giuglea, zilnic vin persoane care solicita un loc, insa acest lucru nu este posibil intrucat locurile se elibereaza numai in urma decesului unuia dintre locatari. In plus, chiar daca ar exista un loc liber, acestia nu ar avea posibilitatea sa achite contributia. Cei care au ajuns astfel sa apeleze la mila trecatorilor nu au nici o speranta de remediere pentru soarta lor. Nu ne ramane decat sa facem apel la cei care au posibilitatea si dorinta de a-i ajuta pe acesti nefericiti, sa o faca, macar acum, in prag de sarbatori. Cei care doresc sa faca acest gest o pot face prin intermediul redactiei noastre.