Începe postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel Tradiţii - Ce trebuie să facă de Sâmpetru oamenii pistruiaţi

Timp de trei săptămâni, până la 28 iunie, se ţine post în cinstea apostolilor Petru şi Pavel. Această perioadă mai este cunoscută şi sub denumirea populară de Postul Sâmpetrului. Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel nu are o durată fixă, deoarece începutul lui depinde de data variabilă a Sfintelor Paşti. Anul acesta, postul începe la data de 8 iunie şi ţine până pe 28 iunie.
 
Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este rânduit de Biserică în cinstea celor doi apostoli şi în amintirea obiceiului lor de a posti înainte de a întreprinde lucrări importante. Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel era numit în vechime Postul Cincizecimii, datorită darurilor Sfântului Duh, care s-au pogorât peste Sfinţii Apostoli. Primele mărturii despre Postul Apostolilor Petru şi Pavel le avem din secolul al IV-lea, în Constituţiile Apostolice. Mai târziu, vom găsi informaţii despre acest post la Sfântul Atanasie cel Mare, la Teodoret, episcopul Cirului, şi la Leon cel Mare. Potrivit cercetărilor, acest post era ţinut, la început, numai în cercurile monahale şi abia mai târziu s-a extins şi la credincioşi.

Dezlegare la peşte

În Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, sâmbătă şi duminică se mănâncă peşte. Avem dezlegare la peşte şi pe 24 iunie, atunci când sărbătorim Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Dezlegare la peşte avem şi luni, marţi şi joi, numai dacă în aceste zile prăznuim un sfânt cu doxologie mare şi cu cruce neagră în calendar. Când o astfel de sărbătoare cade miercuri sau vineri, se dezleagă la untdelemn şi la vin. Dacă sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel cade miercuri sau joi, se face dezlegare la peşte, vin şi ulei.

Tradiţii pentru spor şi sănătate

În tradiţia românească, această sărbătoare este cunoscută sub numele de Sânpetru de vară, ea marcând miezul verii agrare şi începutul secerişului.
Sânpetru este un personaj îndrăgit în povestirile şi snoavele populare. În vremuri îndepărtate, când oamenii erau mai religioşi, Sânpetru de vară mergea pe pământ fie singur, fie însoţit de Dumnezeu, era îmbrăcat în straie ţărăneşti, fiind preocupat, ca orice gospodar, de creşterea vitelor şi, mai ales, de pescuit. Sânpetru este considerat un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care îl consultă în luarea unor decizii. De aceea, Dumnezeu i-a încredinţat acestuia porţile şi cheile Raiului, spune tradiţia. Acolo, fiind stăpân peste cămările cereşti, se spune că Sfântul Petru hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii, dar fierbe şi grindina, care se topeşte în bucăţele mici şi nu mai este atât de periculoasă.

Din ziua de Sâmpetru, cucul şi privighetorile nu mai cântă

În tradiţia populară, până la sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel nu se scutură merii. Se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei. Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure. Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare. Ofrandele se împart oamenilor săraci. Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă, la miezul nopţii, când cântă cocoşul. Tradiţia spune că, respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc. Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase. Acum, potrivit tradiţiei populare, se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării. În această zi, este bine să împărţim mere dulci şi miere prietenilor şi vecinilor, să le urăm să aibă spor în munca lor şi să fie sănătoşi, pentru a gusta aceste daruri şi la anul. După ce am dăruit aceste ofrande, mâncăm şi noi mere din recolta acestui an şi miere, după masa de prânz, apoi ne punem o dorinţă. Se spune că cine se scoală de dimineaţă, în fiecare zi de post, ca sa vadă răsăritul Constelaţiei Cloşca, va avea tot anul parte de bine şi i se vor împlini toate dorinţele. În zilele de post ale Sâmpetrului, la ţară exista obiceiul ca mamele să lege la gâtul fetelor usturoi sau pelin ori să le pună aceste plante pe tălpi, ca atunci când trec frumoasele, adică ielele, să nu zăpăcească minţile copilelor.