Tradiții de Bobotează Cine strigă azi CHIRALESA va căpăta putere, relele fug, iar anul va fi curat până la Sfântul Andrei

Boboteaza face parte din suita celor 12 sărbători creștine importante și este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să pășească în viața publică, de aceea Biserica mai numeste Boboteaza și „Arătarea Domnului„, „Dumnezeiasca Arătare“ sau „Epifania“, aceasta din urmă denumire provenind din limba greaca și înseamnând „arătare", „descoperire“, „revelare“. De fapt, Boboteaza înseamnă înnoirea omului creștin. Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se botează în Iordan de către Ioan, Spiritul Sfânt se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatal din cer îl declara ca fiind Fiul său. Boboteaza din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, prăznuită în 7 ianuarie, marchează sfârșitul sărbătorilor de iarnă. Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători, atât pentru creștinii ortodocși, cât și pentru cei catolici.
 
La Boboteaza nu se spală rufe, apa sfintiță luata acum are puteri miraculoase. În această zi sunt interzise certurile în casa și nu se dă nimic cu împrumut. În satele din nordul țării, pe vremuri, femeile se adunau în grupuri mari acasa la cineva și duceau alimente și băutură. După ce serveau masa, ele cântau și jucau toată noaptea. Dimineața ieșeau pe stradă și luau pe sus bărbații care apăreau întâmplător pe drum, îi luau cu forța la rău amenințându-i cu aruncatul în apă. Tot acum, în unele regiuni, avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu. În noaptea de Boboteaza, tinerele fete își visează ursitul. Ele își leagăa pe inelar un fir roșu de mătase și o bucățică de busuioc; busuioc se pune și sub pernă. Fetele care cad pe gheață în ziua de Boboteaza pot fi sigure că se vor mărita în acel an. Evenimentul Botezului este descris de către toți evangheliștii. Matei ne relatează că Iisus a venit din Galileea la râul Iordan unde boteza Ioan Botezatorul, cerând să fie și el botezat. Ioan i-a zis: "Eu am trebuință să fiu botezat de tine și tu vii la mine" (Matei 3, 14), iar la răspunsul lui Iisus că așa se cuvine, a fost botezat în cele din urma de către Ioan.

Preotul sfințește casele cu apa care a fost sfintiță

 Boboteaza (6 Ianuarie) și cu Sf. Ioan (7 Ianuarie) aproape ca formeaza una și aceeași sărbătoare. În ajun, preotul sfințește casele cu apa care a fost sfintiță în dimineața aceea după Liturghie. Oamenii țin post negru până ce vine preotul și beau din această apă sfințită. Preotul este precedat de copii îmbracăți în cămăși albe, sunând din clopoței și deschizând calea preotului, strigând Kira Leisa, adică pronunțarea românească a grecescului Kyrie Eleison (Doamne miluiește). Pe lângă Troparul Bobotezei, copii cântă colinde speciale care descriu minunea care a avut loc la Iordan (Botezul lui Iisus). În ziua de Bobotează, după liturghie, preotul împreună cu enoriașii fac o procesiune spre un lac, râu sau vreun izvor, pentru slujba Sfințirii Apelor. Când Troparul Bobotezei începe, vânătorii și pădurarii satului împușcă peste ape ca să alunge duhurile necurate. Astăzi, acest obicei a păstrat doar semnificația festivă a unui foc de artificii, fiind lipsit de simbolism. Dacă este frig, se pregătește o cruce de ghiață, pentru a marca locul slujbei și la sfârșit preotul aruncă în apă o cruce de lemn, iar feciorii satului se aruncă să o scoată, chiar dacă este ger. Se crede că în ziua aceasta toate apele pământului sunt sfințite; de aceea femeile nu spală rufe pentru următoarele opt zile până la sfârșitul praznicului. Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfințirea apei, o serie de obiceiuri populare, printre care spectaculoasă întrecere înot a bărbațlor pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot și cel practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-și visa alesul.

Masă, asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului

 De asemenea, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregătește o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Astfel, sub fața de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colț al acesteia se pune cate un bulgăre de sare. Apoi, pe masa se așează 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borș de fasole albă, borș de pește, pește prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac. Nimeni nu se atinge de bucate până nu sosește preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinți masa. Chiralesa provine din neo-greaca și înseamnă „Doamne, miluiește!“. Există credința că, strigând "Chiralesa", oamenii capătă putere, toate relele fug și anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfințirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile și protejate de boli. Se crede că, dacă în dimineata Ajunului de Boboteaza, pomii sunt încarcăți cu promoroacă, aceștia vor avea rod bogat. De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile. Catolicii celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunțarea nașterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă și tămâie.