Tradiţii şi superstiţii de Sfântul Apostol Andrei De ce fetele îşi pun sub pernă busuioc, iar oamenii ung fântânile, ferestrele şi uşile cu usturoi

Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică îl prăznuiesc, pe 30 noiembrie, pe Sfântul Apostol Andrei, „cel dintâi chemat“, fratele Sfântului Apostol Petru.
 
Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida Galileia, localitate situată pe ţărmul lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte. El era fratele lui Simon Petru. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Având în vedere că era evreu, nu ştim cu certitudine dacă Andrei era numele său real (acesta fiind de origine greacă). Potrivit cercetătorilor, numele Andrei era destul de prezent printre evrei, încă din perioada sec. II-III d.Hr. Pentru români, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se spune că acest nume - Apostolul Lupilor - derivă din vechea denumire a dacilor, daoi (lupi), dar şi de la simbolul lor - lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei şi că cel care era căpetenia lupilor l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre peştera care i s-a oferit ca adăpost. Înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Potrivit tradiţiei, teologilor şi istoricilor, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci.

Peştera Sfântului Andrei 

Peştera în care se crede că a vieţuit Sfântul Apostol Andrei cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc se află la aproximativ patru kilometri sud-est de localitatea Ion Corvin. În actuala biserică din peşteră, în pronaos, într-o nişă, se află un fel de pat, scobit iniţial în piatră, despre care se spune că pe el se odihnea apostolul Andrei. În vara anului 1944, peştera, transformată în biserică, a fost sfinţită de către Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp după aceasta, trupele ruseşti invadatoare au distrus-o. Abia după 1990, prin râvna cuviosului monah Nicodim Dincă, biserica a fost refăcută şi redată cultului. Astăzi, mii de credincioşi vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit Apostolul Andrei. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în anul 1995, ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roşie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României“. Ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească naţională.

Animalele prind glas omenesc 

În noaptea de Sfântul Andrei se adună lupii, iar apostolul le împarte fiecăruia prada, pentru că se apropie iarna. Ca să-şi apere gospodăria de lupi, oamenii ung fântânile, ţăruşii de la poartă, ferestrele şi pragul uşilor cu usturoi. În această zi se spune că, pentru a te feri de lupi, nu trebuie să dai cu mătura, să duci gunoiul afară, nu se curăţă grajdurile, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut. În această noapte toate animalele prind glas omenesc, însă cine le aude moare. O altă superstiţie spune că în această zi umblă strigoii, care iau viaţa rudelor apropiate, aduc boli, grindină şi multe suferinţe. Prin unele părţi există credinţa că strigoii fură din curţile oamenilor coasele, iar apoi se bat cu ele. Astfel, gospodinele nu lasă afară astfel de unelte.

Busuioc, sub perne 

În noaptea de Sfântul Andrei, fetele îşi pun sub pernă busuioc sfinţit pentru a-şi visa ursitul. Unele fete încearcă să-şi vadă viitorul în oglindă. Ele se dezbracă şi stau goale între două oglinzi, ţinând în mâini două lumânări. Fetele se uită în oglinda din faţă pentru a vedea imagini reflectate în oglinda din spate. Ca să-şi viseze ursitul, tinerele îşi pun sub pernă 41 de boabe de grâu. Dacă visează că le ia cineva grâul, acesta este un semn că se vor mărita. Fetele măsoară de Sfântul Andrei nouă ceşcuţe pline cu apă, iar apoi le toarnă într-o strachină care se pune apoi sub o icoană. A doua zi dimineaţa, apa din strachină se măsoară din nou, cu aceeaşi ceşcuţă. Dacă mai rămâne apă pe fundul ei, atunci fetele vor avea noroc şi se vor mărita.

Cănile şi oalele se întorc cu gura-n jos 

Pentru ca spiritele rele să nu pătrundă în casă, cănile şi oalele se întorc cu gura-n jos. Dacă în noaptea de Sfântul Andrei este senin şi cald, nici iarna nu va fi geroasă. În noaptea de Sfântul Andrei se pun la încolţit, într-un strat subţire de pământ, mai multe boabe de grâu. În funcţie de cum creşte grâul, aşa va fi şi următorul an pentru respectiva persoană. Aspectul grâului pus la încolţit spune ceva şi despre recoltele anului agricol ce urmează: un grâu frumos înseamnă o recoltă bogată. Fiecare membru al familiei îşi seamănă propriul grâu. 

Românii dau cu usturoi pe la geamuri

De Sfantul Andrei, românii dau cu usturoi pe la geamuri ca să ţină strigoii afara. Usturoi se agaţă şi de tocul uşii, şi pe la geamuri, peste tot pe unde ar putea să intre răul. De la o casă la alta, tradiţiile se schimbă însă. Unii spun că astăzi nu se scoate gunoiul din casă, doar cenuşă din sobe. În această zi nu se dă nimic împrumut şi nu se fac daruri, căci astfel vei atrage pagubă. În unele sate din Oltenia, copiii taie mlădiţe din pomii roditori şi le pun în apă, la căldură, pentru a înmuguri până la Sfântul Vasile, când fac din ele sorcove, pentru a-şi ura părinţii şi neamurile.