Vârcolacii în Constanţa, mit sau realitate?!

În noaptea dinspre 29 spre 30 noiembrie este noaptea Sfântului Andrei. Nu ar fi nimic terifiant, dacă această noapte nu ar însemna învierea strigoilor şi apariţia vârcolacilor. Ce legătură are fenomenul cu Constanţa? În ceea ce urmează voi expune unele legături.

În primă instanţă, am pornit de la o întâmplare ce mi-a fost povestită acum doi ani de o cunoştinţă, pe care, la acel moment, am întrebat-o dacă este nebună sau a consumat ierburi halucinogene ori alcool. Răspunsul a fost categoric: „Nu“, iar toate informaţiile mele în legătură cu comportamentul acesteia îi susţineau negaţia. Iată ce s-a întâmplat: într-o noapte de iarnă, pe una dintre străzile comunei Lumina, persoana cu pricina, împreună cu o prietenă, se deplasau de la casa unor prieteni la staţia mijlocului de transport care le ducea înapoi la Constanţa. Era linişte, amândouă nemaiputând să poarte o conversaţie din pricina dârdâitului produs de gerul de afară. La un moment dat, lumina de pe stradă s-a oprit brusc iar în capătul luminat al aleii, ce se zărea în faţa lor, au văzut ceva ce semăna cu un om ce stătea pe vine plecat înspre pământ. Nu li s-a părut nimic deosebit până în clipa în care „omul“ s-a ridicat în două picioare şi a început să urle ca un lup, cu coama ridicată. Frica le-a cuprins instantaneu şi primul impuls a fost de a fugi în direcţia opusă. S-au întors în casa de unde plecaseră şi au cerut ajutorul, iar unul dintre seniorii care locuiau acolo a pus mâna pe un băţ căruia i-a dat foc, a ieşit cu mai mulţi bărbaţi pe stradă şi au început să facă mult zgomot. Atunci, creatura a fugit, însă bătrânul nu a vrut să ofere nicio explicaţie despre cele petrecute. Nu este un film şi nicio plăsmuire a imaginaţiei mele. Tot aşa cum nu cred că este o poveste fără sâmbure de adevăr ceea ce relata inginerul Petre Covacef într-una dintre cărţile sale. „Cu lupii la Cişmea“ povestea o întâmplare ce avea loc în februarie 1953 în zona Grăniceri, pe atunci aflată la marginea oraşului, dar aproape de zona locuită. Se făcea că doi militari sovietici, telefonişti, au primit ordin de reparare a liniei telefonice aeriene aflată pe stâlpi de lemn în afara oraşului, care fusese întreruptă de viscol. Militarii înarmaţi cu puşti Kalaşnicov cu încărcătoarele pline, 30 de gloanţe în fiecare încărcător, „înarmaţi“ cu scări şi tot ceea ce aveau nevoie pentru remedierea situaţiei au plecat încă de dimineaţă spre locul cu pricina, iar zăpada era înaltă şi greu de străbătut. A doua zi dimineaţă, o întreagă companie, care era încartiruită în fosta Şcoală de Arte şi Meserii, actualul liceu de Informatică, a pornit în căutarea lor şi aveau să descopere o imagine macabră. Din cei doi militari nu s-au mai găsit decât puştile Kalaşnicov, fără gloanţe, şi zăpada înroşită de sânge. Imediat militarii au dat vina pe lupii flămânzi şi care umblau iarna aproape de locuinţele oamenilor, iar poveştile bătrânilor susţineau că ar fi fost mai mult decât nişte simpli lupi aceia care atacau, nişte vârcolaci. Aceste poveşti pot avea o explicaţie logică sau mistică, depinde cum interpretează fiecare o altă legendă locală, cea a Sfântului Andrei, cel ce a ales să se stabilească în Constanţa. Sfântul Andrei este considerat de românii  ca fiind „patronul“ lupilor. Legenda vine din timpul dacilor, când, în perioada 14 noiembrie-7 decembrie avea loc sărbătoarea anului nou (dacic). Tot legenda spune că activitatea vârcolacilor, strigoilor şi moroilor este în Noaptea Strigoilor (29/30 noiembrie), când îşi părăsesc în somn corpul, ies din casă pe horn sau pe uşă, se rostogolesc de trei ori pentru a se întrupa într-un animal, de obicei lup, încalecă pe meliţe, butoaie, cozi de mătură pentru a merge în locuri numai de ei ştiute (între hotare, răspântii de drumuri, poieni din păduri) unde se întâlnesc cu strigoii morţi. Acolo redevin oameni, se bat cu limbile de meliţă, se zgârie, se rănesc până iese învingător unul dintre ei, care le va fi conducător un an de zile. Se bocesc unii pe alţii, îşi vindecă pe loc rănile, se întrupează din nou în animale şi pornesc spre case înainte de primul cântat al cocoşilor.