„Veselia umple ţara, c-a venit Întâi de Mai!“ 126 de ani de istorie a Zilei Internaţionale a Muncii, între parade, mici şi bere

Ziua Internaţională a Muncii este sărbătorită, pe 1 Mai, în toată lumea. La români, 1 Mai este, de regulă, zi liberă, şi, potrivit tradiţiei, toată lumea iese la iarbă verde, unde petrece cu mici şi bere. În memoria românilor de astăzi, Ziua Muncii este un simbol situat între două amintiri: mitingurile lui Ceauşescu şi prima baie în mare.
 
În România, această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de mișcarea socialistă în 1890, fiind numită „Ziua Solidarităţii Oamenilor Muncii“. În perioada regimului comunist, de 1 Mai, autoritățile organizau manifestări grandioase pe marile bulevarde. Muncitorii, organizaţi în coloane, îmbrăcaţi în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe, care anunţau depăşirea graficelor de producţie. Oamenii muncii scriau pe afişe că „vor da peste plan“ în anul care vine. În acest timp, protipendada petrecea la palatul Snagov. Familia Ceauşescu organiza mese festive cu sute de invitaţi, care prefigurau, parcă, Revelioanele de la Romexpo. După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte, delectându-se cu mici și bere. În 2003, pentru prima oară în istoria postdecembristă, o confederație sindicală (Blocul Național Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere și muzică, pentru a serba această zi. După evenimentele din decembrie 1989, în România, timp de mai mulți ani, ziua de 1 Mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum PSM și PRM.

Origine - mişcările de protest ale unor muncitori americani 

Ziua Internaţională a Muncii îşi are originea în mişcările de protest ale unor muncitori americani care militau pentru scurtarea zilei de muncă de la 12 - 14 ore la opt ore. În mai 1886, muncitorii din Chicago s-au unit într-o grevă ce reunea 65.000 de oameni. În urma represiunii poliţiei, au rezultat 11 morţi şi aproape 200 de răniţi. Evenimentul a devenit, în timp, o bornă şi o unealtă de a uni mişcările socialiste din toată lumea, care aveau ca scop protejarea drepturile muncitorilor. În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat data de 1 Mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă. Există și excepții, de exemplu în Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 Mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest-europene, ziua de 1 Mai este zi liberă.

Cum se desfăşura 1 Mai înainte de Revoluţia din 1989

Mulţi îşi amintesc de această sărbătoare care însemna zi liberă şi prilej de bucurie. Se defila, se strigau lozinci cu Ceauşescu şi PCR, nu era grup să nu aibă câte un tablou cu Elena şi Nicolae Ceauşescu - cu cât mai mari, cu atât mai bine. Muncitorii erau identificaţi după salopete, fiecare avea culoarea sa proprie. Nu avea voie să lipsească nimeni de la paradă. În perioada comunistă, 1 Mai însemna lozinci de preamărire aduse lui Nicolae Ceauşescu, pancarte uriaşe înălţate şi ore în şir de stat în soare. Nu intra în discuţie o posibilă abatere de la regulă sau absenţa cuiva, pentru că ameninţările şi sancţiunile erau pe măsură. Totul în numele poporului român şi al tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Aşa se desfăşura 1 Mai muncitoresc înainte de decembrie 1989.