Viitor curmat de nepasarea semenilor

Copiii din centrele de plasament nu renunta la lupta cu viata

Florentina Ficu a ramas orfana de mama, iar tatal ei, imobilizat la pat, nu o poate ajuta * Fata isi doreste sa intre la Liceul "George Calinescu", pentru ca este o eleva harnica si cu rezultate bune la invatatura * A invatat singura limbile engleza si flamanda si vrea sa devina ghid turistic pentru a putea calatori in toata lumea * Desi pare un copil firav, Florentina este mult mai puternica si matura decat cei de aceeasi varsta cu ea * Copila stie ca numai invatand isi poate schimba soarta

Introvertita, timida, sensibila si in acelasi timp matura si puternica, Florentina Ficu, de 14 ani, are idealuri inalte, iar faptul ca traieste intr-un centru de plasament nu o impiedica nici sa viseze, nici sa dea inapoi. Cand avea opt ani, mama ei, bolnava de cancer in ultima faza, a luat hotararea de a-i aduce pe Florentina si pe fratele ei mai mic cu trei ani la un centru de plasament, pentru ca si tatal copiilor era grav bolnav. In prezent, tatal lor este paralizat si locuieste in Botosani, copiii afland vesti de la el prin intermediul bunicilor care il ingrijesc. Eleva in clasa a VIII-a la Scoala nr.35, Florentina este una dintre cele mai bune eleve din clasa. Ii place sa invete si crede ca scoala ii poate oferi un suport prin care sa isi croiasca un drum sigur in viata. "Imi plac engleza, matematica, istoria si literatura si vreau sa lucrez cand voi fi mare in domeniul turismului, pentru ca imi doresc sa calatoresc si sa vad si alte locuri, sa cunosc alte traditii si culturi", isi dezvaluie fata, zambind, visele. Chiar daca la inceput nu a fost foarte comunicativa, Florentina a renuntat incet, incet la timiditate si a fost de acord sa ne spuna care sunt aspiratiile ei si ce considera ea ca este important in aceasta lume. Am fost uimita sa vad cu cata naturalete si maturitate gandeste un copil de 14 ani. Mi-a povestit ca mai mult decat orice o doare nepasarea oamenilor din jur si chiar a unor profesori care nu apreciaza eforturile si munca pe care ea le depune in clasa. "Au fost unele discutii, cum ca noi, cei din centru, am primi note mai mari pentru ca nu avem parinti, adica din mila, si nu pentru ca am invata, dar ce ma supara cateodata este faptul ca nu mi se da atentie cand fac ceva bun", spune, oarecum timorata, Florentina. Pentru ca este in clasa a VIII-a si in curand va sustine testul national, fata mi-a marturisit ca ar dori enorm sa intre la Liceul "Calinescu", deoarece acolo ar putea invata mai multe limbi straine, care ar ajuta-o si mai departe, la facultate.

"O sa imi fac singura viitorul"

Florentina Ficu isi vede viitorul realizat prin fortele ei proprii. Ea nu vrea sa fie o povara pentru nimeni, dimpotriva, doreste sa poata ea sa-i ajute pe cei care, din motive diferite, au o situatie asemanatoare cu a ei. Dragostea pentru calatorie s-a nascut si datorita faptului ca a plecat de patru ori in Belgia printr-o fundatie, locuind la acolo pe timpul vacantelor. Cu aceasta ocazie, fata a invatat foarte bine limba flamanda si a vazut ca, desi sunt civilizati, belgienii sunt totusi la fel de refractari ca si romanii atunci cand vine vorba de copiii abandonati, dar, dupa ce ii cunosc, se comporta cu ei la fel ca si cu propriii lor copii. Cand are timp liber, citeste romane politiste, caci, spune ea, ii place sa dezlege misterele si sa prevada sfarsitul. Despre misterele vietii Florentina stie destul de multe pentru varsta ei si este convinsa ca viata este o lupta, insa aceasta lupta trebuie dusa pana la capat. "Nu toti oamenii sunt buni, dar eu am avut norocul sa nu-i prea intalnesc, am fost crescuta de persoane care m-au invatat sa ajut si sa fiu buna, oricat de urat s-ar purta cei din jurul meu", afirma ea. Am intrebat-o ce isi doreste ea sa i intample si mi-a marturisit: "Vreau sa cresc mare, sa am facultatea terminata, sa am sanatate si sa fiu implinita, ca sa le pot fi de folos celor pe care ii iubesc". Nu de mult timp, fata a aflat intamplator ca mai are un frate mai mare, dintr-o casatorie anterioara a mamei. Familia este cea mai importanta pentru ea, fiindca a inteles ca, orice s-ar intampla, aceasta este prima la care oricine apeleaza. In incheiere, Florentina a spus urmatoarele cuvinte: "Imi place sa lupt pentru ce e al meu". Am priceput in acel moment ca, dincolo de timorarea ei si de timiditate, se ascunde un spirit puternic, care va reusi sa nu cedeze, oricat ar fi de greu. Poate ca astfel de ganduri ar trebui sa ne calauzeasca si pe noi, oamenii mari, care renuntam prea usor la vise.