Ziua Porţilor Deschise la Fabrica Heineken - Plimbare prin universul berii (galerie foto + video)

Primul tur de fabrică începe la ora 9.00, iar ultimul va avea loc la ora 16.00, intervalul vizitelor fiind din 20 în 20 de minute.

Cu o zi înainte de „Ziua Porţilor Deschise", reprezentanţii mass-media au fost invitaţi să afle secretele fabricii de bere Heineken. Ghidul prin lumea interesantă a berii a fost chiar directorul fabricii, Adrian Babu, căruia i s-au alăturat şefii de secţie, fiecare explicând etapele prin care se naşte berea. De la malţ la must de bere, dulce ca un suc de toamnă, şi apoi la berea spumoasă şi răcoritoare pe care o savurăm ca produs finit, drumul este minuţios, format din numeroşi paşi, dar fascinant pentru neiniţiaţi. Vedem berea ca pe o băutură comună? Ne înşelăm amarnic! Intrăm în secţia de fierbere, unde şeful de secţie, Ovidiu Petrenciu, ne povesteşte cum se macină malţul de orz pentru a obţine granulaţii mai mici, uşor accesibile enzimelor care descompun diferiţi compuşi ai malţului. Apoi este amestecat cu apa caldă pentru a pune în funcţiune enzimele. Cel mai important proces este descompunerea amidonului în zaharuri, obţinându-se un lichid cu gust dulceag, numit must de malţ, dar şi descompunerea proteinelor, care mai apoi au rol în formarea spumei.

Şapte paşi către perfecţiune

Mustul de malţ este filtrat pentru a-l separa de partea grosieră numită borhot, apoi este supus fierberii, adăugându-i-se hamei pentru a da gustul amărui şi aroma caracteristice berii. Este trecut apoi într-un vas numit whirlpool, unde se separă trubul format din particulele rămase din hamei şi proteine coagulate. Mustul este apoi răcit la o temperatura de aproximativ 9 grade Celsius şi însămânţat cu drojdie de bere. Drojdia transformă zaharurile în alcool, dioxid de carbon şi diferiţi compuşi de aromă.

După încheierea procesului de fermentare, care poate dura între şapte şi nouă zile, „berea tânără" este răcită la zero grade Celsius, păstrându-se aici cinci până la 30 de zile, pentru definitivarea gustului. Astfel se obţine „berea matură". Aceasta este supusă procesului de filtrare pentru a îndepărta trubul rămas în urma fermentării. Ultimul pas în fabricarea berii este îmbutelierea acesteia. În cadrul fabricii de bere Heineken România din Constanţa, berea este îmbuteliată la sticlă, PET şi KEG. Procesul de îmbuteliere este complet automatizat, respectând cele mai stricte standarde de igienă. 15.000 de PET-uri şi 36.000 de sticle returnabile se produc în fiecare oră la fabrica Heineken. Şi, ajunşi în spaţiile de depozitare, patru la număr, ne simţim ca în raiul berii. În cele patru depozite încap 30.000 de hectolitri de bere, echivalentul a 300 de tiruri. O adevărată comoară.

Istoria fabricii Heineken România din Constanţa

Fabrica de bere de la Constanţa are o istorie de peste 40 de ani.

1968: Începe construcţia fabricii.
1970: Fabrica îşi începe activitatea, sub numele de Fabrica de Bere Constanţa.
1970 - 1987: Fabrica produce malţ şi fabrică şi comercializează bere.
1987 - 1989: Activitatea fabricii se extinde cu producţia şi comercializarea de apă plată.
1990 - 1997: Investiţii tehnologice. Capacitatea de producţie rămâne la valoarea constantă de 400.000 hl/an.
1991: Unitatea de producţie de la Constanţa se privatizează şi îşi schimbă numele în SC Malbera SA
1997: Fabrica devine membră a grupului BBAG Austria.
2000: Fuzionează şi devine sucursala de la Constanţa a grupului Brau Union România.
Mai 2003: Fabrica devine parte a grupului Heineken.
Începând cu anul 2004: O serie de investiţii importante au crescut capacitatea de producţie a fabricii de la 400.000 hl bere/an la 1.400.000 hl bere/an.

Între investiţiile tehnologice realizate la Fabrica Heineken Constanţa se numără instalarea unei staţii de epurare a apei uzate, investiţii în cazanul pentru fiert mustul şi în cel de filtrare şi în centrala termică pentru producerea de abur. Fabrica de bere de la Constanţa dispune şi de o linie nouă de îmbuteliere a berii la PET de 1 litru, 2 litri şi 2,5 litri.
Tot în această perioadă, a fost construit un nou laborator. De asemenea, fabrica dispune de o sală pentru degustarea berii, unde degustători special instruiţi controlează calitatea berii.

Arta degustării berii

Degustarea berii este o adevărată artă, nu este uşor de stăpânit, însă, odată ce secretele sunt învăţate, răsplata este pe măsură: degustătorul va simţi din plin bogăţia aromelor care îi vor invada simţurile.

Orice degustare de bere urmează un adevărat ceremonial, cu tehnici aparte de servire şi degustare.

Temperatura ideală recomandată de specialiştii berari pentru degustarea berii este între 8 şi 10 grade Celsius.

Arta degustării

Degustarea începe prin alegerea unui pahar potrivit. Pentru berile de tip Pils se recomandă un pahar lunguieţ, tocmai pentru a scoate în evidenţă culoarea aurie şi perlarea dioxidului de carbon. Paharul trebuie să fie foarte curat şi să nu conţină urme de grăsime, detergenţi sau agenţi de limpezire.

Indiferent de tipul de bere, ea se degustă cu toate simţurile: cu ochii, cu nasul, chiar şi cu auzul atunci când ciocneşti un pahar. Urmărind caracteristici cum sunt culoarea, spuma şi echilibrul aromelor, poţi recunoaşte adevărata personalitate a berii.

Majoritatea oamenilor au o sensibilitate mai mare la gustul amar, putând să-l detecteze cu uşurinţă. Papilele gustative, care ne permit să simţim gustul amar, sunt situate la baza limbii; de aceea, pentru perceperea corectă a gustului amar, degustătorul trebuie să înghită o cantitate mică de bere. Atunci când rotim uşor paharul în apropierea nasului, peste 100 de arome ne invadează simţurile olfactive.
Pentru a obţine o spumare perfectă, berea trebuie turnată la mijlocul paharului, înclinat la 45 de grade. Întrucât spuma este principalul indicator al calităţii berii, aceasta trebuie să persiste minimum 3 minute, să aibă o înălţime de 30-40 mm, să fie albă şi densă. După dispariţia spumei, aceasta trebuie să lase pe pahar o urmă albă, ca de dantelă.

Spuma, culoarea, claritatea, perlajul bioxidului de carbon şi gustul sunt atribute care definesc şi pun în valoare personalitatea berii.