A jucat în Liga Campionilor Sorin Tufan - „Când am intrat în vestiarul Farului, m-am trezit cu o gheată în cap!“ (galerie foto)

12 Sep, 2015 00:00 Marian BOCAI 11582 Marime text

Fiul golgheterului all-time din istoria „marinarilor“ a evoluat ca fundaş dreapta la Farul şi la Steaua. A ajuns şi în Liga Campionilor, dar s-a retras din activitatea competiţională de tânăr.

Numele lui Marin Tufan, jucătorul care a înscris cele mai multe goluri, 62, din istoria FC Farul, a rămas pe terenul de joc şi după ce acesta a încheiat fotbalul, prin unul dintre cei doi fii ai săi, Sorin. Fundaş dreapta la Farul, iar apoi la Steaua, Sorin s-a remarcat prin ambiţia sa, dar şi prin driblingul în regim de viteză şi prin centrările sale. Acum în vârstă de 46 de ani, Sorin Tufan nu este rupt de fotbal, implicându-se, printre altele, în organizarea acţiunilor veteranilor Farului.

Avându-l ca exemplu şi model fotbalistic pe ilustrul său tată, era inevitabil ca şi Sorin să facă fotbal, cu atât mai mult cu cât sportul-rege îi şi plăcea foarte mult. Născut la Constanţa, pe 16 noiembrie 1968, micul Tufan s-a înscris la una dintre grupele Farului la vârsta de zece ani, în 1978. Cea care l-a dus atunci la stadion a fost însă mama sa, întrucât Marin Tufan (care agăţase ghetele de fotbalist în cui) nu era acasă, ci în voiaj, ca marinar.

Prieten foarte bun cu Mihai Stere

„Primul meu antrenor a fost Iosif Bükkösi. Am efectuat tot junioratul la Farul, lucrând la nivel juvenil şi cu tehnicieni precum Adam Munteanu, Constantin Mareş şi Eugen Şovăilă, ultimii doi fiind cei care m-au şlefuit. La juniori, eram coleg, printre alţii, cu Georges Mihai, Mihai Stere (actualmente, antrenor la Academia Hagi), Mangri, Cârâc sau Mitel Asman. Eu jucam pe atunci atacant şi dădeam multe goluri alături de Stere. Împreună, aveam câte 60 - 70 pe an. Am fost şi sunt încă prieten foarte bun cu Mihai. Am mâncat din aceeaşi farfurie. Am fost coechipieri şi la lotul UEFA 1987, la care selecţioner era Petre Gavrilă şi unde mai jucau fotbalişti precum Lupescu, Prunea sau Ilie Dumitrescu. Mihai Stere a fost colegul meu şi la liceu, întâi la Liceul 6, apoi la Liceul 1“, povesteşte Sorin Tufan.

Lucra suplimentar la juniori

Remarcat la juniorii Farului, dar şi la loturile naţionale de juniori, pentru fiul lui Marin Tufan a urmat promovarea la echipa mare a „marinarilor“. „Am avut un nume greu în spate, dar am vrut să reuşesc pe picioarele mele, doar prin forţe proprii. De aceea am fost foarte ambiţios, iar la juniori, văzând sârguinţa mea, calităţile mele şi cât de mult îmi doresc să devin fotbalist, antrenorul Constantin Mareş lucra suplimentar cu mine după antrenament“, povesteşte Sorin Tufan. Acesta a fost chemat la seniori la o vârstă fragedă, în jur de 17 ani, iar o perioadă, pe lângă prezenţa în lotul lărgit al celor mari, juca şi la juniori. „Cel care m-a chemat la echipa mare a fost antrenorul Vlad Marica. Ţin minte că meciul meu oficial de debut la seniori a fost o partidă în Divizia B, cu Prahova Ploieşti, câştigată de Farul cu 1-0, prin golul meu, înscris pe final de meci. Am intrat în acea partidă în repriza a doua“, arată fostul fundaş dreapta. „A fost o fază în care mingea a circulat precis şi repede pe toată lungimea dreaptă a terenului şi tânărul Tufan, cu un şut plasat, a trimis balonul în bară şi de aici în gol“, se arată în cronica meciului.

„Dacă aş putea, aş întoarce timpul înapoi“

Venit atacant de la juniori, Sorin Tufan a fost reprofilat apărător lateral dreapta, rol pe care l-a interpretat apoi în restul carierei. „Eram într-un cantonament cu Farul la Braşov şi acolo antrenorii au decis să fiu redistribuit fundaş dreapta. De prin anul 1988, am început să joc titular meci de meci. Am promovat în prima divizie şi am avut apoi rezultate bune şi în acest eşalon. Perioada Farul a fost una extraordinară pentru mine. Am prins jucători de mari valoare, buni colegi şi prieteni. Dacă aş putea, aş întoarce timpul înapoi, să mai trăiesc o dată acei ani minunaţi“, spune Sorin. Printre jucătorii din lotul Farului din sezonul 1987/1988, la finele căruia „marinarii“ au promovat în Divizia A, se numărau: Gârjoabă, Răuţă - portari; Tufan, Dinu, Popovici, Vanea, Petcu, Zahiu, Iovănescu, Buduru, Roşu, Bătrâneanu, Funda, Nedelcearu, Bârboră, Dumitru - jucători de câmp. Antrenori erau Emanoil Haşoti şi Petre Comăniţă, iar clubul era condus de Teodor Pilcă.

„Baţi la uşă şi zici bună ziua!“

Impactul puştiului Sorin Tufan cu prima echipă a Farului a fost unul memorabil. A fost anunţat să se prezinte în vestiar, iar când a intrat pe uşă şi a făcut primul pas, s-a trezit cu o gheată în cap! „Venise de la Fane Petcu. Mi-a zis: «Puştiule, de ce nu ai bătut la uşă şi nu ai zis bună ziua?». Eu salutasem, dar probabil, de emoţie, spusesem prea încet şi nu fusesem auzit. «Ia ieşi tu şi intră din nou, cum trebuie», mi-a mai spus Petcu. Eu m-am conformat, normal. Nu m-am supărat, eram doar un copil, iar Fane, un jucător foarte mare, pe care îl priveam cu admiraţie, se întorsese de la Steaua“, povesteşte Sorin Tufan, care a rămas prieten bun cu Petcu, cei doi ocupându-se actualmente de organizarea acţiunilor veteranilor Farului.

S-a oprit să respire, iar adversarii au dat gol

Convingându-se de calităţile sale şi de ambiţia sa, colegii mai vârstnici l-au adoptat în familia Farului şi l-au luat sub aripa lor pe tânărul jucător, care, apoi, a debutat şi, treptat, a început să prindă tot mai multe minute la prima echipă. Sorin îşi aduce aminte de un episod hazliu petrecut la un meci din Divizia B, jucat de Farul în deplasare. „Antrenor era Vlad Marica. În timpul partidei, unul dintre colegii mei, un bucureştean, se blocase, avea probleme cu respiraţia. Antrenorul a strigat la el să respire, iar jucătorul, care era cu mingea la picior, s-a oprit din joc, lăsând mingea şi începând să tragă aer în piept. A înţeles altfel indicaţia tehnicianului! Numai că adversarii au interceptat balonul, au scăpat pe contraatac şi au dat gol“, râde Sorin. Acesta infirmă că ar fi jucat şi în Liga a 2-a din Turcia, unde ar fi pus ochii pe el Fenerbahce, aşa cum s-a spus în România. „A fost o confuzie. Nu am fost eu. Numele Tufan se întâlneşte în Turcia. Când am jucat un amical acolo, am văzut un magazin care se numea «Tufan»“, spune fostul fotbalist.

Fundaş dreapta în meciul cu Dinamo Zagreb

Un meci foarte bun făcut de Tufan la Farul a fost cu FC Braşov la Constanţa, în care a şi înscris. Evoluţia din această partidă avea să-i aducă transferul la Steaua! „Ştiam vag de interesul Stelei. Am ajuns în Ghencea în iarna anului 1992, la insistenţele lui Anghel Iordănescu. Acesta a plecat apoi la echipa naţională, iar în continuare l-am avut antrenor pe Emeric Ienei. De la Farul am venit puţin accidentat, iar la retragerea mea prematură din activitate, în 1994, au contribuit şi problemele de sănătate. Şi etapa Steaua din cariera mea a fost una plăcută“, mai spune Sorin, care are şi zece meciuri la lotul naţional B, pregătit pe atunci de Florin Halagian şi de Nicolae Dobrin. Cu Steaua, Tufan a jucat şi în cupele europene, cum a fost în partida Steaua - Dinamo Zagreb 1-2, jucată pe 15 septembrie 1993, în turul întâi al Ligii Campionilor. Formaţia Stelei din acel meci a fost: Stângaciu - Csik (27, Tufan), Prodan, Doboş, Pârvu - Filipescu, I. Stan, Panduru, I. Dumitrescu - A. Ilie (70, V. Ion), Vlădoiu (antrenor, Emeric Ienei). Golul gazdelor a fost înscris de Panduru. La Steaua, Sorin era coleg de cameră cu Toni Doboş, iar la Farul stătea în cameră cu Bănică Oprea. În urmă cu câţiva ani, Sorin Tufan a antrenat o grupă de copii la Farul, pe când şef al sectorului juvenil al clubului constănţean era Florin Motroc.

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii