Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
11:18 23 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Acum doi ani, Emil Ghinea s-a răsturnat cu maşina pe când rula cu 190 km/h Bolidul unui tânăr din Mangalia este unicat în România (galerie foto)

ro

17 Jun, 2014 00:00 5641 Marime text
Campionul naţional en-titre la Clasa H3 a întrecerii de viteză în coastă este din Mangalia! Deşi vine de la malul mării şi concurează doar de trei ani, Emil Ghinea s-a impus rapid ca un veritabil stăpân al muntelui.
 
Cunoscut în ţară drept „Emil de la Mangalia“, bărbatul de 35 de ani a cucerit în trei sezoane două titluri de campion şi unul de vicecampion al clasei, talentul său şi priceperea echipei tehnice pe care o are în spate făcând diferenţa. Până în acest sezon, Emil Ghinea a concurat pe o maşină Renault 5GT Turbo, pe care a înlocuit-o acum cu Renault Clio RS V6 Trophy. Noul bolid are performanţe tehnice superioare, zboară ca o „rachetă“, iar Emil se mândreşte cu faptul că este unică în România.
 
Pasionat de mic de automobilism, Emil Ghinea a obţinut permisul auto în 1996, iar pilot a devenit abia în 2011. „De pe la 14 ani visez să pilotez maşini. Din păcate (sau din fericire), mi-am îndeplinit acest vis mult mai târziu. A trebuit să muncesc pentru a fi pe picioarele mele. În 2009, am început să construiesc o maşină Renault 5, în garajul naşului meu. Peste doi ani, am concurat prima dată, mai mult ca să văd dacă pot face faţă acestor întreceri. La finalul sezonului, am ieşit însă campion naţional! Poate că a fost noroc, nu performanţă pură. Lupta adevărată a început în 2012. Atunci am văzut cu adevărat cu ce se mănâncă acest gen de competiţii“, povesteşte Emil Ghinea.
 
„Am dus o luptă cu mine”
 
În stagiunea 2012, pilotul din Mangalia a confirmat însă că succesul din sezonul precedent nu a fost totuşi chiar o întâmplare. Evoluţiile sale au fost în continuare la înălţime, iar Emil rula tot către titlul de campion. Se afla pe locul întâi, însă a venit etapa de la Câmpulung, în care a avut un accident serios. „Mi-am făcut praf maşina, care a fost distrusă 90%, după ce m-am răsturnat într-un viraj. Aveam 190 km/h. Bolidul s-a dus pe plafon 40 de metri. Din fericire, nici eu şi nici altcineva nu am păţit nimic“, arată Emil Ghinea. Evenimentul l-a lăsat însă fără maşină, iar până la următoarea cursă mai erau nouă zile. A reuşit să-şi pună la punct în timp record un alt automobil, muncind zi de zi, „20 de ore din 24“. În afară de lupta cu adversarii, a trebuit să ducă o bătălie şi cu sine, să depăşească accidentul de la Câmpulung. „După un asemenea eveniment, nu mai ai acelaşi tupeu. Am dus o luptă cu mine ca să-mi revin şi să las în urmă imaginea peretelui de beton pe care l-am lovit şi a rulării pe plafon“, descrie Emil senzaţiile şi sentimentele care încearcă un pilot după un accident. În aceste condiţii, tânărul s-a clasat la finalul stagiunii pe locul secund.
 
Apogeul carierei
 
În campionatul următor însă a revenit în forţă. După cum mărturiseşte, a înregistrat „apogeul carierei“. „La fiecare etapă, am realizat câte o victorie decisivă. Am fost eu şi ei. Adversarii mei se băteau doar pentru locurile de la doi în jos. Am ieşit campion cu o rundă înainte de finalul ediţiei. M-au oprit din drumul către victorie etapă de etapă numai unele probleme tehnice, cu care m-am confruntat, de pildă, la Poiana Braşov, când m-am ales cu motorul spart şi am ocupat poziţia a şasea. Se pare că nu prea îmi prieşte această cursă. Şi în acest an, m-am clasat doar pe locul patru“, povesteşte Emil, care a mai avut un accident, la Sinaia (după ce a lovit o bordură), însă nu atât de serios precum cel de la Câmpulung. Pasiunea automobilistică a campionului este una costisitoare, iar Primăria şi Consiliul Local Mangalia au hotărât să-i fie alături. „Avem nevoie de parteneri şi de susţinere. Altfel, nu se poate face nimic. Sunt mândru că sunt constănţean şi mangaliot, dar mă ştie mai multă lume la Covasna decât la Constanţa. Am găsit însă înţelegere la autorităţile locale din Mangalia“, spune pilotul.
 
„Colegii mi-au spus că sunt puţin nebun“

 
Sezonul 2014 îl găseşte pe Emil pilotând o altă maşină. De la Renault 5 a trecut la un bolid Renault Clio RS V6 Trophy. „Primul automobil l-am dus la maximum, iar în această situaţie, dacă îl forţezi, rişti să ieşi în decor, cum mi s-a întâmplat şi mie. Astfel că am trecut la un nivel superior. Am vrut să progresez. Eu sunt ambiţios de fel şi îmi plac provocările. Am visat un an, am făcut sacrificii şi mi-am vândut maşina personală, ca să pot achiziţiona acest Renault Clio V6 Trophy. Este unicat în România şi în toată lumea există doar 134 de exemplare. Preţul este între 40.000 şi 70.000 de euro. Colegii mi-au spus că sunt puţin nebun dacă, din postura de campion al grupei, am trecut pe o maşină pe care încă nu o cunosc bine. Însă a fost o ambiţie a mea. Am vrut să apar cu ceva inedit, dacă tot sunt, la acest moment, singurul pilot brevetat din judeţul Constanţa. Iar ca apariţie, maşina a fost extrem de apreciată. La etapa de la Braşov, a fost una dintre cele mai fotografiate“, spune Emil.
 
„M-am întors la clasa 0”
 
O adevărată „rachetă“, noua maşină a pilotului din Mangalia este foarte puternică în comparaţie cu precedenta, iar tânărul încă se familiarizează cu ea. „Eu sunt pilot de tracţiune pe faţă, cum avea Renault-ul 5 Turbo, iar aceasta este o maşină cu tracţiune pe spate, cu motor central, pilotajul fiind total diferit. Cei trei ani de învăţare de până acum nu mi-au fost de folos. Practic, acum m-am întors în clasa 0. Sunt ca un începător. Eu şi echipa mea încercăm să transformăm o maşină de circuit într-una pentru cursele de viteză în coastă. Am zis că va fi uşor, dar m-am înşelat. Sunt diferenţe majore. Trebuie să am răbdare“, arată Emil, care este un admirator al piloţilor Ayrton Senna şi Jean Ragnotti. Despre cel din urmă susţine că este „unul dintre cei mai buni de la raliu“. Bolidul Renault Clio V6 Trophy pe care îl deţine campionul are un propulsor de trei litri, V6 24 valve, şi cutie de viteze Sadev în şase trepte. Frânele sunt Brembo, iar suspensiile, Renault sport. „Cu Renault 5, atingeam în viraje şi pe liniile drepte dintre acestea 196 km/h. La curse, nu este importantă viteza, ci cât de repede o atingi“, explică pilotul, care, în acest sezon, pe lângă locul patru de la Braşov, are şi un loc trei la Rânca, fiind în plin proces de cunoaştere a noii maşini. Până la finalul Campionatului Naţional de Viteză în Coastă, mai sunt şase runde: Reşiţa, Sinaia, Teliu, Straja, Câmpulung şi Râşnov.
 
Emily îi calcă pe urme
 

Emil este căsătorit cu Raluca-Elena, iar cei doi au două fete, Anelis (de opt ani) şi Emily (de trei ani). Cele trei sunt cei mai mari suporteri ai săi, iar când Emil concurează mai aproape de casă, îl susţin şi de la faţa locului. Prenumele Anelis a fost ales de mamă, în timp ce Emily este derivat de la Emil. „Mi-am dorit mult un băiat, iar dacă a fost tot fată, i-am spus Emily. Eu zic că ea îmi va călca pe urme, dar sper ca şi Anelis să mă moştenească“, spune Emil, care, în Mangalia, administrează două spălătorii auto. Pilotul îşi ţine maşina Renault Clio RS V6 Trophy la Sf. Gheorghe, în judeţul Covasna, de unde provine şi echipa sa de asistenţă tehnică. În viaţa de zi cu zi, Emil conduce un Porsche.

Sursa foto: Facebook (Emil Ghinea)
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii