Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
10:47 21 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Acuzat că l-a turnat pe Filimon Sârbu Calvarul unui sportiv constănţean, anchetat în beciurile Securităţii (galerie foto)

ro

20 Oct, 2012 02:17 10229 Marime text

07_traian_petcu.JPGPe parcursul a şase ani, atletul Traian Petcu a cunoscut duritatea anchetelor autorităţilor române de acum 60 de ani. Totul pentru a recunoaşte că a fost „informatorul în cazul Filimon Sârbu".

Filimon Sârbu a fost un activist comunist şi militant antifascist român, care a fost executat de către autorităţile militare în perioada celui de-al doilea război mondial (pe 19 iulie 1941), fiind acuzat de sabotaj. Născut în judeţul Hunedoara, Sârbu s-a mutat cu familia la Constanţa şi, după ce a rămas orfan de tată, a început să muncească de la 14 ani, în 1930, în Port. În 1941 a devenit membru al Partidului Comunist Român, primind sarcina de a organiza acte de sabotaj economic împotriva forţelor fasciste din oraş şi din Portul Constanţa. Pe 22 iunie 1941, Filimon Sârbu, care avea 25 de ani, participa împreună cu alţi patru militanţi anti-fascişti la o întâlnire conspirativă pe plaja Pescărie din Mamaia. Ca urmare a unei trădări, Siguranţa Statului a aflat de întrunire şi i-a arestat pe toţi cei cinci conspiratori. Sârbu a fost condamnat la pedeapsa cu moartea, iar ceilalţi patru activişti au primit un total de 70 de ani de închisoare (Sursa: Wikipedia).

Filimon Sârbu a lucrat la Şantierul Naval Constanţa (actualul SNC - aşa se numea şi atunci), iar strungul său „Iosif Rangheţ" a fost pus apoi, în semn de cinste, în faţa vechiului pavilion administrativ, unde a rămas mult timp.

traian_petcu.jpgMai trebuie spus că actualul bulevard I. C. Brătianu, dar şi actualul cartier din zona Ambulanţei s-au numit până în 1989 Filimon Sârbu.

Urmările acestui caz l-au atins şi pe atletul constănţean Traian Petcu, sportiv care avea 17 ani în 1941 şi care, din 1947 şi până în 1953, a fost anchetat de autorităţi, atât la Constanţa, cât şi la Bucureşti, sub acuzaţia că a contribuit la prinderea lui Filimon Sârbu, declarat erou după instaurarea regimului comunist în România!

Filimon Sârbu a fost executat pe 19 iulie 1941, la Jilava. Ajuns la aproape 89 de ani, Traian Petcu este cel mai bătrân sportiv în activitate din Constanţa. Concurează şi acum, bătând ţara în lung şi-n lat, la crosurile veteranilor. Şi-a susţinut nevinovăţia în faţa anchetatorilor acum 60 de ani, o face şi acum, spunând că are sufletul împăcat şi că totul a fost o confuzie. A rămas însă cu regretul că, deşi organele statului nu i-au putut dovedi atunci implicarea în acest caz, asupra sa „au rămas suspiciunea şi confuzia că aș fi fost turnătorul lui Filimon Sârbu".

De unde a plecat însă totul? „Eu făceam antrenamente pe malul mării, alergând de la plaja Trei Papuci până la Tataia. Ei, conspiratorii, se întruneau la Tataia, sub mal. Eu poate păream suspicios, că alergam pe acolo şi, vezi Doamne, i-aş fi văzut şi i-aş fi turnat. N-am însă nicio implicare în acest caz, nici nu-i cunoşteam. Din ce am aflat şi eu mai apoi, s-au turnat între ei, trădarea a venit din interior", spune Traian Petcu.

Episodul 1: „Tovarăşe Petcu, suntem informaţi..."

Primele anchete la care a fost supus sportivul au fost la începutul toamnei anului 1947, când acesta avea 23 de ani. „M-au chemat la Chestura Constanţa, cel care m-a interogat fiind chestorul Marcarian. «Tovarăşe Petcu, suntem informaţi că dumneavoastră aţi contribuit la prinderea lui Filimon Sârbu». «Nu am făcut aşa ceva, nu cunosc nimic de acest caz». «Păi nu alergaţi pe acolo?». «Ba da, dar nu am nicio legătură». Acestea au fost primele schimburi de cuvinte. Am mai dat apoi declaraţii de vreo patru - cinci ori, în care am susţinut acelaşi lucru. Anchetatorii se legau şi de faptul că îl cunoşteam pe Filimon Sârbu din Port, unde lucram şi eu, la Dezrobirea, dar era fals. Pe parcursul interogatoriilor, nu am fost bruscat sau maltratat. Mi s-a pus doar în vedere să anunţ Chestura ori de câte ori părăsesc Constanţa, eu concurând în toată România", povesteşte Petcu.

Episodul 2: La un pas de a orbi

La scurt timp, după vreo două luni, atletul a fost anunţat, într-o seară, pe la ora 22.00, să se pregătească pentru plecarea la Bucureşti, a doua zi, la ora 07.00. „Agentul Tunski mi-a spus că mă duce la cercetare în capitală, la Ministerul Afacerilor Interne. Părinţii mi-au dat bani, mi-au ridicat moralul, deşi erau şi ei îngrijoraţi. La Bucureşti, am intrat pe mâna inspectorului Gheorghiu, care m-a luat tare de la început, cu duduieli şi cu răsteli. Eu am repetat declaraţiile de la Constanţa. Nu cunosc cazul, sunt nevinovat. El mă tot învârtea, că dacă m-a pus cineva să torn..., iar la final «Te mai gândeşti» şi m-a băgat la beci. Am stat acolo trei zile şi patru nopţi. Pe parcursul interogatoriilor nu m-au bătut, doar la ultima cercetare am fost îmbrâncit şi înjurat. În beci era un bec de o putere enormă. Am zis că orbesc. Ţineam ochii închişi şi simţeam căldura în creier. Mi-a fost teamă să mănânc pâinea şi să beau apa pe care mi-o dădeau, de frică să nu-mi fi pus otravă sau mercur în ele, astfel că, pe parcursul acelor zile, am rămas, ca masă, doar cu două felii de pâine cu marmeladă pe care mi le dăduse o secretară. Văzând că nu o scot la capăt cu mine, într-un târziu mi-au dat drumul", arată Traian Petcu.

Episodul 3: „Te-ai strecurat ca să ţi se piardă urma!"

Ironia sorţii, în anul 1949, atletul constănţean, care obţinuse rezultate bune (printre altele, era campion naţional la ştafetă şi vicecampion la 800 m), este transferat de Dinamo Bucureşti, „care aparţinea de Ministerul Securităţii". Pe baza performanţelor sportive, este avansat de la gradul de sublocotenent la cel de locotenent. Totul a decurs normal până în anul 1952, când, spune Petcu, a urmat o nouă anchetă.

„M-au luat dintr-o recreaţie, de la Facultate, şi m-au dus la Securitate, pe Calea Rahovei. M-au ţinut 12 ore. «Te-ai strecurat în clubul Dinamo, ca să ţi se piardă urma, să scapi. Dar noi am dat dovadă de vigilenţă. De ce nu vrei să recunoşti implicarea ta în cazul Filimon Sârbu?», au tunat anchetatorii. În anchetă, m-au întrebat cu obstinaţie de un anume Caraman şi de legătura mea cu sublocotenentul Dănăilă, de la aviaţie (probabil persoane implicate, nu ştiu). Eu am făcut planorism, într-adevăr, dar nu îl cunoşteam pe respectivul. Erau diferenţe de ani între noi. Am dat aceleaşi declaraţii ca în urmă cu cinci - şase ani. Suspect pentru anchetatori. «De ce sunt identice declaraţiile?», se tot întrebau aceştia. «Puteţi să mă şi executaţi, nu am ce să recunosc. Iar pentru modul cum mă trataţi, predau tot şi plec de la Dinamo, mă întorc în Port", povesteşte Petcu. Într-un târziu, s-a încheiat şi această cercetare. „Treburile s-au limpezit. Dar pe mine m-a afectat psihologic, m-a durut. Am pierdut unele examene, iar la concursuri am avut performanţe mai slabe", arată bătrânul.

Episodul 4: Confruntarea finală

Aceasta nu era tot însă. Un an mai târziu, Traian Petcu a trebuit să treacă şi printr-o confruntare fizică. Avea să fie ultima anchetă la care a fost supus atletul, ajuns între timp locotenent major (grad cu care a trecut în rezervă).

„M-a cercetat un maior, un tip grăsuţ, micuţ, cam de 1,65 m. M-au îmbrăcat civil şi m-au confruntat cu trei indivizi arestaţi, aduşi de la Gherla şi Aiud, care, din ce mi-am dat seama, aveau implicare în cazul Filimon Sârbu. Cei trei m-au văzut separat. Mă plimbau prin faţa lor, cu buletinul în mână, ca la parada modei. Nu a recunoscut niciunul în mine un tovarăş de-al lor, care, cu acea ocazie am aflat, se numea tot Traian Petcu! «Uitaţi-vă bine la el, îl cheamă Traian Petcu! El e?», îi tot provoca şi-i zgândărea maiorul. «Nu e el, Traian Petcu e mic de înălţime, are cam 1,60 m, acesta e înalt», a spus primul. «Nu e el, Traian Petcu e mai în vârstă», a spus al doilea. «Nu e el, nu seamănă la faţă, Traian Petcu e mai roz, mai plinuţ», a arătat şi al treilea. Şi aşa s-a încheiat totul. Am scăpat definitiv", rememorează atletul de 88 de ani şi jumătate.

Petcu spune că, după ce a trecut în rezervă de la Dinamo, a încercat, prin diferiţi prieteni, să-şi vadă dosarul, dar nu a reuşit. Cu câţiva ani în urmă, s-a adresat oficial şi Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, însă i s-a răspuns că, în ce-l priveşte, „nu s-a găsit nimic pe cazul Filimon Sârbu".

Mai puteti citi:

Alin Maran şi Andreea Bucur, pe locul trei la Cupa României la tenis de masă

Eliza Samara s-a calificat în optimi la Europene, la simplu

Săgeata Năvodari speră să nu piardă în fieful liderului

Sampdoria Genova şi Galatasaray vor un fotbalist de la Viitorul

Handbalistele de la CSU Neptun au meci acasă, cu Rapid


Fotbalişti bătăuşi din judeţ, suspendaţi câte un an

Boxerii constănţeni au luat cinci medalii la Naţionale

Antrenorul FC Farul îl va da în judecată pe arbitrul Porumbel!
 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • jan 25 Jan, 2013 22:40 Pentru ca judecatorii il invinuiau de tradare, Filimon Sarbu le-a spus: -Ceea ce am facut eu nu-I tradare. Tradare si vanzare de neam au savarsit cei care au dat nord-vestul Romaniei fascistilor maghiari. Eu apar libertatea si integritatea patriei! Plutonierii din plutonul de executie, la un moment dat au refuzat sa traga. Atunci un plutonier, vanat de furie, a scos pistolul si a tras. Filimon Sarbu a cazut, strigand: -Traiasca Romania Libera! La fel ca toti cei care si-au dat viata pentru libertatea poporului si cauza socialismului, Filimon Sarbu este un mare erou al poporului roman. El va ramane vesnic in inimile noastre ca un mare luptator si erou ce a cazut pentru cauza libertatii.