Alin Mazilu, puştiul-minune de altădată Golgheterul SSC Farul a fost căpitanul României în meciul contra Coreei (galerie foto)

03 Sep, 2016 00:00 Marian BOCAI 13131 Marime text

Cu cinci goluri în trei etape, Cătălin Dumitrel Mazilu s-a instalat în fruntea topului marcatorilor Suporter Spirit Club Farul Constanţa, echipa înfiinţată de fani ai FC Farul şi care joacă în Liga a IV-a

Antrenorul Ion Barbu s-a chinuit în această vară să alcătuiască o echipă la FC Farul, dar eforturile sale, nebăgate în seamă la vremea respectivă de conducerea clubului, au fost zadarnice. Tehnicianul a ales apoi să meargă la echipa suporterilor, iar printre jucătorii pe care îi pregătise timp de o lună la Farul şi care l-au urmat se numără şi atacantul Cătălin Dumitrel Mazilu. Acesta făcuse un cuplu eficient cu Robert Pâslaru în atacul FC Farul, punctând de multe ori în amicale, dar şi-a păstrat pofta de gol şi la SSC Farul.

Prenumele vârfului de 23 de ani sunt Cătălin Dumitrel, dar toţi îi spun Alin, o prescurtare de la Cătălin. Pe când era copil, iar apoi junior, toţi vorbeau de el. I se prevedea o carieră frumoasă, dar o accidentare l-a încetinit mult în drumul său spre marea performanţă. A început fotbalul la FC Farul, în clasa întâi, dar, după numai două antrenamente, a plecat la Elpis Constanţa.

„Echipa făcea antrenamente pe terenul Unităţii Militare din Km 4-5, care era foarte aproape de casa mea“, explică Alin alegerea. La Elpis, s-a impus ca unul dintre cei mai buni jucători. A lucrat cu antrenori precum Iosif Bukkosi, Izmir Abdulgani sau Dumitru Faitaş. Juca mijlocaş ofensiv (în spatele vârfului), la o grupă mai mare ca vârstă, era căpitan de echipă şi i se prevedea un viitor frumos. În 2009, trebuia să plece la Academia Hagi, dar ghinionul l-a lovit mai ceva ca un fundaş rupător.

„Dacă vrei să mai mergi, nu mai juca fotbal niciodată!“

„Am avut o accidentare urâtă, fractură de rotulă. Doctorul de oase la care am fost mi-a spus că, dacă vreau să mai merg, să nu mai joc fotbal niciodată. Astfel că am renunţat o perioadă lungă, de aproape doi ani. Am făcut şi injecţii pentru refacerea cartilagiului. Până într-o zi, când am fost cu unchiul meu la un bătrân, pare-mi-se la Mangalia, despre care am înţeles că i-ar fi tratat şi pe Hagi şi pe Gică Popescu. Acesta m-a doftoricit, zicându-mi că era puţin sărit genunchiul. După care m-a anunţat: «Copile, de mâine poţi face din nou fotbal». Şi aşa a şi fost, iar din acel moment, nu am mai avut nicio problemă la genunchi“, povesteşte Alin, mâhnit, totuşi, că perioada pierdută i-a cauzat în carieră: „În continuare, am jucat numai la nivel scăzut, în judeţul Constanţa, de unde, ca junior, eram văzut ca o speranţă”.

Campion naţional cu Elpis Constanţa

Alin Mazilu îşi aminteşte în acest sens de momentele frumoase de la Elpis, cu care a cucerit un titlu de campion naţional şi unul de vicecampion, de diplomele de cel mai bun sau de cel mai tehnic jucător şi de medaliile obţinute la diferite alte turnee (inclusiv în străinătate, în Franţa şi Grecia), de clasamentul judeţean pe anul 2003, întocmit de Asociaţia Judeţeană de Fotbal Constanţa şi de Direcţia pentru Sport şi Tineret a judeţului Constanţa, în care a ocupat locul trei. Acea ierarhie a fost: 1. Mircea Gheorghiu, 2. Bogdan Boritz (FC Farul), 3. Cătălin Mazilu, Ştefan Sandu (Elpis).

Coleg cu Alin Cârstocea

„La început, jucam mijlocaş în spatele atacantului, cu libertate de mişcare. De aceea şi cobor acum din avanposturi să-mi iau mingi, m-am obişnuit aşa. Jucam la o vârstă mai mare, 1990. La Elpis, am fost coleg cu Alin Cârstocea, fost la FC Viitorul, acum la Poli Timişoara, în Liga 1. Am fost de două ori în Franţa, cu echipa României la turneul mondial Danone, iar în Grecia de vreo cinci ori, cu Elpis. La Cupa Danone, într-un meci România - Coreea, am purtat banderola de căpitan. Păstrez şi acum o poză de la acel meci, eu cu numărul 10, iar în spatele meu, cu numărul 9, e Alin Cârstocea, prietenul meu bun din Năvodari. El e acum la Timişoara. Asta e, n-a fost să fie şi pentru mine. Am avut realizări şi la mai multe ediţii ale Trofeului Gheorghe Ola. Când am ieşit campioni naţionali cu Elpis, am jucat finala mare pe un teren din complexul Dinamo. Când am obţinut argintul, am evoluat pentru titlu la Mogoşoaia“, mai spune golgheterul SSC Farul.

A jucat alături de Ion Barbu la Arsenal Inel II

Reîncepând fotbalul după acea accidentare, Alin a fost convins de mai mulţi prieteni din cartier să evolueze la Liga a IV-a. A început la Fântânele, apoi a jucat la Topraisar şi la Agigea, de unde a venit la FC Farul, în această vară. Cel care l-a îndemnat să facă acest pas a fost colegul său de la CS Agigea Ionel Boghiţoi, fost fotbalist la Farul, cu care a jucat chiar şi în Cupa UEFA-Intertoto. „Du-te, Aline, şi încearcă!“, i-a spus Boghi. Tânărul s-a dus şi l-a convins pe antrenorul Ion Barbu să-l oprească în lotul pe care încerca să-l alcătuiască pentru Liga a 2-a. Cei doi se ştiau, fiind coechipieri la mini-fotbal, la echipa Arsenal Inel II, însă a contat nu prietenia, ci ceea ce a arătat Alin pe teren şi golurile sale.

„Ion Barbu a fost foarte corect cu mine. Mi-a spus: «Te-am oprit nu pentru că te cunosc, ci întrucât mi-ai demonstrat că meriţi să fii aici. Stai bine în teren şi ai potenţial, chiar dacă nu eşti pregătit în totalitate»“, arată Alin Mazilu.

„Mă bucur mult că fac parte din acest proiect”

În momentul în care FC Farul nu s-a putut înscrie în Liga a 2-a, iar viitorul clubului a devenit tot mai sumbru, vârful a vrut să se întoarcă la Agigea, înapoi într-un colectiv în care se simţea foarte bine, dar Ion Barbu l-a convins să dea curs şi el proiectului fanilor, SSC Farul Constanţa. Iar după trei etape, Alin e golgheterul echipei, cu cinci reuşite, câte două în meciurile cu Sparta Techirghiol şi CFR Constanţa şi unul cu Avântul Comana. Restul golurilor până la 14 înscrise de SSC Farul până acum le-au aparţinut lui Măgureanu, Beşleagă (câte două), Ionuţ Florea, Şicu, Alex Grigoraş, Dani Popa şi Ion Barbu (câte unul).

„Mă bucur mult că fac parte din acest proiect. Este o atmosferă foarte frumoasă la echipă. Fanii ne împing de la spate cu entuziasmul lor. Trebuie să ne mai reglăm jocul, dar, cu o pregătire bună, se vor rezolva toate inexactităţile din evoluţia SSC Farul“, arată Alin Mazilu.

Fratele său joacă la Academia Hagi

Golgheterul echipei suporterilor are un frate, Adrian, mai mic cu zece ani decât el. Mezinul familiei e şi el fotbalist, unul promiţător, la Academia Hagi, iar tatăl fraţilor Mazilu, Nelu (originar din comuna constănţeană Crucea), a jucat şi el în tinereţe, la nivel judeţean. Acum lucrează la Serviciul Judeţean de Ambulanţă Constanţa. Mama lui Alin şi Adrian e din Dorobanţu. „Avem genă fotbalistică în familie“, râde Alin, care îl laudă pe fratele său: „E foarte bun, mai talentat ca mine. Nu ne asemănăm ca stil de joc. Mulţi zic că eu eram mai tehnic. El e mai pe viteză, pe vână, e stângaci. A câştigat multe trofee la Academie, ultimul fiind la Cupa E-On Kinder, de la Tg. Mureş. În prezent, e pregătit de Ştefan Sandu (fost coleg cu mine la Elpis), iar anterior a lucrat cu antrenorul Florin Burcea”, spune Alin Mazilu.

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii