Ameninţare cu suspendarea pe viaţă Un fotbalist de la FC Farul a fugit în Belgia

Ca să se transfere de la FC Farul la echipa belgiană Lokeren, în 1995, atacantul Mugurel Cornăţeanu a trecut printr-o adevărată aventură. Avea doar 23 de ani când i s-a ivit această oportunitate şi nu s-a lăsat până când nu a ajuns în Belgia.

Partida cu Dnepr Moghilev, din Belarus, din ultima etapă a grupei 8 a Cupei UEFA-Intertoto, a fost ultima pentru vârful Mugurel Cornăţeanu la Farul. Era în vara lui 1995, iar la acel meci, câştigat de Farul cu 2-0 (goluri Ciurea şi Gh. Barbu), în care Mugurel a fost titular, au venit şi trimişi de la Lokeren, care l-au monitorizat pe tânărul vârf. Mulţumiţi de cele văzute, belgienii s-au hotărât: îl chemăm la noi. „Seara, am primit telefon de la cineva din Constanţa, prin intermediul căruia, cei de la Lokeren m-au invitat să vin la probe. Problema era că de la Farul nu-mi dăduseră drumul până atunci, la celelalte oferte pe care le avusesem, de la Steaua şi Rapid. Eram dezamăgit din această cauză. În plus, nu se putea pleca uşor, din cauza contractelor care erau atunci. Astfel că am luat decizia să fug, cu orice risc. Când şefii de la Farul au constatat lipsa mea de la antrenament şi au aflat unde eram, au luat foc. M-au ameninţat cu suspendarea pe termen nelimitat, pe viaţă. Am stat o săptămână la Lokeren, după care m-am întors la Constanţa şi au început negocierile. Şansa mea a fost că sponsorul clubului din acea perioadă, Grivco, voia să se retragă de la Farul, iar acest transfer reprezenta pentru ei o cale de a-şi mai recupera din cheltuieli. Astfel că au acceptat tratativele, iar eu am scăpat de suspendare. La început, au cerut imens pentru mine, dar, în cele din urmă, cele două cluburi s-au înţeles pentru 150.000 de dolari", povesteşte Mugurel Cornăţeanu.

Bani mulţi la Lokeren

Talentatul vârf venit la Farul de la Callatis Mangalia avea astfel cale liberă pentru Lokeren, echipă din liga a doua belgiană. A semnat un contract pe cinci ani, pe bani foarte mulţi în acele vremuri, faţă de cât câştiga la Farul: 3.000 de dolari pe lună, plus prime de joc, plus prime de obiectiv, pentru că Lokeren a promovat imediat. Era 23 septembrie 1995 când Mugurel a efectuat primul antrenament cu noua sa echipă. În prima divizie, nu a jucat însă decât jumătate de an. Pe atunci, nu aveau voie să evolueze în acelaşi timp într-o formaţie decât trei străini, iar la Lokeren erau patru, antrenorul preferând un sistem al rotaţiei, cu care Cornăţeanu nu a fost de acord, intrând în conflict cu tehnicianul. Astfel că a fost împrumutat la Beveren, în eşalonul secund, de unde a promovat iarăşi în liga întâi. În 1998, a căzut de acord cu Lokeren, echipa de care aparţinea, pentru rezilierea contractului, şi s-a întors în ţară, la Steaua.

Coleg cu cehul Jan Koller

„Am înscris 13 sau 14 goluri cât am jucat în Belgia, aceasta însă şi în condiţiile în care nu am mai fost folosit vârf împins, ca la Farul, ci mijlocaş lateral (pe ambele părţi ale terenului) şi chiar fundaş stânga. Era preferat sistemul cu un singur vârf masiv, gen pivot. Pentru mine, a fost o experienţă plăcută de viaţă, însă faptul că am decis să plec a fost greşeala vieţii mele. Dacă aş fi avut atunci mintea de acum, aş fi rămas, pentru că Belgia putea fi o extraordinară rampă de lansare către un campionat mai puternic. Însă am hotărât să revin în România, atras de firma Stelei şi de perspectiva evoluţiei în Liga Campionilor", arată Mugurel. La Lokeren a fost coleg cu atacantul ceh Jan Koller, care, după evoluţiile de succes de la această echipă, avea să facă carieră la Anderlecht, Borussia Dortmund, AS Monaco şi Naţionala Cehiei. „În primul cantonament, din Olanda, am fost coleg de cameră cu Jan. Era un băiat deosebit. Erau mai mulţi cehi la echipă, ieşeam împreună, ne ajutam reciproc. Belgienii erau cam reci în relaţiile cu noi", îşi aminteşte Mugurel.

A luat titlul cu Steaua

Din păcate, nici perioada Steaua nu avea să fie una fructuoasă pentru Cornăţeanu, chiar dacă echipa din Ghencea avea să ia titlul în acel sezon. Jucătorul originar din Mangalia a stat doar şapte luni la Steaua, perioadă în care a fost folosit tot pe un post care nu-i convenea, cel de fundaş stânga. Astfel că s-a întors la Farul (antrenor era Ioan Andone), după care s-a retras acasă, la Callatis, ca jucător şi antrenor secund, întâi al lui Constantin Gache şi apoi al lui Imilian Şerbănică. La 31 de ani, a agăţat ghetele în cui, dedicându-se exclusiv meseriei de antrenor. A stat pe banca tehnică a lui Callatis, a Farului şi a Academiei Hagi (la ultimele două, la juniori), iar la Farul a fost o perioadă şi şeful compartimentului scouting. Cu Callatis a avut sezoanele trecute rezultate foarte bune la Liga a 2-a, însă echipa anul trecut s-a retras din campionat. În aceste condiţii, la Mangalia s-au pus bazele unui nou club, care, prin colaborare cu Viitorul Pecineaga, joacă în Liga a IV-a, cu Mugurel antrenor, iar în lot cu mai mulţi dintre jucătorii fostei Callatis. Echipa este liderul Seriei Est a eşalonului patru şi îşi va schimba curând denumirea în Callatis 2012, Mugurel plănuind să ajungă în cel mai scurt timp posibil înapoi în Liga a 2-a cu această formaţie.

Golgeter la Mangalia

Mugurel a ajuns la Farul după şase etape scurse din sezonul 1993/1994, pe care l-a început la Callatis Mangalia. Era golgeterul campionatului, cu zece goluri înscrise, astfel că Gheorghe Constantin l-a adus la Farul, ca înlocuitor al lui Marian Popa, care se accidentase. Când a venit la Farul, la nici 21 de ani, Cornăţeanu a prins o echipă care avea alcătuirea: Gh. Niţu - Popovici, M. Dinu, T. Curt, Ghişan, Gh. Barbu, Ciurea, B. Oprea, Butoiu şi M. Popa. „Aveam echipă foarte bună atunci. Jucam în sistemul Parmei. Le puneam probleme la toţi şi ne băteam la cupele europene", îşi aminteşte tehnicianul care, pe 21 februarie, va împlini 41 de ani. În acea perioadă, i-a mai avut colegi, printre alţii, pe Cristi Munteanu, Carabaş, Mănăilă, Nanu, Zadea, Axinciuc, Dennis Şerban, Moisescu, Grigoraş, Petcu, Matei.