Antrenori de exceptie la malul marii (I)

Formatiile constantene care evolueaza in primul esalon al campionatelor nationale, din diverse discipline sportive, au avut in anul 2004 rezultate deosebite, reusind sa se impuna, sa castige trofee sau pur si simplu sa se lupte de la egal la egal cu echipele din capitala. Nediscutand aportul indiscutabil al valorosilor jucatori care compun aceste echipe, nu trebuie minimalizat nici meritul tehnicienilor care pregatesc aceste teamuri. Din acest punct de vedere, orasul Constanta este foarte bogat in ceea ce priveste calitatea tehnicienilor, acestia reusind sa impuna respect atat pe plan intern, cat si international. Echipele care au reusit sa impuna respect in anul care a trecut sunt CS Tomis (handbal feminin), HCM (handbal masculin), FC Farul (fotbal), BC Farul (baschet masculin) si VCM (volei masculin). Acestora li se adauga echipe precum CSM Medgidia (handbal masculin) sau RC Farul (rugby), grupari de asemenea valoroase care vor avea cu siguranta multe de spus pe viitor. Primele cluburi mentionate au ca obiective obtinerea titlului national sau "macar" clasarea pe podium. Antrenorii care au reusit sa conduca spre victorie loturile de jucatori sunt Dumitru Musi (Tomis), Aihan Omer (HCM), Petre Grigoras (FC Farul), Dragan Petricevic (BC Farul) si Petrica Stancu (VCM). Lor li se adauga Ion Craciun (CSM Medgidia) si Adrian Pllotschi (RC Farul)

Favorit la preluarea nationalei

Dumitru Musi este un antrenor cu o carte de vizita impresionanta care si-a dedicat intreaga viata sportului la semicerc si care a reusit sa obtina rezultate deosebite la toate formatiile pe care le-a pregatit. In varsta de 52 de ani, tehnicianul constantean este in prezent principalul favorit la preluarea postului de antrenor principal al echipei nationale de senioare, ramasa fara conducere tehnica dupa demiterea lui Cornel Otelea pentru dezamagitorul loc sapte obtinut anul trecut la Campionatele Europene. De mai bine de trei ani, Musi pregateste pe CS Tomis Constanta, o formatie compusa din numeroase jucatoare tinere, dar foarte talentate. Treptat, la malul marii s-a creat o echipa omogena si ambitioasa, capabila sa lupte de la egal la egal impotriva oricarui adversar din intrecerea interna. Apogeul a fost atins in turul actualei editii de campionat, cand CS Tomis a reusit ca din zece meciuri disputate sa castige opt si sa remizeze o data. Spre surprinderea multora, Tomis a fost aproape intreaga toamna lidera clasamentului Ligii Nationale si a pierdut aceasta pozitie doar dupa ce a pierdut in ultima etapa, cu Remin Deva, in deplasare. Pentru jocurile foarte bune din toamna anului 2004, echipa alb-albastra si-a capatat titlul de revelatie a sezonului. Din pricina participarii in luna decembrie a echipei Romaniei la Europenele din Ungaria, campionatul intern s-a intrerupt, iar ultimele trei etape ale turului urmeaza sa se dispute abia in cursul lunii ianuarie si la inceputul lui februarie. Pentru ce a reusit la Constanta, dar si in prisma rezultatelor anterioare, Dumitru Musi a intrat in vederea Federatiei Romane de handbal pentru preluarea primei reprezentative. El concureaza la acest post cu Gheorghe Tadici (Silcotub Zalau) si Bogdan Macovei (secretar general FRH), dar se pare ca sansele acestora sunt mai mici. Oricum, Musi nu poate rata vreunul din posturile importante, de coordonator sau principal. Musi are in palmares un titlu european cu nationala de junioare. In 1999, a fost secundul lui Macovei la nationala de senioare care a obtinut locul patru la Campionatele Mondiale. Un an mai tarziu, sub conducerea acelorasi tehnicieni, Romania iese a saptea la Jocurile Olimpice. Musi devine principal la nationala in anul 2000, iar tricolorele ies pe locul patru la Europene. Urmeaza esecul inexplicabil de la Mondiale (locul 17) si antrenorul constantean paraseste baca tehnica pentru a pregati junioarele. Desi nu exclude acceptarea postului de selectioner, Musi este decis sa pregateasca in paralel si echipa CS Tomis, formatia sa de suflet.

Aihan Omer sau obisnuinta de a iesi campion

Actualul antrenor principal al echipei de handbal masculin HCM s-a nascut in urma cu 44 de ani, chiar in orasul Constanta. Sub conducerea sa, echipa de pe litoral a reusit sa cucereasca in premiera titlul de campioana nationala, dand peste cap socotelile favoritelor obisnuite, Dinamo Steaua si Minaur Baia Mare. Aihan Omer a inceput handbalul la Hidrotehnica si s-a remarcat in anii 80 ca un foarte bun centru, si atunci cand era nevoie, extrema dreapta. In 1983 se transfera la Dinamo Bucuresti, unde joaca doi ani si cucereste primul sau titlu de campion. Numarul trofeelor obtinute va deveni insa mult mai mare dupa ce Omer se retrage ca jucator si alege calea antrenoratului. Mai intai, pregateste echipele de masculin si feminin ale Hidrotehnicii Constanta, apoi accepta postul de antrenor principal al divizionarei A, Cimentul Medgidia. Cu aceasta formatie, rateaza "la mustata" promovarea in Liga Nationala. Dornic sa lupte pe prima scena, Omer devine antrenorul Daciei Pitesti, echipa care termina doua sezoane in Liga Nationala pe un onorant loc cinci. Saltul spre inalta performanta il va face insa abia dupa transferarea sa la Minaur Baia Mare, in 1998. In acel an, la putin timp dupa venirea lui Aihan Omer, Minaur obtine titlul de campioana nationala. Un an mai tarziu, Minaur cucereste al doilea titlu consecutiv de campioana nationala, dar si trofeul Cupa Romaniei. Cu Minaur, Omer va debuta si in cupele europene. In anul 2001, tehnicianul constantean ajunge la Fibrex Naylon Savinesti, grupare foarte puternica din punct de vedere financiar si unde are la dispozitie jucatori de exceptie. Obtine cu Minaur alte doua titluri de campion, doua Cupe ale Romaniei si ajunge din nou in cupele europene, de data aceasta chiar in cea mai prestigioasa intrecere internationala, Champions League, unde joaca in grupe. In 2003, Omer se intoarce acasa, tocmai la timp pentru a reusi o noua performanta. Sub conducerea sa, dintr-o echipa "incomoda" pentru favoritele la titlu, HCM devine in primavara anului 2004 campioana nationala. Omer si echipa sa merg in grupele Champions League si lupta de la egal la egal cu formatii mult mai experimentate precum Pick Szeged (Ungaria), Vardar Skopje (Macedonia) sau Barcelona (Spania). Omer si elevii sai devin cunoscuti in intreaga lume dupa senzationala victorie inregistrata in fata adversarei catalane, moment in care HCM a demonstrat ca este o echipa de elita a Europei. Pentru noul sezon, Omer isi propune, ce altceva decat un nou titlu de campion. Avand in vedere performantele cu care ne-a obisnuit, reusita devine sigura.

Petre Grigoras, "cel mai tare din oras"

A fost unul dintre cei mai valorosi jucatori ai echipei alb-albastre in anii 90, remarcandu-se ca un atacant deosebit de periculos. Spre finalul carierei a evoluat la formatii de prima divizie din Bulgaria si chiar si in prezent numele sau este rostit cu respect de catre microbistii din Dobrici, Varna sau chiar Sofia. In 2000, Petre Grigoras a revenit la Constanta si a lucrat un timp ca antrenor secund la FC Farul, formatia la care cunoscuse consacrarea. La finele primului sezon, "marinarii" au retrogradat in esalonul secund si in acel moment, Simionas, "principalul" de la acea vreme a parasit "corabia" aflata in plin "naufragiu". Intr-un astfel de moment dificil, Grig devine pentru intaia data antrenorul echipei de pe litoral. A confirmat inca de la inceput, reusind imediat promovarea in primul esalon al fotbalului romanesc. Din pacate, Grigoras nu avea inca experienta necesara si nici lotul de jucatori necesar pentru a rezista in "jungla" Diviziei A. Din acest motiv, in anii urmatori, Farul s-a aflat mereu in febra barajelor, emotia retrogradarii, pierzand numerosi suporteri care nu intelegeau ce se intampla. In vara anului 2002, dupa un amplu conflict cu o parte din jucatori, dar si cu unii dintre reprezentantii conducerii, Grig este demis din functia de principal. S-au incercat alte solutii, au fost adusi antrenori cu mult mai impresionante carti de vizita (Viorel Hizo, Ion Marin), dar Farul tot nu a putut face saltul de la o echipa care incearca sa scape de retrogradare la o formatie care sa lupte pentru titlul de campioana a provinciei. In vara lui 2004, inaintea startului unei noi editii de campionat, Farul incearca "varianta" Mihai Stoichita. Se renunta destul de repede la aceasta, intrucat fostul tehnician al Armeniei avea pretentii exagerate. In acest moment dificil, cu doar cateva saptamani inainte de inceperea campionatului, conducerea gruparii din Primaverii apeleaza din nou la Grigoras. Acesta pregatise doua divizionare B, FC Onesti si Petrolul Moinesti, incepuse cursurile de antrenori si era pregatit (de aceasta data) pentru examenele din Divizia A. Mult mai matur ca inainte, Grigoras a demonstrat in turul campionatului ca a devenit un tehnician de valoare. Farul a reusit cel mai bun sezon din istoria sa terminand prima jumatate a intrecerii, pe un excelent loc patru, la egalitate de puncte, 27, cu echipe precum Dinamo, National si Rapid. In paralel, "marinarii" au reusit sa ajunga (tot in premiera) in semifinalele Cupei Romaniei, faza in care vor intalni pe Universitatea Craiova. Evolutiile excelente ale echipei in toamna lui 2004 si deciziile tactice corecte luate de antrenor au facut ca galeria Farului sa strige aproape la fiecare meci: "Grigoras, Grigoras, cel mai tare din oras".