Au făcut senzaţie în faţa a zeci de mii de oameni Constănţeni pe post de vampiri la Hong-Kong (galerie foto + video)

Fostul mare rugbyst al Farului şi al echipei naţionale Cătălin Sasu este astăzi la ceas de sărbătoare, cu ocazia celei de-a 46-a aniversări. De-a lungul unei cariere înfloritoare, aripa de trei-sferturi a bătut lumea în lung şi-n lat cu formaţia reprezentativă a României. Cu peste 20 de ani în urmă, paşii l-au purtat la Hong-Kong, cu ocazia unui turneu mondial de rugby în 7.

La festivitatea de deschidere a acelei competiţii, românii au făcut senzaţie prin modul original în care s-au prezentat, purtând câteva accesorii care au amintit de vampiri şi de Contele Dracula, asociat foarte mult în acea perioadă cu imaginea României. „Nu mai ţin minte cui i-a aparţinut ideea. Cert este că am brodit, am improvizat ceva. Am găsit nişte proteze, iar restul a fost uşor”, zâmbeşte Cătălin Sasu. Tricolorii au avut aşadar colţi de vampir însângeraţi, pe spate le-au fluturat pelerine negre (din celofane), iar unul dintre rugbyşti a purtat şi o mască cu Contele Dracula. Din lotul tricolor de la acea întrecere a mai făcut parte un farist, Sorin Trancă, actual oficial al Asociaţiei Judeţene de Rugby Constanţa. Românii au efectuat antrenamente în comun cu forţe ale rugby-ului mondial, ca Noua Zeelandă sau Ţara Galilor, şi alături de legende ale acestui sport, precum neo-zeelandezul Eric Rush. „A fost primul meu turneu de rugby în 7. Era în 1993, iar eu aveam 24 de ani. Turneul a avut o valoare foarte mare, au participat cele mai bune echipe din lume, cu experienţă mare în rugby. Am ocupat locul trei în grupa principală, pierzând la esaveraj poziţia secundă, şi am intrat apoi într-o nouă fază, Bowl, unde ne-am confruntat cu celelalte formaţii de pe locul trei. Aici am înregistrat numai victorii, vreo cinci, şi am câştigat Bowl-ul. Era o sărbătoare pe stadion la meciuri. Zeci de mii de oameni aplaudau jocul la mână şi fluierau când jucam cu piciorul. Acesta e rugby-ul în 7, spectacol total. Cel mai bun jucător al nostru la acel turneu şi cel care a marcat cele mai multe puncte pentru România a fost Cătălin Sasu”, a arătat Sorin Trancă, ce juca mijlocaş la deschidere. Colegi şi la Farul, Trancă şi Sasu erau în acei ani prieteni la cataramă. Prietenia lor dăinuie şi azi şi e la fel de strânsă. În cantonament, împărţeau aceeaşi cameră şi îşi găsiseră şi porecle, cu care se tachinau reciproc. Trancă era „Oaie”, iar Sasu „Ţapul”.          

L-au machiat pe Tarzan

Cătălin Sasu a rămas cu amintiri de neuitat şi dintr-o altă deplasare a României, un turneu efectuat în Noua Zeelandă, în anul 1991. „Orice rugbyst îşi doreşte să ajungă acolo. E o experienţă sportivă unică. Şi ca turist Noua Zeelandă îţi dă fiori. Peisajele şi comunitatea localnicilor sunt impresionante”, declară Cătălin Sasu. Drumul până acolo a fost greu însă, mai mult de două zile. Ruta a fost prin SUA (unde românii au petrecut o noapte, la Los Angeles), iar zborul efectiv a durat 36 de ore. Perioada de o lună petrecută în Noua Zeelandă de rugbyştii români a fost memorabilă. În timpul liber, Cătălin Sasu s-a plimbat cu o şalupă de mare viteză, a fost, alături de colegi, în vizită la o comunitate maori (unde gazdele le-au prezentat celebrul dans haka), şi a încercat specialităţile culinare locale. „Am gustat dintr-un haggis, o mâncare gătită sub pământ (cu foc deasupra), din carne de porc, oaie şi legume”, povesteşte Sasu. La vizita de la comunitatea maori, românii s-au distrat  pe cinste, după ce l-au machiat pe talonerul Gheorghe Ion, zis „Tarzan”. În acel turneu, România a înregistrat cinci victorii şi trei înfrângeri, rezultatele fiind: 26-18 cu Wanganui, 48-12 cu Horowhenua, 25-32 cu Wairarapa Bush, 17-24 cu Hawkes Bay, 28-6 cu Combinata King, 30-60 cu Noua Zeelandă Under-21 (echipă în care au jucat şi Wayne Shelford, Robin Brooke, Dallas Seymour sau Jason Hewett, viitori componenţi ai primei selecţionate All Blacks), 30-17 cu Counties Manukau şi 30-7 cu Thames Valley.

Celebrul eseu al lui Sasu

În disputa cu Hawkes Bay, Cătălin Sasu a marcat un eseu de poveste, după o cursă debordantă, în care şi-a pus în valoare viteza şi calităţile tehnice. Frumuseţea eseului i-a sedus pe toţi, astfel că a fost inclus în top 10 (pe locul doi) al celor mai frumoase încercări ale anului. „Nu pot spune că acest eseu a fost cel mai important din cariera mea. Pentru mine, toate au avut o valoare egală. Însă, ca tehnică de aripă, pot spune că încercarea e cea mai reprezentativă a mea”, arată Cătălin Sasu. Fostul rugbyst constănţean şi-a achiziţionat din Noua Zeelandă multe suveniruri, printre care statuete maori şi bănuţi cu chipul celor mai vestiţi căpitani ai Noii Zeelande. Pe perioada stagiului, România a fost ajutată în pregătire de un antrenor local, Rosse Cooper, care apoi avea să devină selecţionerul tricolorilor. „S-a ataşat de noi. Ne-a plăcut, atât ca oameni, cât şi ca sportivi, văzând că suntem dornici să progresăm”, îşi aduce aminte Cătălin Sasu. Din lotul tricolor care a fost în Noua Zeelandă au mai făcut parte constănţeni: Nicolae Fulina, Vasile Brici, Marian Dragomir (Farul), Adrian Lungu (juca atunci la Dinamo, dar e născut în Năvodari) şi Valeriu Tufă (tot de la Dinamo, dar care a făcut junioratul la Şcoala Sportivă nr. 2 Constanţa).   

De trei ori campion naţional

Fosta aripă a Farului Cătălin Sasu a început rugby-ul la Şcoala Sportivă nr. 2 Constanţa, lucrând cu Petre Motrescu, iar apoi cu Petre Ianusevici (actualul antrenor federal al Federaţiei Române de Rugby, tehnician cu care România a mers la stagiul din Noua Zeelandă, în 1991). Pe timpul armatei, Sasu a jucat la Steaua Bucureşti, cu care a cucerit un titlu de campion naţional la juniori. La finele stagiului militar, a jucat un retur de campionat la TCInd. Constanţa, iar din 1988 a evoluat, timp de zece ani, la Farul, sub culorile căreia a ieşit dublu campion naţional, în sezoanele 1994/1995 şi 1996/1997. Cu „marinarii” a evoluat şi în întrecerea continentală „Heineken Cup”. În anul 1989, a debutat la echipa naţională, cu care a participat la Campionatul Mondial din 1991 (Franţa şi Anglia, tricolorii au jucat în Franţa) şi la cel de rugby în 7 din 1993 (Scoţia, Edinburgh).