„Botezul este unic, un dar dumnezeiesc” Elena Frîncu a creştinat, de-a lungul vieţii, 29 de copii (galerie foto)

Astăzi este ziua de naştere a Elenei Frîncu, cea care a condus, timp de 22 de ani, Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Constanţa. Chiar dacă a ieşit la pensie în urmă cu doi ani, fostă mare handbalistă, maestră emerită a sportului, a rămas o persoană activă în domeniu şi, după cum îi place să spună, „voi fi a sportului şi în Ceruri”.
 
Povestea Elenei Frîncu pe acest pământ a început în urmă cu exact 62 de ani, la Medgidia. Rodul dragostei dintre Ilie (poliţist) şi Aurica au fost două fete: Maria şi Elena. Familia Frîncu numără însă trei fete, celor două alăturându-li-se Steluţa (din prima căsătorie a tatălui). Elena este cea mai mică dintre surori, între ea şi Maria existând o diferenţă de doi ani în favoarea acesteia din urmă. Pe când Elena avea numai cinci ani, ea şi ceilalţi membri ai familiei s-au mutat la Constanţa. „Întâi am locuit cu chirie, apoi ne-am mutat în cartierul Coiciu. La Medgidia, mama era casnică, iar la Constanţa, s-a angajat bucătăreasă. Tata a devenit ulterior şeful Miliţiei Economice Constanţa, pe care a condus-o până în 1965”, povesteşte Elena Frîncu.

Traian Bucovală a descoperit-o la Şcoala 9

Prima sportivă a familiei a fost însă Maria, care a cochetat o perioadă cu handbalul. Elena a preluat ştafeta de la sora mai mare şi a sprintat, de mică, spre linia de sosire a performanţei. A devenit o handbalistă de mare valoare, vicecampioană mondială, iar ulterior s-a consacrat în administraţia sportivă, fiind considerată cel mai de succes manager de sport din România. „Locuind în Coiciu, învăţam în cartier, la Şcoala 9, care astăzi a primit şi numele de «Ion Creangă». În clasa a 7-a, eram cea mai înaltă fată, aveam 1,75 m (n.r. cu doi centimetri mai puţin decât în prezent). Am fost selecţionată pentru handbal, practic, de la ore, de Traian Bucovală (primul meu antrenor), care m-a trimis la Şcoala Sportivă numărul 1, la Cornelia Horobeţ, Dumnezeu s-o odihnească în pace! Director al Şcolii Sportive era atunci Eugen Simionescu. Am progresat foarte repede, iar la sfârşitul clasei a 7-a, ajunsesem deja în selecţionata de junioare a României. La lotul naţional am avut un antrenor foarte bun, Arthur Hoffmann, de la care am învăţat foarte multe”, povesteşte Elena Frîncu.  „Vreau să le mulţumesc şi dascălilor mei de la Şcolile 9 şi 23, de la Liceul 4 şi ulterior de la IEFS Bucureşti”, a mai spus Elena Frîncu, cea care, din 2012, este conferenţiar universitar doctor la Universitatea Maritimă Constanţa. Iar între 1976 şi 2012 a predat handbal, management şi organizare la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii „Ovidius” din Constanţa. În 2005, a primit premiul Comitetului Internaţional Olimpic, fiind una dintre doar cele nouă persoane din România onorate cu această înaltă distincţie.

Când a împlinit 21 de ani, a dansat cu preşedintele Federaţiei Internaţionale

Fosta handbalistă a evoluat în cariera sa ca inter stânga, centru şi inter dreapta, iar în 1973 a devenit vicecampioană mondială. Campionatul s-a ţinut în Iugoslavia, România pierzând finala în faţa echipei ţării gazdă, la diferenţă de două goluri. Tricolorele au disputat semifinala cu Ungaria chiar în ziua în care Elena Frîncu a împlinit 21 de ani! Organizatorii şi celelalte echipe i-au făcut un cadou foarte frumos. „Între semifinală şi finală s-a organizat un banchet, la care eu am fost sărbătorită. Organizatorii m-au întrebat ce melodie îmi place, iar eu am ales «Iarba verde de acasă» a lui Tom Jones. De asemenea, am dansat cu preşedintele Federaţiei Internaţionale de Handbal, iar delegaţiile participante mi-au cântat «La Mulţi Ani! » în opt limbi. A fost ceva de vis, nu voi uita niciodată acea aniversare. Ca o coincidenţă, la Campionatul European care se dispută în această perioadă în Ungaria şi Croaţia, România va întâlni Ungaria tot pe 13 decembrie, ca acum 41 de ani!”, spune maestra emerită a sportului Elena Frîncu. În palmaresul acesteia stau la loc de cinste şi mai multe titluri de campioană balcanică (de junioare şi senioare), o semifinală cu echipa IEFS în Cupa Campionilor Europeni, dar şi trei titluri de campioană naţională (unul la junioare şi două la senioare).

Cutia de bomboane şi poarta de handbal

Componentă a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (din al cărei Comitet Executiv face parte din 1992) şi membră în structurile mai multor federaţii sportive naţionale, Elena Frîncu îşi aduce aminte cu plăcere şi de un alt dascăl sportiv pe care l-a avut în perioada tinereţii sale handbalistice. E vorba de Hedwig Georgescu, fosta soţie a unuia dintre marii fotbalişti ai Farului din anii '70, Gică Georgescu. „Când am împlinit 14 ani, în 1966, Hedi mi-a oferit o cutie cu bomboane şi o felicitare, pe care erau înscrise o poartă de handbal şi urarea «La Mulţi Ani şi multe goluri!». Acest gest, laolaltă cu urarea, m-au marcat şi m-au mobilizat pe viaţă, m-au câştigat definitiv pentru handbal. Ulterior, peste ani, la fel am procedat şi eu, cu diferite prilejuri. Hedwig are acum 71 de ani şi se confruntă cu ceva probleme de sănătate. Chiar azi o voi vizita din nou”, a spus, ieri, Elena Frîncu. Aceasta este de părere că cifra 13 îi poartă noroc. „Doar am apucat 62 de ani, nu?”, râde fosta mare sportivă, care a şi jucat, de altfel, cu acest număr pe tricou, mult timp, inclusiv la Campionatul Mondial. Doar când era mică a purtat 4. Ca o coincidenţă, la Şcoala 9 la catalog era a...13-a.  

Elena Frîncu - „Pentru mine, copiii sunt hrană a sufletului”

Cetăţean de onoare al municipiilor Constanţa şi Medgidia şi al comunei Cumpăna şi deţinătoare a Colanului de Aur (fiind primul administrator sportiv din România pe care COSR l-a onorat cu această înaltă distincţie), Elena Frîncu nu a fost căsătorită vreodată („sunt o celibatară convinsă”) şi nu are copii. Tocmai de aceea, i-au plăcut şi îi plac foarte mult cei mici. Este extrem de ataşată de nepoţii şi de nepoatele sale şi de copiii acestora, dar şi de finii ei, de-a lungul vieţii Elena Frîncu botezând 29 de copii! „Pentru mine, copiii sunt hrană a sufletului. Botezul este unic, un dar dumnezeiesc. Sunt nebună după copii, unde eu nu am. Viaţa mea au fost copiii, de aceea am şi fost mereu apropiată de tineri. Am fost învăţată de mama să împart. Totul. De la lucruri materiale, la sentimente. Cred că prietenia e cel mai mare dar al lui Dumnezeu. Mama îmi spunea mereu să nu-mi pierd contactul cu pământul şi asta m-a ajutat să rămân om (incomod pentru leneşi, iubită de vrednici). Duhovnicii mei, părintele Arsenie Papacioc (fost rugbyst) şi părintele paroh Marius Moşteanu, m-au însoţit pretutindeni, mi-au păstrat echilibrul sufletesc”, arată Elena Frîncu. Acesta a participat la botezul primului copil dintre cei 29 pe când avea numai nouă ani. Cea pe care a creştinat-o atunci (fetiţa unei perechi cununate de părinţii ei) are acum 53 de ani, Elena Mihalache. Ultimul copil pe care l-a creştinat maestra emerită a sportului a fost băieţelul fostei scrimere constănţene Andreea Buhaiev. Elena Frîncu a botezat câţiva copii şi la Cumpăna.

Nepoţelul Ştefan Muşat e portar la Academia „Hagi“

Fosta handbalistă are un nepot şi două nepoate, copiii surorii sale Maria: Alexandru Moroşan, Doina Muşat şi Ana-Maria Abramiuc. Alexandru se mândreşte cu doi băieţi (Luca Mihai, de 7 ani, şi David Andrei, de 5 ani), Doina are un băiat, Ştefan (13 ani), portar la Academia de Fotbal „Gheorghe Hagi”, iar Ana-Maria a adus pe lume două fete, Miruna Maria (10 ani), tenismenă, şi Natalia (doi ani şi şapte luni). Surorile fostei mari handbaliste locuiesc în Constanţa. „Am fost a sportului, sunt a sportului şi voi fi a sportului şi în Ceruri. Sunt un om care se întâlneşte cu plăcere cu prietenii şi care are marea plăcere de a ajuta. Pot fi copil de cinci ani, dar şi tânără de 15 sau 20 de ani. Sunt un om care ştie să danseze şi să cânte. Râd şi nu mi-e ruşine să plâng. Am trăit toată viaţa între oameni de valoare, iar norocul meu a fost că am rămas între tineri”, a mai spus Elena Frîncu.

Astăzi, îşi mai serbează ziua Matei Stănei şi Sorin Popescu

Astăzi, îşi mai serbează ziua de naştere alte două personalităţi ale sportului constănţean: antrenorul de gimnastică Matei Stănei (care împlineşte 69 de ani) şi Sorin Popescu, fost director al CSS1 Constanţa, ajuns la 78 de ani. Ieri, Elena Frîncu s-a întâlnit cu Matei Stănei. „Suntem un pic şi rude. Un cumătru de-al meu a fost cununat de Matei. Îi sunt recunoscătoare reputatului antrenor pentru ce reprezintă pentru gimnastica din Constanţa şi din România. Între noi nu poate fi altceva decât respect. Fost arbitru internaţional de volei, Sorin Popescu serveşte în continuare sportul, ca voluntar. Este crainic la meciurile de volei”, a arătat Elena Frîncu.