Celebrul fundaş al Farului din urmă cu 20 de ani Daniel Ghişan îşi duce viaţa în Insulele Baleare (galerie foto)
Celebrul fundaş al Farului din urmă cu 20 de ani: Daniel Ghişan îşi duce viaţa în Insulele Baleare (galerie
08 Feb, 2014 00:00
ZIUA de Constanta
16425
Marime text
Exemplu de dăruire şi de combativitate în teren, Daniel Ghişan a fost unul dintre preferaţii tribunei fariste. Juca fundaş şi putea acoperi toate posturile din apărare. Viteza, marcajul şi detenta sa (în ciuda înălţimii mici) deveniseră celebre. A evoluat şapte ani la Farul, în anii ’90, alături de fotbalişti care au reprezentat ceva (ca şi el, de altfel) în istoria grupării constănţene. În prezent, ajuns la 46 de ani, Daniel locuieşte alături de familie în Insulele Baleare, la Ibiza. I-a părut bine când l-am căutat: „Chiar mă bucur că şi-a mai adus cineva aminte şi de mine”.
Daniel Ghişan a ajuns în Spania în urmă cu zece ani, cu familia. Până la începutul lui 2014, cei trei (fostul fotbalist, soţia Mariana şi băiatul lor, Roberto Bănică) au stat la Madrid, iar acum s-au mutat într-un apartament dintr-una din Insulele Baleare, Ibiza. Daniel munceşte, de luni până vineri, timp de opt ore pe zi, în construcţii şi renovări (aceasta încă de când a venit în Spania). Partenera sa de viaţă, Mariana, lucrează la un restaurant, dar are şi un alt job, iar fiul lor de 17 ani îi calcă pe urme tatălui, jucând şi el fotbal. „M-am acomodat în Spania, dar mi-a fost greu la început. Mi-aş dori să ne întoarcem totuşi acasă, însă e greu de spus ce vom face, pentru că băiatul s-a integrat foarte bine. În primii ani de după sosirea în Spania, am mai venit, pentru scurte perioade, în ţară, apoi mai rar. Anul trecut, am participat la o nuntă la Alba Iulia, stând trei zile în România. Sper să venim însă din nou în acest an, în vară. Băiatul meu avea şase ani când am plecat din România. Aici a început fotbalul, la şapte ani. Când am sosit în Spania, eu am jucat de plăcere, de relaxare, la o echipă, în turnee pe care le organiza o companie, Movistar. De vreo trei ani însă, nu am mai evoluat. Mai particip, din când în când, la miuţe cu prietenii. Am şi amici români în Spania”, spune Daniel Ghişan. Fostul fundaş al Farului a fost spectator la multe meciuri din Primera Division, în special la cele ale lui Real Madrid, echipă al cărei fan este. Nu a obţinut niciun tricou de la vreo vedetă a „galacticilor”, dar, râde Daniel, „fiul meu e fan Kaka şi trebuia să-i cumpăr în fiecare an echipamentul acestuia”.
A jucat până la 38 de ani
Născut pe 2 decembrie 1967, în Constanţa, Daniel a fost legitimat la 13 ani la Portul. Primul său antrenor a fost Ion Troancă, apoi la echipa mare a lucrat cu Biliboacă şi Giovanni. După Portul, următoarea formaţie a fost Minerul Paroşeni, iar în anul 1991 a început aventura la Farul, una care s-a întins pe parcursul a şapte ani neîntrerupţi. Din 1998, a mai jucat la Midia Năvodari, Pandurii Tg. Jiu, Parângul Novaci şi Aurora 23 August. La Pandurii Tg. Jiu, ultima echipă de nivel mai înalt din cariera sa (unde a evoluat până în anul 2001), antrenor era constănţeanul Gabi Zahiu. Parângul Novaci juca în Divizia C, iar echipa din 23 August în întrecerea judeţeană a Constanţei. Antrenor era Bănică Oprea, fostul coleg de la Farul al lui Daniel, care era la 23 August şi fotbalist, şi antrenor secund. „Am jucat până la 38 de ani. Când am plecat în Spania, încă nu agăţasem ghetele în cui. La Farul am revenit în anul 2000, de la Midia, dar efectele negative ale celor trei operaţii pe care le-am avut nu m-au ajutat să stau mai mult. Farul activa atunci în Divizia B, iar antrenori erau Petre Grigoraş şi Marian Dinu. Am şi jucat cu Mangalia, vreo 30 de minute. Nu eram însă refăcut după acele intervenţii chirurgicale”, povesteşte Daniel Ghişan, care evolua (cu numărul 2 pe tricou) fundaş dreapta, fundaş stânga, dar şi fundaş central, când marca atacanţii de gabarit redus, pe măsura sa, gen Axinia II, de la Ceahlăul Piatra Neamţ.
Cine i-a spus prima dată „Tâlharul”
La Farul era o atmosferă foarte frumoasă în acele vremuri ale anilor ’90. Jucătorii erau uniţi şi buni prieteni între ei. Daniel Ghişan se înţelegea cel mai bine cu Bănică Oprea, Gică Butoiu, Marius Axinciuc şi Dennis Şerban, cu ei fiind, de regulă, şi coleg de cameră în cantonamente. Cu Bănică Oprea este şi rudă (cumătru), după ce „Lolo” i-a botezat băiatul, de unde prenumele Bănică pe care îl are tânărul Ghişan. Bănică Oprea, unul dintre cei mai prolifici atacanţi din istoria Farului, are amintiri plăcute din perioada petrecută alături de Ghişan la Farul. „Era un băiat deosebit, un bun coleg şi prieten, cum a rămas de altfel şi acum. Pe teren, dădea totul. Avea o dăruire fantastică şi o putere de luptă cum rar am văzut la un fotbalist. Erau meciuri în care ridica tribunele în picioare cu dăruirea sa. Juca toate posturile din apărare. Avea marcaj extraordinar, viteză foarte bună şi o detentă apreciabilă, în ciuda înălţimii sale de 1,71 m. Cred că, în acei ani, era unul dintre cei mai buni jucători din campionatul României în ce priveşte marcajul. Nici Lăcătuş nu mişca în faţa lui. Doar cei foarte tehnici îi mai puneau probleme, însă jucătorii de viteză şi de forţă nu avea nicio şansă în faţa lui”, îl admiră Bănică Oprea pe Ghişan. Fundaşului constănţean i se spunea atunci în echipă „Tâlharul”, o poreclă pe care i-o dăduse, involuntar, antrenorul Gheorghe Constantin. „Noi îi spuneam altfel lui Daniel, nu îmi mai aduc aminte cum, dar nea Gică l-a văzut o dată, într-o iarnă, în curtea clubului, cum mergea el cu mersul său mai special, şi, dorind să-i spună precum noi, a ieşit «Băi, tâlharule!». Şi aşa i-a rămas porecla”, râde Bănică Oprea, care şi-a mai adus aminte de un episod amuzant cu Ghişan. „Eram la o şedinţă video, cu Ioan Andone antrenor. Acestuia i s-a părut că Ghişan nu e atent şi i-a zis ceva. La care Daniel a răspuns: «Eu nu sunt microbist, mie îmi dai marcajul şi îl fac»”, spune Bănică. În fotografia de mai sus este echipa Farului din sezonul 1993/1994: rândul de dus (de la stânga la dreapta) - Gheorghe Constantin (director tehnic), Costin Caraman, Marian Dinu, Alexandru Popovici, Mihai Barbu, Cristian Munteanu, Gheorghe Nițu, Florin Călin, Gheorghe Barbu, Tiberiu Curt, Constantin Gache (antrenor secund), Florin Marin (antrenor principal); rândul se jos (de la stânga la dreapta) - Vasile Mănăilă, Bănică Oprea, Lavi Hrib, Gheorghe Butoiu, Daniel Ghișan, Gheorghe Ciurea, Cătălin Plăcintă, Stelian Carabaș.
A dat gol de la 45 de metri. Unul şi bun
Daniel Ghişan are şi el una bună cu Gheorghe Constantin, căruia jucătorii i-au făcut o farsă demnă de „Camera ascunsă”. „Eram într-un cantonament la Sinaia. Nea Gică tocmai îşi cumpărase maşină, una nou-nouţă. Într-o seară, pe la ora 22.00, înainte de stingere, ieşisem mai mulţi băieţi afară, la o ţigară. Eram eu, Ciurea, portarul Niţu, Barbu. Am mers la bucătăria restaurantului de la hotel şi am luat o sticlă de ulei, pe care am vărsat-o sub maşina lui nea Gică. Celălalt antrenor, Florin Marin, s-a dus să-l cheme să-i arate că-i curge ulei de la motor. A coborât nea Gică în pijamale şi ce crize a făcut! «Cum să-i curgă ulei unei maşini noi», se lamenta, nervos. A fost tare rău faza. A doua zi a dus maşina la service”, povesteşte Daniel, care e nostalgic după acele vremuri: „Sunt multe poveşti de care îmi aduc aminte cu plăcere. Adevărul e că eram uniţi şi am luptat pentru Farul”. La echipa constănţeană, fundaşul a lucrat cu antrenori precum Costică Rădulescu, Gheorghe Constantin, Florin Marin, Ion Marin, Ioan Andone, Constantin Gache, Petre Grigoraş sau Marian Dinu, pe ultimii doi prinzându-i la debutul lor în meserie. „Ioan Andone a fost cel care a renunţat la serviciile mele şi ale lui Grigoraş, Bănică, Butoiu şi Dinu. S-a spus atunci că suntem bătrâni şi că îi e frică să nu-l lucrăm. Atunci s-a terminat Farul. Nu că am plecat noi, dar apoi nu s-au mai înregistrat rezultate însemnate o bună bucată de vreme. Andone ne-a dat afară, însă la puţin timp a plecat şi el. Cea mai frumoasă amintire a mea la Farul a fost parcursul din Cupa UEFA - Intertoto, din 1995, în care am câştigat grupa preliminară, în faţa echipei franceze Cannes, cu care am remizat, 0-0, în deplasare. De asemenea, îmi aduc aminte cu plăcere şi de golul meu de la 45 de metri din meciul cu Gloria Bistriţa. Am dat unul şi bun”, arată Ghişan.
„Iubesc Farul fără cuvinte”
Fostul apărător de fier al Farului s-a despărţit de echipa constănţeană de 12 ani şi cunoaşte foarte puţin despre situaţia actuală a formaţiei. „Când am plecat eu, echipa era în Divizia B. Nu cunosc pe nimeni de la echipa de acum. Iubesc Farul fără cuvinte, e echipa mea de suflet, însă, când vezi unde sunt echipe fără tradiţie, iar Farul unde e, dispare şi interesul, cu părere de rău. Eu am rămas acelaşi om sincer, cum eram pe vremurile când îmi dădeam şi sufletul pe teren”, este trist Daniel. Dintre foştii colegi, „Tâlharul” ţine legătura curent cu Bănică Oprea, dar şi cu alţi câţiva, pe care-i mai întâlneşte pe Internet. Din fotografia de mai sus, pe lângă Daniel Ghișan și antrenorul Constantin Gache, nu lipsesc fotbaliști precum Petre Grigoraș, Gheorghe Butoiu, Bănică Oprea, Vasile Mănăilă, Dennis Șerban, Stelian Carabaș, Ștefan Nanu, Cristian Munteanu, Marian Dinu, Alexandru Popovici, Marius Zadea, Gheorghe Ciurea, Marius Axinciuc, Cristian Petcu sau Gabriel Toma.
„Mi-aş dori ca toate familiile să se înţeleagă ca noi”
Băiatul lui Ghişan, Roberto Bănică, a început fotbalul la Madrid, la o şcoală sportivă. Apoi a activat la clubul Dosa, iar acum merge la o grupare de juniori din Ibiza, unde sunt pregătite tinere talente pentru echipele mari. „Fiul meu joacă mijlocaş central şi e promiţător. Vrea să-mi calce pe urme. Nu pot spune multe acum despre viitorul său fotbalistic, dar sper să ajungă un jucător apreciat, la o echipă importantă”, arată Daniel. Pe lângă băiat, fostul farist are şi o fată, dintr-un mariaj anterior, Ana-Maria Mihăilescu. Aceasta locuieşte însă în România, unde e căsătorită şi are un copil de cinci ani, Andrei. Daniel Ghişan îşi iubeşte mult nepoţelul, ca pe toţi membrii familiei sale, de altfel. Alături de Mariana Ghica, alcătuieşte un cuplu fericit. „Suntem de 21 de ani împreună, dar nu ne-am căsătorit. Însă aceasta nu ne-a împiedicat să avem o relaţie perfectă. Mi-aş dori ca toate familiile să se înţeleagă şi să se iubească aşa cum o facem noi”, îşi priveşte cu dragoste Daniel partenera de viaţă.
Sursa foto 1: AVA Photography
Daniel Ghişan a ajuns în Spania în urmă cu zece ani, cu familia. Până la începutul lui 2014, cei trei (fostul fotbalist, soţia Mariana şi băiatul lor, Roberto Bănică) au stat la Madrid, iar acum s-au mutat într-un apartament dintr-una din Insulele Baleare, Ibiza. Daniel munceşte, de luni până vineri, timp de opt ore pe zi, în construcţii şi renovări (aceasta încă de când a venit în Spania). Partenera sa de viaţă, Mariana, lucrează la un restaurant, dar are şi un alt job, iar fiul lor de 17 ani îi calcă pe urme tatălui, jucând şi el fotbal. „M-am acomodat în Spania, dar mi-a fost greu la început. Mi-aş dori să ne întoarcem totuşi acasă, însă e greu de spus ce vom face, pentru că băiatul s-a integrat foarte bine. În primii ani de după sosirea în Spania, am mai venit, pentru scurte perioade, în ţară, apoi mai rar. Anul trecut, am participat la o nuntă la Alba Iulia, stând trei zile în România. Sper să venim însă din nou în acest an, în vară. Băiatul meu avea şase ani când am plecat din România. Aici a început fotbalul, la şapte ani. Când am sosit în Spania, eu am jucat de plăcere, de relaxare, la o echipă, în turnee pe care le organiza o companie, Movistar. De vreo trei ani însă, nu am mai evoluat. Mai particip, din când în când, la miuţe cu prietenii. Am şi amici români în Spania”, spune Daniel Ghişan. Fostul fundaş al Farului a fost spectator la multe meciuri din Primera Division, în special la cele ale lui Real Madrid, echipă al cărei fan este. Nu a obţinut niciun tricou de la vreo vedetă a „galacticilor”, dar, râde Daniel, „fiul meu e fan Kaka şi trebuia să-i cumpăr în fiecare an echipamentul acestuia”.
A jucat până la 38 de ani
Născut pe 2 decembrie 1967, în Constanţa, Daniel a fost legitimat la 13 ani la Portul. Primul său antrenor a fost Ion Troancă, apoi la echipa mare a lucrat cu Biliboacă şi Giovanni. După Portul, următoarea formaţie a fost Minerul Paroşeni, iar în anul 1991 a început aventura la Farul, una care s-a întins pe parcursul a şapte ani neîntrerupţi. Din 1998, a mai jucat la Midia Năvodari, Pandurii Tg. Jiu, Parângul Novaci şi Aurora 23 August. La Pandurii Tg. Jiu, ultima echipă de nivel mai înalt din cariera sa (unde a evoluat până în anul 2001), antrenor era constănţeanul Gabi Zahiu. Parângul Novaci juca în Divizia C, iar echipa din 23 August în întrecerea judeţeană a Constanţei. Antrenor era Bănică Oprea, fostul coleg de la Farul al lui Daniel, care era la 23 August şi fotbalist, şi antrenor secund. „Am jucat până la 38 de ani. Când am plecat în Spania, încă nu agăţasem ghetele în cui. La Farul am revenit în anul 2000, de la Midia, dar efectele negative ale celor trei operaţii pe care le-am avut nu m-au ajutat să stau mai mult. Farul activa atunci în Divizia B, iar antrenori erau Petre Grigoraş şi Marian Dinu. Am şi jucat cu Mangalia, vreo 30 de minute. Nu eram însă refăcut după acele intervenţii chirurgicale”, povesteşte Daniel Ghişan, care evolua (cu numărul 2 pe tricou) fundaş dreapta, fundaş stânga, dar şi fundaş central, când marca atacanţii de gabarit redus, pe măsura sa, gen Axinia II, de la Ceahlăul Piatra Neamţ.
Cine i-a spus prima dată „Tâlharul”
La Farul era o atmosferă foarte frumoasă în acele vremuri ale anilor ’90. Jucătorii erau uniţi şi buni prieteni între ei. Daniel Ghişan se înţelegea cel mai bine cu Bănică Oprea, Gică Butoiu, Marius Axinciuc şi Dennis Şerban, cu ei fiind, de regulă, şi coleg de cameră în cantonamente. Cu Bănică Oprea este şi rudă (cumătru), după ce „Lolo” i-a botezat băiatul, de unde prenumele Bănică pe care îl are tânărul Ghişan. Bănică Oprea, unul dintre cei mai prolifici atacanţi din istoria Farului, are amintiri plăcute din perioada petrecută alături de Ghişan la Farul. „Era un băiat deosebit, un bun coleg şi prieten, cum a rămas de altfel şi acum. Pe teren, dădea totul. Avea o dăruire fantastică şi o putere de luptă cum rar am văzut la un fotbalist. Erau meciuri în care ridica tribunele în picioare cu dăruirea sa. Juca toate posturile din apărare. Avea marcaj extraordinar, viteză foarte bună şi o detentă apreciabilă, în ciuda înălţimii sale de 1,71 m. Cred că, în acei ani, era unul dintre cei mai buni jucători din campionatul României în ce priveşte marcajul. Nici Lăcătuş nu mişca în faţa lui. Doar cei foarte tehnici îi mai puneau probleme, însă jucătorii de viteză şi de forţă nu avea nicio şansă în faţa lui”, îl admiră Bănică Oprea pe Ghişan. Fundaşului constănţean i se spunea atunci în echipă „Tâlharul”, o poreclă pe care i-o dăduse, involuntar, antrenorul Gheorghe Constantin. „Noi îi spuneam altfel lui Daniel, nu îmi mai aduc aminte cum, dar nea Gică l-a văzut o dată, într-o iarnă, în curtea clubului, cum mergea el cu mersul său mai special, şi, dorind să-i spună precum noi, a ieşit «Băi, tâlharule!». Şi aşa i-a rămas porecla”, râde Bănică Oprea, care şi-a mai adus aminte de un episod amuzant cu Ghişan. „Eram la o şedinţă video, cu Ioan Andone antrenor. Acestuia i s-a părut că Ghişan nu e atent şi i-a zis ceva. La care Daniel a răspuns: «Eu nu sunt microbist, mie îmi dai marcajul şi îl fac»”, spune Bănică. În fotografia de mai sus este echipa Farului din sezonul 1993/1994: rândul de dus (de la stânga la dreapta) - Gheorghe Constantin (director tehnic), Costin Caraman, Marian Dinu, Alexandru Popovici, Mihai Barbu, Cristian Munteanu, Gheorghe Nițu, Florin Călin, Gheorghe Barbu, Tiberiu Curt, Constantin Gache (antrenor secund), Florin Marin (antrenor principal); rândul se jos (de la stânga la dreapta) - Vasile Mănăilă, Bănică Oprea, Lavi Hrib, Gheorghe Butoiu, Daniel Ghișan, Gheorghe Ciurea, Cătălin Plăcintă, Stelian Carabaș.
A dat gol de la 45 de metri. Unul şi bun
Daniel Ghişan are şi el una bună cu Gheorghe Constantin, căruia jucătorii i-au făcut o farsă demnă de „Camera ascunsă”. „Eram într-un cantonament la Sinaia. Nea Gică tocmai îşi cumpărase maşină, una nou-nouţă. Într-o seară, pe la ora 22.00, înainte de stingere, ieşisem mai mulţi băieţi afară, la o ţigară. Eram eu, Ciurea, portarul Niţu, Barbu. Am mers la bucătăria restaurantului de la hotel şi am luat o sticlă de ulei, pe care am vărsat-o sub maşina lui nea Gică. Celălalt antrenor, Florin Marin, s-a dus să-l cheme să-i arate că-i curge ulei de la motor. A coborât nea Gică în pijamale şi ce crize a făcut! «Cum să-i curgă ulei unei maşini noi», se lamenta, nervos. A fost tare rău faza. A doua zi a dus maşina la service”, povesteşte Daniel, care e nostalgic după acele vremuri: „Sunt multe poveşti de care îmi aduc aminte cu plăcere. Adevărul e că eram uniţi şi am luptat pentru Farul”. La echipa constănţeană, fundaşul a lucrat cu antrenori precum Costică Rădulescu, Gheorghe Constantin, Florin Marin, Ion Marin, Ioan Andone, Constantin Gache, Petre Grigoraş sau Marian Dinu, pe ultimii doi prinzându-i la debutul lor în meserie. „Ioan Andone a fost cel care a renunţat la serviciile mele şi ale lui Grigoraş, Bănică, Butoiu şi Dinu. S-a spus atunci că suntem bătrâni şi că îi e frică să nu-l lucrăm. Atunci s-a terminat Farul. Nu că am plecat noi, dar apoi nu s-au mai înregistrat rezultate însemnate o bună bucată de vreme. Andone ne-a dat afară, însă la puţin timp a plecat şi el. Cea mai frumoasă amintire a mea la Farul a fost parcursul din Cupa UEFA - Intertoto, din 1995, în care am câştigat grupa preliminară, în faţa echipei franceze Cannes, cu care am remizat, 0-0, în deplasare. De asemenea, îmi aduc aminte cu plăcere şi de golul meu de la 45 de metri din meciul cu Gloria Bistriţa. Am dat unul şi bun”, arată Ghişan.
„Iubesc Farul fără cuvinte”
Fostul apărător de fier al Farului s-a despărţit de echipa constănţeană de 12 ani şi cunoaşte foarte puţin despre situaţia actuală a formaţiei. „Când am plecat eu, echipa era în Divizia B. Nu cunosc pe nimeni de la echipa de acum. Iubesc Farul fără cuvinte, e echipa mea de suflet, însă, când vezi unde sunt echipe fără tradiţie, iar Farul unde e, dispare şi interesul, cu părere de rău. Eu am rămas acelaşi om sincer, cum eram pe vremurile când îmi dădeam şi sufletul pe teren”, este trist Daniel. Dintre foştii colegi, „Tâlharul” ţine legătura curent cu Bănică Oprea, dar şi cu alţi câţiva, pe care-i mai întâlneşte pe Internet. Din fotografia de mai sus, pe lângă Daniel Ghișan și antrenorul Constantin Gache, nu lipsesc fotbaliști precum Petre Grigoraș, Gheorghe Butoiu, Bănică Oprea, Vasile Mănăilă, Dennis Șerban, Stelian Carabaș, Ștefan Nanu, Cristian Munteanu, Marian Dinu, Alexandru Popovici, Marius Zadea, Gheorghe Ciurea, Marius Axinciuc, Cristian Petcu sau Gabriel Toma.
„Mi-aş dori ca toate familiile să se înţeleagă ca noi”
Băiatul lui Ghişan, Roberto Bănică, a început fotbalul la Madrid, la o şcoală sportivă. Apoi a activat la clubul Dosa, iar acum merge la o grupare de juniori din Ibiza, unde sunt pregătite tinere talente pentru echipele mari. „Fiul meu joacă mijlocaş central şi e promiţător. Vrea să-mi calce pe urme. Nu pot spune multe acum despre viitorul său fotbalistic, dar sper să ajungă un jucător apreciat, la o echipă importantă”, arată Daniel. Pe lângă băiat, fostul farist are şi o fată, dintr-un mariaj anterior, Ana-Maria Mihăilescu. Aceasta locuieşte însă în România, unde e căsătorită şi are un copil de cinci ani, Andrei. Daniel Ghişan îşi iubeşte mult nepoţelul, ca pe toţi membrii familiei sale, de altfel. Alături de Mariana Ghica, alcătuieşte un cuplu fericit. „Suntem de 21 de ani împreună, dar nu ne-am căsătorit. Însă aceasta nu ne-a împiedicat să avem o relaţie perfectă. Mi-aş dori ca toate familiile să se înţeleagă şi să se iubească aşa cum o facem noi”, îşi priveşte cu dragoste Daniel partenera de viaţă.
Sursa foto 1: AVA Photography
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
- Pandele Dacian 25 Mar, 2018 20:58 L-am cunoscut pe Daniel Ghisan în 2009la Madrid in parc la o muta. M-am împrietenit f repede cu el un om deosebit cu un caracter special. Nu ai cum sa ți-l faci prieten. Un suflet de aur... știe sa te asculte dacă ai vreo problema știe sa fie alături de tn la vreo problema. Supercaracter educat și muncitor.. Îmi e prieten și-acum și îl respect. Am toată simpatia pt el. Un familist convins.Ii doresc tot binele lui și familiei lui. Te pup Ghisane! Nu te-am uitat chiar dacă nu ne-am mai văzut decand ai plecat în insule. Multa sănătate îți doresc.. Prietenul tău PANDELE
- Raducan Alexandru 25 Mar, 2018 13:08 Tot respectul pentru tine,nea Ghisan!
- Emanuel Pirvu 25 Mar, 2018 10:23 Sunt mandru ca am fost vecin si sunt prieten cu GhisDan. Te salut!
- ... 01 Mar, 2017 16:55 Ghisan a fost un mare fundas,ca si restul fotbalistiilor de pe vremea aceea..merita tot respectul faristilor
- Cristian 01 Oct, 2014 10:38 mult respect pt nea guisan dar te provoc aici la madrid la o miuta sau un tenis de picior apropo vezi ca sunt inscris la fotbal asa ca ai grije inca o data RESPECT
- claudia si costel 08 Feb, 2014 13:32 emotionant pentru cei care cunosc in totalitate viata fundasului constantean ghisan ..... te iubim si vei ramane aceiasi valoare .... cu respect costica de la madrid
- claudia 08 Feb, 2014 13:14 emotionant pentru cei care cunosc istoria si valoarea in totalitate a fundasului de fier ghisan voi fi mereu alaturi de tine COSTICA DE LA MADRID TE IUBIM SI TE RESPECTAM RAMII O VALOARE
- anghel gina gabriela 08 Feb, 2014 12:20 foarte frumos articolul ...va pup :)
- CLAUDIA 08 Feb, 2014 11:27 e ft emotionant pentru ca il cunosc pe fundasul farului e o persoana fantastica cu o inima mare te iubim si te respectam pentru noi ramai la fel te iubim
- mariana 08 Feb, 2014 10:35 ma impresionat si emotionat ft tare acest articol ft frumos