Coincidenţele uneia dintre cele mai trainice prietenii din istoria FC Farul Cum au devenit Paul Peniu şi Petre Buduru „fraţi siamezi“

Prietenia dintre foştii fotbalişti şi, apoi, preşedinţi ai FC Farul, Paul Peniu şi Petre Buduru, a depăşit cu mult graniţele terenului de fotbal. Cei doi se au ca fraţii de zeci de ani, iar vieţile le sunt marcate de o sumă de coincidenţe dintre cele mai interesante şi mai savuroase.
 
Paul Peniu şi Petre Buduru. Doi dintre marii atacanţi ai Farului din anii '70 - '80, fotbalişti cu personalitate, au dezvoltat, de când s-au cunoscut la echipa constănţeană, o relaţie de prietenie aparte. Colegi de cameră timp îndelungat în cantonamente, cei doi au descoperit că au multe în comun, ajungând cu timpul un fel de „fraţi siamezi“. În primul rând, sunt născuţi în aceleaşi zi, lună şi an, 29 iunie 1953, de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Nu întâmplător, unul a primit prenumele Petre (Buduru), iar celălalt, Pavel (Peniu). „Aşa sunt trecut în acte, Pavel, dar cei mai mulţi îmi spun Paul. Pe vremuri, când eram tânăr, mi se părea că Pavel sună mai aşa, de la ţară. Mi-era cam ruşine cu el. Astfel că mi-am luat numele de scenă Paul“, râde Peniu, actualul preşedinte al Academiei de Fotbal „Gheorghe Hagi“. Născut la Babadag, Paul Peniu a ajuns la Farul în ianuarie 1975, iar giurgiuveanul Buduru s-a transferat la un an şi jumătate după el. Au devenit colegi de cameră şi aşa s-a cimentat o prietenie deosebită. „La Farul, au mai fost jucători buni colegi şi prieteni, precum Mareş, Tănase sau Ologu.

Eu şi Petre suntem percepuţi astfel şi pentru că vieţile ni s-au confundat cu fotbalul. Relaţia dintre noi este una longevivă. Şi după ce am agăţat ghetele în cui (eu - la 33 de ani, Petre - la 36 de ani), am activat preponderent tot în fotbal. Iniţial, un an am fost simpli amici, apoi ne-am apropiat din ce în ce mai mult. Am împărţit aceeaşi cameră în cantonament aproape jumătate din carierele noastre sportive“, arată Paul Peniu, unul dintre foştii căpitani ai echipei constănţene. Peniu şi Buduru erau nedespărţiţi. Stăteau unul lângă altul inclusiv la fotografiile de grup ale echipei constănţene, ca în foto numărul 1, în care a fost surprins lotul din sezonul 1980/1981: rândul de sus, de la stânga la dreapta - Constantin Mărculescu, Surian Borali, Mihai Turcu, Constantin Gache, Aurel Ancuţa, Mihai Livciuc; rândul din mijloc, de la stânga la dreapta - Ilhan Mustafa, Ştefan Petcu, Petre Buduru, Paul Peniu, Ion Caramalău, Ion Moldovan, Nicolae Nan (zis Garincha, masor); rândul de jos, de la stânga la dreapta - Petre Comăniţă (în picioare, antrenor secund), Emanoil Haşoti (în picioare, antrenor principal), George Drogeanu, Dumitru Antonescu, Marin Stancu, Paul Costaş, Valentin Purcărea, Dumitru Nistor. În foto 2, Petre Buduru sare la cap într-un meci al Farului, instantaneu în care apare şi Gabi Zahiu.

Şi copiii li s-au născut în aceeaşi zi

O altă coincidenţă care îi leagă pe cei doi este legată de data la care şi-au consfinţit relaţiile cu alesele lor, în luna iulie a anului 1977, în aceeaşi zi. „Nu am programat noi data, aşa s-a nimerit. Atunci am avut liber de la echipă şi atunci am găsit local. Petre s-a însurat acasă, la Giurgiu, cu Camelia, iar eu la Eforie, cu Mihaela. Colegii de la Farul au trebuit să se împartă între cele două nunţi. Eu i-am avut alături pe jucători precum Antonescu, Popa, Mustafa, Ion Moldovan, Gache, Ştefănescu, Turcu sau Nistor. La Petre s-au dus cei mai tineri, cum ar fi Petcu, Dorel Zamfir sau Livciuc“, povesteşte Peniu. Iar coincidenţele nu se opresc aici. Pe 26 decembrie 1979, lui Peniu i s-a născut primul băiat, iar Buduru a devenit tată, având-o pe Mădălina (soţia lui Dennis Şerban), fix la nouă luni după aceea, pe 26 septembrie 1980! Petre Buduru, în prezent conducător la Astra Giurgiu, are două nepoţele, Iarina Mihaela şi Georgiana Denisa, iar pe aceasta din urmă, mezina, a botezat-o Paul Peniu. „Noi facem parte dintr-un cerc de prieteni mai familişti, alături de Constantin Gache sau Ion Codin. Şi la fel de bine se înţeleg şi copiii noştri. Mădălina a copilărit cu băieţii mei şi cu fiica şi fiul lui Codin. Am făcut împreună vacanţe şi concedii. Ne-am fost şi naşi unul altuia la nunţile noastre de argint: Gache lui Buduru, Codin lui Gache, iar eu lui Codin, avându-i cavaleri de onoare pe Gache şi Peniu. Atunci când am sărbătorit 25 de ani de căsătorie, mie şi Mihaelei ne-au fost naşi nişte prieteni de la Cluj. În plus, Dennis şi Mădălina l-au cununat pe băiatul meu cel mare, Cristian“, a spus Peniu. În fotografie, Petre Buduru le are alături pe fiica sa şi pe nepoatele sale, pe stadionul din Mangalia, unde s-a jucat, recent, amicalul de old-boys Farul - Dinamo.

Tatăl lui Buduru i-a confundat

Ca şi când nu erau de ajuns aceste coincidenţe, când jucau, Buduru şi Peniu semănau bine. Conform modei din acele vremuri, purtau părul mare şi mulţi îi confundau. La un meci jucat de Farul la Constanţa cu CFR Cluj, într-o zi de... 29 iunie (în ultima etapă a acelui campionat), a avut loc şi un episod amuzant legat de asemănarea dintre cei doi prieteni. „Am câştigat cu 3-1, iar eu am dat două goluri. La final, tatăl lui Buduru a venit la mine şi m-a îmbrăţişat, crezând că-l felicită pe fiul său!“, povesteşte Peniu. Acesta juca la Farul cu numărul 9, iar Buduru a îmbrăcat de cele mai multe ori tricoul cu numărul 11, folosit şi de Ion Moldovan. „La Farul, Petre juca mai mult extremă stânga. El era de formaţie mijlocaş, având pasă şi dribling foarte bune. Eu eram vârf, mai vitezist, mai pe forţă şi pe luptă. Când s-a dus însă la Rm. Vâlcea, Petre a fost folosit atacant“, dezvăluie fostul căpitan al Farului. A devenit o regulă ca Peniu şi Buduru să-şi sărbătorească zilele de naştere împreună, iar lor li s-a adăugat o perioadă şi Hacic Garabet (fost vicepreşedinte al Farului, când clubul era condus de Buduru), născut tot pe 29 iunie, dar mai mare cu doi ani decât cei doi. „Petreceam împreună, ca să nu risipim musafirii. Cred că, din 1979, au fost doar doi ani în care nu mi-am serbat ziua de naştere alături de Buduru. Într-un an am fost plecat în Germania. Şi în acest an mă voi duce acolo şi probabil că iar nu vom fi împreună. Am o soră în Germania, dar vreau să efectuez şi un control medical“, spune Paul Peniu, căpitan al lui FC Constanţa în fotografia de mai sus, la un meci câştigat cu Steaua, la Constanţa, scor 1-0. Căpitanul Stelei era Anghel Iordănescu.

A trecut de la infanterişti la vânători de munte

Născut la Babadag, în judeţul Tulcea, Peniu a început să practice fotbalul la 14 ani, la Granitul Babadag. „Jocurile şi sporturile copilăriei (ţurca, înotul, „nouă pietre“) se disputau pe anotimpuri. Fotbalul era însă universal. Îl jucam indiferent că era vară, iarnă sau toamnă. La 16 ani, am debutat la seniori, la divizia a patra, care era una regională, astfel că jucam cu Măcin, Şantierul Naval Tulcea, dar şi cu echipe constănţene, precum Electrica sau SNC. După ce am terminat liceul, am jucat pentru o jumătate de an la Delta Tulcea, în Divizia B, în 1972. Apoi am reuşit la facultate, dar am plecat în armată, făcând parte din prima generaţie care a urmat serviciul militar înaintea studiilor superioare. Perioada de instruire (la infanterie) am petrecut-o la Mihail Kogălniceanu, în judeţul Constanţa, apoi am mers la Rm. Vâlcea, pentru că m-a luat divizionara secundă Chimia Rm. Vâlcea, proaspătă câştigătoare a Cupei României. Preşedintele secţiei de fotbal era Dumitru Dragomir, iar primul-secretar, Coman, venise de la Tulcea. Probabil că, prin intermediul lui, care mă ştia, am fost adus la Rm. Vâlcea. Echipa a promovat în Divizia A. Jucau mulţi fotbalişti buni: Şutru, Cincă, Donose, Pintilie. Eu am fost transferat cu armata de la infanterişti la vânători de munte. În noua ipostază, mi-a luat vreo două zile până să învăţ să-mi pun ciorapii“, povesteşte Paul Peniu.

Colegi de cameră, deşi jucau la echipe diferite

Atacantul a jucat apoi şase luni la Ştiinţa Constanţa, după care l-a înregimentat Farul, unde a activat între 1975 şi 1984, când s-a renunţat la el, alături de mai mulţi jucători, precum Buduru, Costaş sau Ion Moldovan. „Conducătorii clubului s-au despărţit, atunci, de aproape o întreagă generaţie. Eu spun însă că mai puteam juca la un nivel înalt la Farul“, punctează Peniu, care s-a văzut astfel despărţit de Buduru. Paul a mers la Târgovişte, iar Petre, la Rm. Vâlcea. Nu a durat mult însă şi au stat din nou în aceeaşi cameră în cantonament! „Eram la o pregătire la Căciulata, cu noile noastre echipe, care locuiau în acelaşi hotel. Cum amândoi eram singuri în cameră, am obţinut acceptul antrenorilor să fim colegi de cameră în perioada celor două săptămâni ale stagiului. Tehnicienilor le-a convenit, că făceau economie la cazare. La Vâlcea, antrenor era Nelu Oblemenco“, arată Paul Peniu.

Bumbescu i-a stins lumina!

În perioada Târgovişte, Peniu s-a confruntat şi cu o accidentare serioasă, care avea să-i grăbească sfârşitul carierei de fotbalist. Într-un meci jucat pe teren propriu cu FC Scorniceşti, a sărit la cap cu stoperul oaspeţilor, Adrian Bumbescu, primind o lovitură extrem de serioasă. „Am fost inconştient trei zile în spital. Abia după aceea m-am trezit. Iar de amintit ce s-a întâmplat am început să-mi aduc aminte la două - trei săptămâni. Nu m-am confruntat cu probleme după acel episod nefericit, doar soţia mea mai zice că am rămas cam şui“, râde Paul Peniu. După ce s-a refăcut, a mai jucat zece etape la Portul Constanţa, unde a fost şi antrenor secund. Le-a mai pregătit apoi pe Cimentul Medgidia, ITC, Voinţa, dar şi pe Farul, în Divizia B (în sezonul 1985/1986), unde a fost principal, iar secund - „fratele“ său, Petre Buduru! Poza de mai sus este de la un meci FC Constanţa - U Craiova, încheiat la egalitate, 1-1, cei doi căpitani fiind Paul Peniu, respectiv Costică Ştefănescu.

Succesele din agricultură şi realizările de la Canal

„În acel sezon, am ocupat locul 4, nepromovabil, o clasare ruşinoasă pentru un club precum Farul. Am beneficiat de jucători unul şi unul, precum Iovănescu, Zahiu sau Petcu, valoroşi, dar spre apusul carierei. Viaţa fiecărui club de desfăşoară ciclic, cu perioade bune şi rele. În prezent, Farul străbate o etapă tulbure a existenţei sale. Pe vremuri, dacă aveai norocul ca primului-secretar să-i placă fotbalul, beneficiai şi de sprijin susţinut, atât tu, ca jucător, cât şi clubul. Când ne chemau la ei unii dintre tovarăşii primi, mergeam cu speranţa că vom încasa vreo primă, dar acolo ni se povestea de succesele din agricultură şi de realizările de la Canal. Obţineam însă şi butelii, şi aprobări de maşini sau de schimbare a apartamentului, trecând de la două camere la trei camere“, dezvăluie Peniu. Fotografia de mai sus a fost realizată pe 22 octombrie 1978, cu ocazia unui meci jucat de Farul la Medgidia. În echipă se află: rândul de sus (de la stânga la dreapta) - Florea Bălosu, Dima Tararache, Paul Peniu, Dan Ştefănescu, Dumitru Nistor, Ilhan Mustafa, Ştefan Petcu; rândul de jos (de la stânga la dreapta) - Dumitru Antonescu, George Drogeanu, Constantin Ignat, Mihai Livciuc.
 
Sursa foto: 1 - istoriafotbalului.go.ro; 2, 4, 7 - arhivă personală Sorin Mihăilescu; 8 - arhivă personală Ilhan Mustafa.