După JO de la Rio, campionul Marian Drăgulescu se relaxează la mare „Punct şi de la capăt. Mă gândesc şi la Tokio“ (galerie foto)

 

Lotul olimpic masculin de gimnastică al României se află în această perioadă la Constanţa, pentru un cantonament de relaxare. Dintre sportivi nu lipsesc Marian Drăgulescu şi Andrei Munteanu, care au concurat şi la Jocurile Olimpice de la Rio

Clasat pe locul patru la Rio, în finala de la sărituri, multiplul campion european, mondial şi medaliat olimpic Marian Drăgulescu (35 de ani) se reface pe litoral, eliberându-se de stresul de la Jocurile Olimpice. „Marocanul“ o are alături şi pe soţia sa şi se bucură de zece zile în care gimnaştilor nu li s-a impus un program anume. Aceştia nu fac antrenamente, doar îşi încarcă bateriile pentru noile competiţii. Într-un interviu acordat ZIUA de Constanţa, Marian Drăgulescu rememorează evoluţiile, trăirile şi emoţiile sale de la Rio şi îşi expune planurile.

Marian, iată-te din nou la Constanţa. Cum decurge cantonamentul?

Suntem prezenţi 10-12 băieţi de la lotul olimpic plus antrenorii. Pur şi simplu, este un cantonament de relaxare. Nu există un program, nu există antrenamente, doar refacere. De anul trecut, de la Campionatul Mondial, n-am avut pauză deloc, a trebuit să ne antrenăm pentru recalificarea cu echipa, apoi au fost Europenele, după care au venit Jocurile Olimpice. Astfel că această perioadă la Constanţa este una bine-venită. 

V-a întâmpinat bine litoralul?

Eu întotdeauna m-am simţit excelent la mare. E foarte bine, ne refacem. Mă rog, vremea nu ţine tare cu noi. Mi-ar fi plăcut să fie puţin mai cald, dar asta e. E OK oricum. Am apucat să facem şi o baie în mare. Am fost şi la circ. De asemenea, am un prieten foarte bun la Constanţa care deţine o şalupă şi am ieşit pe mare la o plimbare.

Te-ai văzut şi cu prietenii tăi din sport de la Constanţa?

Suntem de puţine zile aici şi n-am avut ocazia să mă văd cu prea mulţi. M-am întâlnit cu antrenorul de înot Octavian Tileagă şi cu antrenoarea de gimnastică Olga Didilescu. De asemenea, m-am văzut şi cu Alin Moldoveanu, campionul nostru olimpic la tir din 2012. E şi el aici, la mare, la relaxare, cu soţia şi copilul. De asemenea, am vorbit la telefon cu Cătălina Ponor, însă n-am apucat încă să ne vedem. Ştiu că are un eveniment în familie şi de aceea a fost foarte ocupată în ultimul timp. Până vom pleca, probabil că voi avea plăcerea să mă mai întâlnesc şi cu alţi prieteni locali.

Oprindu-ne la Jocurile Olimpice de la Rio, cum a fost competiţia pentru tine, una în care ai ratat la mustaţă medalia de bronz?

Eu am făcut tot ce a ţinut de mine. A fost o finală destul de tare. Ca niciodată, şapte concurenţi din opt nu au avut greşeli majore. Se întâmplă mai rar aşa ceva. La Rio, în primul rând, m-am bucurat de noua experienţă olimpică pe care am trăit-o. M-am bucurat că m-am calificat şi că am ajuns acolo. Normal, sunt puţin dezamăgit, că am avut totuşi a treia notă şi uite că am ieşit pe locul patru. Dar punct şi de la capăt. Am concursuri foarte importante în perioada următoare. În aprilie 2017, va fi Campionatul European, în România, la Cluj. Şi uite aşa, pas cu pas, mă gândesc şi la Olimpiada de la Tokio. Sper să fiu sănătos şi să realizez tot ce-mi propun.

Aşadar, visul tău olimpic nu se opreşte după Rio, continuă.

Sigur, dacă am făcut această Olimpiadă, în 2016, de ce nu aş face-o şi pe cealaltă?

La ediţia din Brazilia, România a obţinut numai cinci medalii, iar apoi unul dintre sportivii care au urcat pe podium a picat controlul antidoping. Era de aşteptat o astfel de recoltă slabă de medalii?

Din câte ştiu eu, înainte de plecarea la Rio, pronosticul, obiectivul fusese de 6-8 medalii. Noi am venit cu cinci, astfel că nu a fost aşa mare diferenţă. Acum probabil că vom pierde însă una. Da, patru medalii sunt oarecum puţine, dar să ne uităm şi la ce s-a investit în sport. În ultima perioadă, nu au fost foarte multe lucruri pentru sport, în direcţia promovării, a susţinerii, a investiţiilor în bazele sportive ş.a.m.d.

În plus, pe lângă medaliile puţine obţinute la Rio, sportul românesc a fost zguduit şi de scandalul echipamentului, iar preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român şi-a dat demisia. Ce-i de făcut în continuare? 

Sper ca lucrurile să se aşeze pe un făgaş bun, să fie linişte, să fie o mai mare înţelegere şi un program foarte bine pus la punct, astfel încât să tragem cu toţii la aceeaşi barcă. Cred că a fost un mic haos în ultimii doi ani. Bine, au fost şi foarte multe schimbări, atât în minister, cât şi în COSR.

Octavian Tileagă - „Chapeau, Marocane!“

Întâlnirea de pe litoral cu Marian Drăgulescu i-a produs o mare bucurie lui Octavian Tileagă, fostul antrenor al unuia dintre medaliaţii olimpici ai Constanţei, Răzvan Florea. Tileagă a postat pe Facebook o fotografie cu Marian, la care a adăugat mesajul: „Surprize... surprize... Cu cine m-am întâlnit azi la masă? Cu febleţea mea, «Marocanu'»... aflat în cantonament de refacere. Nu mă pot abţine, din nou, să nu remarc faptul că un om cu performanţele lui sportive de excepţie continuă să deţină recordul de modestie şi bun-simţ, o caracteristică, zic eu, a adevăraţilor mari sportivi. Chapeau, Marocane! Mă bucur mult că ne-am revăzut”.

A obţinut un număr impresionant de medalii

Născut la Bucureşti, pe 18 decembrie 1980, Marian Drăgulescu este legitimat la CSA Steaua Bucureşti, iar până acum a obţinut un număr impresionant de medalii, 29, la Jocurile Olimpice şi la Campionatele Europene şi Mondiale, la sărituri, la sol (probele sale forte), pe echipe sau la individual compus. La JO a urcat de trei ori pe podium, în 2004, la Atena: argint la sol şi bronz la sărituri şi pe echipe. La Campionatele Mondiale deţine zece medalii (opt de aur şi două de argint), iar la Europene a fost laureat de 16 ori (nouă medalii de aur, cinci de argint şi două de bronz). Marian este celebru pentru evoluţia sa de la sărituri, având o săritură care-i poartă numele. 

Sursa foto: Facebook (Marian Drăgulescu Official)