Expediţie în Africa! Temerarii constănţeni Mihai Nenciu şi Nicu Rotaru au pus tricolorul şi pe acoperişul munţilor Atlas (galerie foto)

Alpiniştii amatori constănţeni Mihai Nenciu şi Nicu Rotaru îşi continuă temerarele lor ascensiuni pe cele mai înalte vârfuri muntoase din lume. Demarat în 2017, alături de un alt constănţean, Bogdan Ofiţeru, proiectul „7 Summits“ i-a purtat pe constănţeni prin incredibile aventuri.
 
Prin „7 Summits“, aceştia şi-au propus să fie prima echipa românească care atinge cel mai înalt vârf al fiecărui continent. Astfel, au reuşit să urce pe Kilimanjaro (5.895 metri, cel mai înalt vârf al Africii), apoi pe Elbrus (5.642 metri, cel mai înalt vârf al Europei) şi pe Aconcagua (6.962 metri, cel mai înalt vârf al Americii de Sud). Pe lângă aceste piscuri, au fost cucerite şi alte vârfuri din Europa şi Asia (Grossglockner - Austria, Kala Patthar - Nepal, Gran Paradiso - Italia, etc).
 

Puncak Jaya, noul punct din proiectul lor expediţionar

 
Pentru 2020, Mihai Nenciu şi Nicu Rotaru au planificat o ascensiune pe vârful Puncak Jaya din Indonezia, cel mai înalt vârf al regiunii Oceania și al patrulea vârf din cadrul proiectului lor expediționar. Dar situația politică și militară din zona respectivă (Insula Papua Noua Guinee) i-a împiedicat să obțină permisul de ascensiune necesar, autoritățile indoneziene suspendând pentru moment eliberarea acestor acte. Aceasta, alături de situația medicală din zona Asiei (cu noul coronavirus) i-a făcut pe cei doi constănțeni să stea în așteptare pentru moment. „Am decis împreună cu Nicu Rotaru să continuăm totuși antrenamentele și ascensiunile noastre la altitudine. Așa am ales să facem ascensiunea din Maroc, pe vârful Toubkal, la 4.167 m - cel mai înalt vârf al munţilor Atlas, cel mai înalt al Marocului şi al Africii de Nord. Suntem totuși încrezători și optimiști, așteptând rezolvarea situației politico-militare din insula Papua Noua Guinee. Ne dorim pentru acest an să bifăm cea de-a patra etapă expediționară din cadrul proiectului nostru personal, 7 Summits“, a declarat Mihai Nenciu.
 

Denali, varianta de rezervă

 
Așadar, cei doi nu abandonează ideea de urca pe Puncak Jaya şi își continuă pregătirea. Dacă, totuși, nu vor reuşi în timp util să obţină toate permisele pentru ascensiune, vor încerca să urce pe Denali (sau Muntele McKinley) - cel mai înalt vârf al Americii de Nord (6.194 metri, în statul american Alaska).
 

Au luat cu ei minimum de echipament

 
Mihai şi Nicu au reuşit să ajungă pe acoperişul munţilor Atlas la mai puţin de o zi de la începerea ascensiunii lor, din pricina timpului scurt pe care îl aveau la dispoziţie și care îi presa. Au decis astfel ca ascensiunea să fie rapidă, fără o aclimatizare în prealabil. Totodată, au optat pentru cât mai puţin echipament. În acest sens, au petrecut o noapte în refugiul Toubkal, pentru a nu trebui să care cu ei cortul, dar şi alte accesorii, care i-ar fi încetinit pe traseu și li l-ar fi îngreunat. Minimum de echipament, pentru a-și uşura efortul şi pentru a nu-și solicita suplimentar organismul! Și au reușit. Mai mult, nu au atins niciodată până acum o asemenea altitudine într-un timp atât de scurt. Pentru ascensiune au ales o rută care nu le-a pus mari probleme din punct de vedere tehnic. Pe parcurs, la peste 3.200 metri, s-au confruntat cu gheaţa şi zăpada, dar pericolul avalanşelor i-a ocolit.
 

Câteva ore nu şi-au mai simţit degetele de la mâini!

 
Mihai și Nicu apreciază că traseul parcurs a fost unul mediu ca dificultate, fără prea multe sectoare tehnice. Deși sezonul propice este între aprilie şi noiembrie, cei doi am considerat că dispun de suficientă experienţă pentru a face o ascensiune reuşită şi în deplină siguranţă și acum. În schimb, deşi era vorba de Africa, s-au lovit de temperatura scăzută. A fost extrem de frig! Sus, temperatura resimţită era sub -22 de  grade Celsius, iar vântul bătea cu furie, în rafale de peste 60-70 km/h. Cei doi povestesc că, pentru câteva minute, și-au scos mănușile duble pentru a face poze, iar apoi câteva ore nu și-au mai simţit degetele de la mâini!
 

De la 27 de grade la -22 de grade

 
Ce traseu au urmat cei doi temerari spre vârful Toubkal? Au plecat din Marrakech către Imili, o așezare aflată la poalele munţilor Atlas, la altitudinea de 1.800 metri. De acolo au demarat urcarea pe valea Mizane, către refugiul Toubkal, aflat la 3.200 metri. Noaptea și-au petrecut-o în refugiu, după care, în zorii zilei următoare, la ora 4.00, au început ascensiunea finală. „De la 3.200 metri până în trecătoarea Toubkal, la 3.900 metri, sunt cam trei kilometri, dar este o urcare abruptă, susţinută şi dificilă. De acolo, urmează o căţărare pe creastă, până în vârful Toubkal, cu ceva pasaje mai expuse. Din cauza frigului şi a faptului că urcasem foarte rapid, am ales să rămânem doar foarte puţine minute pe vârf. Dacă, în Marrakech erau 27 de grade, pe vârf am întâlnit temperaturi de -22 de grade. O diferenţă termică foarte mare pentru organismul nostru. În mod normal, ar fi trebuit să ne aclimatizăm şi să petrecem mai mult timp pe munte, dar organismul nostru cred că are o memorie, iar faptul că am petrecut în trecut mult timp la altitudine în expediţiile anterioare cred că ne-a ajutat acum, în această ascensiune rapidă“, a menţionat Nicu Rotaru.
 

„A fost o onoare, o cinste şi o mare bucurie“

 

Din refugiul Toubkal se fac în mod normal cam patru ore şi jumătate până în vârf. Cei doi au urcat însă susţinut şi foarte repede (împinşi şi de frigul patrunzător, care i-a făcut să nu se oprească) şi, în două ore si 15 minute, erau pe acoperişul Munţilor Atlas! „A fost o onoare, o cinste şi o mare bucurie să putem pune steagul tricolor şi acolo! Suntem bucuroşi că am putut realiza și acest obiectiv, un nou succes personal, mai degrabă decât o performanță sportivă. Pregătirea noastră și antrenamentele continuă, așteptând cu încredere momentul când vom demara cea de-a patra expediţie din proiectul 7 Summits“, au punctat Mihai şi Nicu.
 

„Am riscat și am reușit“

 
 
Expediția celor doi din Maroc a avut și o doză de risc. „Cu toate că știam de frământările din zona Africii de Nord (întoarcerea combatanților marocani din războiul sirian, prezența fundamentaliștilor ISIS în zonă, mai ales că, acum un an și ceva, două turiste au fost decapitate chiar în acea zona montană), am ales să facem deplasarea și ascensiunea. Se zice că norocul ține cu cei curajoși. Am riscat și am reușit. Avem suficientă experiență și maturitate încât să putem gestiona orice situație, indiferent de natura ei. La fel s-a întâmplat și în 2017, când, înainte de a pleca spre vârful Elbrus, am fost anunțați de Ambasada României în Rusia că în zona sitului expediționar au avut loc alunecări de teren și ploi torențiale, domnul ambadador sfătuindu-ne să renunțăm la deplasarea noastră. Ca și atunci, acum am riscat și norocul a fost de partea noastră. Pe parcursul ascensiunii noastre, a trebuit să trecem prin trei puncte de control ale armatei marocane. Ni se verificau documentele și eram chestionați în legătură cu prezența noastră în zonă“, a menționat Nicu Rotaru. Următoarea lor ascensiune va fi, cel mai probabil, vârful Ararat (5.165 metri), cel mai înalt din Turcia.
 

„Sat fără câini“. La propriu!

 
În Maroc, cei doi constănţeni au remarcat că vârful Toubkal se află într-o zonă retrasă, cele câteva sate de la poale fiind destul de depopulate. „La propriu, s-ar putea zice că sunt «sat fără câini». În cultura lor, câinele este «haram», adică nu e bine să îl ai în preajmă. Locuitorii satelor duc o viaţă grea şi cu multe privaţiuni. Vremea este aspră, terenul - nefertil, iar precipitaţiile puţine. Încălzirea globală este un fenomen real, care se simte chiar şi în munţii Atlas. Deşi ascensiunea am făcut-o în timpul iernii calendaristice, precipitaţiile erau destul de puţine pe munte, iar stratul de zăpadă mult redus faţă de normal. Această ascensiune a fost susţinută şi ajutată de compania Turkish Airlines, căreia îi mulţumim pentru tot sprijinul oferit. Pentru noi, ca practicanți ai acestui sport, contează extrem de mult să petrecem cât mai mult timp la altitudine. Din păcate, deși munții din țara noastră ne oferă condiții excepționale pentru a ne antrena abilitățile tehnice, nu au o înălțime suficientă pentru a ne pregăti la altitudine“, a încheiat Mihai Nenciu.
 
Citeşte şi:
 

„Victoria voinţei!“ Constănţeanul Mihai Nenciu a atins Vârful Omu, la capătul alergării care a pornit de pe plaja din Mamaia (galerie foto)

De la Constanţa pe acoperişul României Alergătorii Mihai Nenciu şi Ștefan Tudor au pornit în temerara lor cursă, „De la Zero la Moldoveanu“

La 7.000 de metri! Mihai Nenciu şi Nicu Rotaru au cucerit şi Aconcagua „A fost crunt! Crunt! Un efort dincolo de orice imaginaţie“ (galerie foto)

Ofiţeru, Nenciu şi Rotaru, aventură incredibilă, într-un loc fabulos „Acolo poţi să atingi norii cu mâna. Există mai mult cer decât pământ!“ (galerie foto)

Bogdan Ofiţeru şi Mihai Nenciu, evoluţii supraomeneşti la „100 miles of Istria“ „Simt furnicături şi în pleoape“ (galerie foto)

Superman există! „Recordul lui Bogdan Ofiţeru va sta în picioare cel puţin 100 de ani“ (galerie foto)