Fostul fotbalist de bază al Farului George Drogeanu, urmărit şi blocat în trafic de un Aro al Armatei (galerie foto+video)

Fotbalist de bază la FC Farul între anii 1977 şi 1983, cât a purtat tricoul alb-albastru (atât în Divizia A, cât şi în Divizia B), George Drogeanu a rămas în inima tribunei graţie dăruirii sale în joc. Mijlocaş la închidere, şeptarul farist era un fotbalist muncitor, care „ara“ terenul, iar la un moment dat, s-a aflat şi în atenţia Stelei. Actualmente, la 60 de ani, Drogeanu este observator la Ligile a IV-a şi a V-a ale judeţului Constanţa, iar de ani buni, 12 la număr, lucrează şi ca instructor auto. Deşi timpul a trecut, fostul mijlocaş este recunoscut şi acum şi privit cu respect pe stradă ori în judeţ pentru evoluţiile sale la sacrificiu, care, la Farul, au început acum aproape 40 de ani.
 
George Drogeanu s-a născut la Constanţa, pe 27 iulie 1954. Primul contact cu fotbalul l-a avut la o vârstă fragedă, opt - nouă ani, la echipa constănţeană ITC. La acest club nu a stat însă decât trei luni, pentru că, într-un amical cu piticii Farului, a fost remarcat de antrenorul puştilor „marinari“, Adam Munteanu, care l-a adus la Farul. Ce mândru a fost George când a primit legitimaţia „Micul Farist“! Băiatul a efectuat junioratul la Farul, unde a mai lucrat cu Bibi Smărăndescu şi cu Datcu, iar la tineret a fost pregătit de Petre Comăniţă. Antrenorii săi au considerat că postul care-l prinde cel mai bine în echipă este cel de mijlocaş la închidere, iar acest rol l-a interpretat aproape toată cariera, care s-a întins până la aproape 38 de ani.

 Încorporat la artilerie, a ajuns apoi la o unitate de geniu

 După încheierea junioratului, Drogeanu a fost inclus în lotul lărgit la Farului, dar de jucat juca la tineret. În 1974, a plecat în armată. După cum mărturiseşte, s-a dus voluntar în cătănie, „ca să scap mai repede de ea“. A fost încorporat la artilerie, la Slatina, însă, după o lună şi jumătate, a ajuns la o unitate de geniu din Făgăraş, mutarea făcându-se pentru ca mijlocaşul să poată juca la formaţia locală, Nitramonia Făgăraş, care evolua în Divizia B. „Eram şeful gărzii, ca să pot merge la antrenamente. Nitramonia era pe atunci un satelit al Stelei. Ca junior în teren îl aveam pe Gheorghe Ion, care a şi ajuns apoi în Ghencea. Am jucat la Nitramonia pe toată perioada serviciului militar, timp de un an şi patru luni“, povesteşte George Drogeanu.

 A debutat în Divizia A într-un meci contra Stelei

După ce a fost lăsat la vatră, s-a întors la Farul, însă nu a fost oprit în lot, ci împrumutat la Unirea Eforie Nord, care juca în Divizia C şi era antrenată de Emanoil Haşoti. După un tur de campionat la Eforie, George a evoluat cu această echipă într-un amical cu Farul, iar evoluţia sa i-a convins pe cei de la Constanţa să-l înregimenteze imediat. Era anul 1977. „La Farul, care juca în Divizia A, erau antrenori Gheorghe Ola şi Constantin Tâlvescu. Miercuri a fost amicalul, joi am fost chemat la antrenament la Constanţa, iar sâmbătă am debutat, într-un meci cu Steaua, în deplasare! Am pierdut cu 0-5, iar eu l-am ţinut pe Iordănescu. În următorul meci însă, la Constanţa, am întâlnit marea echipă a Universităţii Craiova, de care am dispus cu 1-0. Jucau atunci la formaţia din Bănie Balaci (care a fost omul meu în acea partidă şi ce m-a mai înjurat!), Donose, Ţicleanu, Ştefănescu, Lung, Negrilă, Tilihoi, Crişan, Cămătaru, toată pleiada de vedete a Craiovei Maxima. La finele acelui sezon, Farul a retrogradat însă. Am revenit în prima ligă în 1981, cu Emanoil Haşoti la timonă. Am jucat la Farul până în 1983, când s-a renunţat la serviciile mele şi ale altor şapte colegi, chipurile pentru că eram «bătrâni»“, arată George Drogeanu, care avea atunci 29 de ani.

 La Callatis, l-a avut coleg şi pe Bumbescu

După Farul, mijlocaşul a mai jucat la Portul Constanţa (un an, în Divizia C) şi la Callatis Mangalia, o perioadă mai lungă, retrăgându-se din activitatea competiţională în 1991, la 37 de ani. „Perioada de la Callatis a fost la fel de frumoasă ca cea de la Farul. Când am ajuns eu la Mangalia, adus de Constantin Gache, echipa juca în Divizia B. Am retrogradat însă, dar am promovat imediat. Aveam o echipă foarte bună, cu Sărăcin în poartă, Tomiţă Biciu, Georgel Dinu (fratele lui Marian Dinu, actualul antrenor al Farului), Carastoian, Viorel Năstase. Am fost coleg însă şi cu legendele steliste Bumbescu şi Bărbulescu, care veniseră la Mangalia. La meciuri asista lume multă, iar oamenii erau săritori. Am rămas cu amintiri plăcute de la Callatis“, spune George Drogeanu.

 Locuia într-un bloc turn de la Casa de Cultură

George Drogeanu se bucura şi la Mangalia de aprecierile microbiştilor, fie că erau oameni simpli, fie oficialităţi ale oraşului. Fostul mijlocaş povesteşte o întâmplare amuzantă: „Făceam naveta Constanţa - Mangalia. Într-o dimineaţă, am plecat de acasă, cu maşina, spre antrenamentul lui Callatis, care începea la ora 11.00. Pe drum, în spatele meu, un Aro al Armatei. Se ţinea scai după mine, claxoane, flash-uri, viteză. La început, nu am vrut să opresc, însă, în cele din urmă, Aro-ul a reuşit să-mi taie calea şi să mă blocheze. În maşină era de fapt un comandant de la Mangalia, de la Marină, care, pur şi simplu, voia să-mi strângă mâna pentru evoluţiile mele din teren. A doua zi, m-a chemat la el în birou, a sunat şi pe cineva de la personal şi mi-a fost adăugat un grad la locul de muncă, eu fiind încadrat atunci la Şantierul Naval Militar Mangalia“, povesteşte fostul fotbalist. Când a venit prima dată la Farul, Drogeanu a primit apartament într-un bloc turn din zona Casei de Cultură. „Eram trei de la Farul pe scară. Lifciuc la etajul patru, eu la cinci şi Mardare la şase. Iar Fane Petcu locuia şi el în apropiere, peste drum de noi“, povesteşte Drogeanu.

A promovat cu Voinţa Constanţa în Divizia C

După ce a agăţat ghetele în cui, fostul mijlocaş a început antrenoratul. A debutat la ITC, în Divizia D, echipă pe care a dus-o de pe locul 14 pe 3, şi unde îi avea elevi, printre alţii, pe foştii farişti Marian Dumitru şi Robert Manea, dar şi pe Terchilă, de la Sibiu, „care făcea armata la Constanţa, iar noi am reuşit să-l obţinem pentru ITC“. Drogeanu a antrenat şi Rapid Feteşti (în Divizia B), a promovat cu Voinţa Constanţa în Divizia C, iar în judeţul Constanţa a mai antrenat echipa din 2 Mai, Constructorul Constanţa şi CFR Constanţa. „La Constructorul am venit când echipa era la retrogradare şi am terminat în faţă. În anul următor apoi, ne-am bătut cu CFR la promovarea în Divizia C, dar n-am avut câştig de cauză“, povesteşte George Drogeanu. În momentul de faţă, acesta nu mai antrenează, legătura sa cu fotbalul fiind menţinută, de anul trecut, de activitatea de observator la meciurile de Liga a IV-a şi a V-a din judeţul Constanţa. „Mă bucur foarte mult că, şi prin judeţ, la partidele la care sunt delegat ca observator, lumea mă recunoaşte“, arată George Drogeanu.

 „Merită statuie, aleargă ca nebunul pe teren!“

Perioada Farul i-a rămas în suflet fostului mijlocaş. „Au fost ani minunaţi, atât în Divizia A, cât şi în Divizia B. Jucam mereu cu stadionul arhiplin, iar oamenii se urcau şi prin copaci, pe ziduri, ca să vadă meciurile. Veneau din tot judeţul. Meciul începea la ora 11.00, iar la ora 9.00 arena gemea de lume. Oamenii jucau table până începea partida. Îmi aduc aminte de o partidă extrem de importantă cu Braşovul, la Constanţa. Ca să nu retrogradăm, trebuie să batem, dar, în acelaşi timp, meciul Cluj - Bacău nu trebuia să se încheie la egalitate. Înainte de meci, viceprimarul Constanţei, Popa, ne-a spus că, indiferent de deznodământ, o vom lua de la capăt şi vom promova imediat. Am bătut cu 3-0 (scor stabilit încă din minutul 20), iar la Cluj a câştigat Bacăul cu 1-0 şi ne-am salvat! A fost nebunie. La o masă festivă în comun cu rugbyştii de la Farul, la o căsuţă în Satul de Vacanţă, viceprimarul Popa s-a ridicat şi a întrebat: «Cine este soţia lui Drogeanu?». Când nevasta mea a ridicat mâna, vicele a zis: «Doamnă, acest băiat merită statuie în Constanţa. Aleargă ca nebunul pe teren!»“, îşi aminteşte cu plăcere mijlocaşul de mare travaliu al Farului, care purta numărul şapte pe tricou.

 Drogeanu a fost la un pas de Steaua

George Drogeanu era unul dintre jucătorii favoriţi ai antrenorului Emanoil Haşoti. „Am avut o relaţie deosebită cu nea Lache, Dumnezeu să-l odihnească! Eram ca şi copilul său. Aprecia la mine faptul că eram muncitor şi mă dăruiam pe teren. De două ori pe săptămână, avem antrenamente duble, iar de multe ori, la al doilea, mie îmi dădea drumul acasă. Nu eram tehnic, însă aveam alte calităţi. Abia pe finalul carierei am mai dat drumul la tehnică. La Callatis, unde jucam libero, ajunsesem să şi driblez“, arată Drogeanu. Într-un reportaj TV de după promovarea Farului în sezonul 1980/1981, Haşoti îl remarca şi pe Drogeanu: „Jucător cu o mare capacitate de efort, a participat exemplar, meci de meci, în cele două momente ale jocului, şi în atac, şi în apărare“. Lotul cu care Farul a promovat atunci a fost: Costaş, Stancu, Mustafa, Borali, Antonescu, Nistor, Turcu, Caramalău, Drogeanu, Lifciuc, Petcu, Gache, Purcărea, Enache, Buduru, Peniu, Mărculescu, Mănăila, Tararache şi Badea. Antrenori, Emanoil Hasoti şi Petre Comăniţă. Presedinte, Dumitru Sever. După un amical cu Steaua, 2-2 la Constanţa, în care Drogeanu a înscris un gol, echipa din Ghencea s-a gândit să-l transfere pe mijlocaşul constănţean, însă mutarea nu s-a realizat. „Antrenor la Steaua era nea Gică Constantin. La mulţi ani după acel episod, ne-am întâlnit şi mi-a spus că am avut atunci şansa de a ajunge la Steaua şi că regretă că nu m-a transferat“, mai spune George Drogeanu.

 A venit şi în cârje la meciurile Farului

Pe lângă Farul, fostul mijlocaş ţine şi cu Steaua şi merge la multe dintre meciurile de la Bucureşti ale acesteia. Nu ratează în schimb nici partidele Farului, venind şi în cârje să-i vadă pe „marinari“, aşa cum s-a întâmplat la o partidă cu Săgeata Năvodari. Drogeanu avea piciorul rupt atunci, de la o partidă de old-boys. La veterani, a jucat de la 38 de ani până la 57 de ani. A reprezentat echipa Marştefi, dar a onorat cu plăcere şi invitaţiile Farului pentru diferite turnee. 

 „Scoate şoferi buni într-un timp foarte scurt“

De 12 ani, fostul fotbalist este şi instructor auto, iar firma care lucrează îl prezintă astfel: „Înarmat cu mult calm, experienţă şi un Opel Astra Caravan propulsat de un motor Diesel (pe motorină), George Drogeanu reuşeşte să scoată şoferi buni într-un timp foarte scurt“. Drogeanu a învăţat şoferia şi doi foşti fotbalişti, Tomiţă Biciu şi Alexandru Răuţă.

 Băiatul său a jucat şi el la Farul

George Drogeanu are doi copii, un băiat, Dragoş (în vârstă de 30 de ani), şi o fată, Georgiana (18 ani). Băiatul este născut în ziua în care Steaua a cucerit Cupa Campionilor Europeni, 7 mai, dar cu doi ani mai devreme, în 1984, şi a făcut şi el fotbal, fiind junior al Farului, unde a lucrat cu antrenorii Constantin Funda şi Ştefan Petcu. În grupa 1984 de la Farul (pregătită de Funda), Dragoş era coleg, printre alţii, cu Stere Banoti, Aurel Talpău, Alexandru Oprea, George Ruca, Cristian Turtoi, Laurenţiu Buruiană, Doru Roşu, Ionuţ Stamate, Cristian Ciuciuleacă, Alexandru Dobre, Florin Popa, Adrian Corcodel, Lucian Curt, Iani Şiret, Costin Gache (fiul antrenorului Constantin Gache), Florin Panait, Iulian Guda, Sorin Dragomir, Iani Palaşcă, Dumitru Sinani, Iulian Cojocaru sau Cătălin Grigore. Dragoş a urmat însă alt drum în viaţă, nu cel al fotbalului, iar în prezent, este ospătar la Complexul Noblesse Ballroom din Mamaia. Fata lui George Drogeanu încheie clasa a 12-a, învaţă bine şi se pregăteşte să urmeze învăţământul superior de marină.