Fostul golgheter al FC Farul este bunic Gabriel Zahiu s-a stabilit la Motru şi s-a lansat în afaceri (galerie foto)

Ce mai face Gabriel Zahiu, fostul golgheter al FC Farul? Ajuns la 55 de ani, acesta locuieşte la Motru şi nu mai antrenează, fiind implicat, alături de soţie, într-o afacere.

Gabriel Zahiu, unul dintre cei mai percutanţi atacanţi ai „marinarilor“ de acum 30 - 35 de ani, e farist de mic. A început fotbalul la zece ani, la clubul constănţean, şi a parcurs toate etapele juvenile, debutând la echipa mare la 17 ani, în anul 1977. La Farul a jucat, cu două mici pauze, până în 1993, după care, încă două sezoane, a activat în Bulgaria. La 35 de ani, a agăţat ghetele în cui, dar imediat a început antrenoratul. Ca tehnician, a activat la multe echipe, atât ca secund, cât şi ca principal, conducând inclusiv FC Farul, în prima divizie.

„Sunt constănţean, am copilărit în cartierul Abator şi am învăţat la Şcoala 16. Povestea mea fotbalistică a început pe la zece ani, când am mers la Farul. Ştiţi cum e, un coleg de la şcoală începe să facă fotbal şi după el te iei şi tu. Aşa şi cu mine. Primul antrenor cu care am lucrat a fost Bibi Smărăndescu. La Farul, am parcurs toate etapele, de la copii la seniori“, spune Gabi Zahiu, care e născut pe 27 iulie 1960. Cu juniorii divizionari ai Farului a ocupat locul doi pe ţară, ratând titlul în ultima etapă. „Jucam în deschiderea echipei mari. În ultima rundă, evoluam la Craiova şi aveam nevoie de un egal ca să ieşim campioni. Am pierdut însă cu 0-2. Oricum, Craiova avea echipă foarte bună. La juniorii Farului, i-am avut colegi printre alţii, pe Borali, Tararache sau Pacea. Îmi pare rău că Surian Borali s-a stins de tânăr. Era foarte talentat. Un jucător şi un coleg exemplar“, arată Zahiu.

La debut, a contribuit la unul dintre golurile Farului

Graţie jocurilor foarte bune de la juniori, unde ieşea clar în evidenţă, pentru atacantul Gabriel Zahiu a urmat, inevitabil, promovarea la echipa mare. „Pentru mine a fost un impact major. Pe atunci, se pătrundea foarte greu la prima echipă. Am fost foarte bucuros, dar şi copleşit, la început. Însă, încet-încet, am început să mă obişnuiesc“, povesteşte Zahiu, care îşi aminteşte şi debutul oficial în tricoul Farului: „A fost un meci la Constanţa cu Olimpia Satu Mare, pe care l-am câştigat cu 2-0. Eu aveam 17 ani şi am intrat în teren în repriza a doua, la 1-0, ca vârf. I-am pasat lui Paul Peniu, care a scos penalty, din care s-a marcat al doilea gol al nostru. Am fost foarte emoţionat şi entuziasmat. În acei ani, meciurile se jucau cu tribuna plină, iar în fotbal se punea multă patimă“.

A jucat şi fundaş central

Cu două excepţii, Marina Mangalia şi Petrolul Moineşti, Gabriel Zahiu a jucat, până în 1993, numai la Farul, ajungând, treptat, titular în atac şi golgheter, dar şi căpitan al echipei, de tânăr. „La Marina, am jucat pe perioada armatei. Chiar dacă activa în Divizia C, echipa era una bună, iar acea perioadă m-a întărit, atât fizic, cât şi psihic. La Petrolul Ploieşti, am jucat timp de şase luni. La Farul, m-am consacrat ca atacant, dar am fost folosit, destul de mult, şi fundaş central. La început, îmi era greu să le iau locul în echipă lui Peniu sau lui Buduru, care se înţelegeau perfect în atac. Astfel că, beneficiind şi de o conjunctură (se accidentaseră mai mulţi fundaşi), am fost distribuit de nea Lache (n.r. antrenorul Emanoil Haşoti) pe centrul apărării. Am jucat apărător şi în Divizia A (unde am făcut cuplu şi cu Iosif Vigu), şi în Divizia B, unde, spre exemplu, într-un sezon, nea Lache mă băga atacant la meciurile de acasă şi fundaş la partidele din deplasare“, îşi aminteşte Gabi Zahiu.

A lăsat în trei roţi maşina unui coleg

După armată, tânărul atacant a revenit la Farul, club care a adoptat în acea perioadă o altă strategie, punând accent pe întinerirea echipei cu jucători talentaţi. Gabi Zahiu a căpătat cu timpul o altă poziţie şi un alt rol la Farul, devenind titular, la numai 23 de ani primind banderola de căpitan. „Fotbalul şi Farul mi-au dat foarte mult. Farul a însemnat totul pentru mine. M-a educat şi m-a crescut, ca om şi ca fotbalist. Am avut onoarea de a juca alături de mari valori ale fotbalului constănţean, de la care am învăţat enorm“, arată Gabi Zahiu. Acesta, ca mulţi dintre colegii săi, de altfel, se ţinea şi de şotii la Farul. Gabi râde când îşi aduce aminte de episodul în care, după un antrenament, a scos una dintre roţile de la maşina unui coleg care nu încheiase încă şedinţa de refacere. „Câţiva dintre băieţi am terminat mai repede refacerea şi am plecat la bere. Am scos o roată din spate şi am ascuns-o în boschete, lăsând maşina pe cric“, dezvăluie Zahiu, răzând cu poftă.

Meciul cu ASA Tg. Mureş, plin de reuşite

Fostul nouar al Farului, care era un vârf de careu, cu certe calităţi de golgheter, nu stă prea mult pe gânduri atunci când e întrebat de meciuri deosebite ale sale la Farul. „O partidă cu ASA Tg. Mureş la Constanţa, prima după promovarea în Divizia A din sezonul 1987/1988. Am înscris un gol, i-am pasat decisiv lui Costi Bârbora la celelalte două reuşite ale noastre şi am scos un penalty, care a fost ratat însă. Promovarea am obţinut-o la pas, în ciuda unei serii dificile în care am evoluat. Iar evoluţia noastră bună s-a continuat şi în sezonul imediat următor, în Divizia A. Sezonul 1987/1988 a fost unul foarte bun, atât pentru mine (am ieşit golgheter, cu 22 de goluri), cât şi pentru Farul. L-am avut la timonă pe Emanoil Haşoti, un antrenor aproape cu sufletul de Farul şi de Constanţa“, punctează Gabi Zahiu. Din lotul cu care Farul a promovat în acel sezon nu lipseau Gârjoabă, Răuţă - Tufan, Dinu, Popovici, Vanea, Petcu, Zahiu, Iovănescu, Buduru, Roşu, Bătrâneanu, Funda, Nedelcearu, Bârbora sau Marian Dumitru.

Profesorul Florin Marin

Gabi Zahiu şi-a petrecut ultimii doi ani din cariera de fotbalist (1993-1995) în Bulgaria, la Dobrudja Dobrici, unde, o scurtă perioadă, l-a avut coleg şi pe un alt fost mare atacant al Farului, Petre Grigoraş. La 35 de ani, Zahiu punea punct fotbalului, iar această decizie a fost una dureroasă. „Mi-a fost foarte greu fără fotbal, însă am rămas în fenomen, pentru că Hacic Garabet, preşedintele de atunci al Farului, mi-a întins o mână şi astfel am ajuns secundul lui Florin Marin la echipa de seniori. A fost un pas foarte mare pentru mine şi mi-a luat ceva până m-am adaptat, dar am avut un profesor foarte bun, Florin Marin, care m-a ajutat. Uşor-uşor, am început să cresc şi am ajuns pe picioarele mele“, arată Zahiu. După ce Florin Marin a plecat, la Farul a venit Ion Marin, Gabi secondându-l pe banca tehnică şi pe acesta. În paralel, Zahiu antrena şi formaţia de tineret. „Uneori, aveam trei antrenamente pe zi, două cu prima echipă, unul cu tineretul. La cei mici puteam pune în practică diferite experimente“, mai spune antrenorul.

„Echipa se putea salva“

După Farul, Zahiu a plecat la Ceahlăul Piatra Neamţ, iar apoi la FC Naţional, de fiecare dată secondându-l pe Florin Marin, iar în Cotroceni fiind o perioadă şi secundul spaniolului Alesanco. „La Ceahlăul am remarcat relaţia corectă pe care o avea Gheorghe Ştefan, ca preşedinte, cu antrenorii şi jucătorii“, rememorează Zahiu. Acesta avea să ajungă şi principal la Farul, într-un sezon 1999/2000 la finele căruia echipa a retrogradat însă în Divizia B. „Era o perioadă foarte tulbure. Clubul nu avea bani şi nici perspective. În vară, plecaseră 14 fotbalişti. Am reuşit să alcătuim în pripă un lot de jucători, cu puţin timp înainte de începerea campionatului. La final, formaţia a retrogradat, dar vina nu îmi aparţine în totalitate mie. Eu am fost schimbat după 20 şi ceva de etape. Oricum, echipa se putea salva“, spune Gabi Zahiu.

A făcut din Pandurii Tg. Jiu revelaţia seriei

După etapa Farul, fostul atacant al „marinarilor“ a antrenat, ca principal, mai multe echipe din ţară, cel mai mare succes avându-l în zona Olteniei. La Corvinul Hunedoara a stat puţin, vreo 30 de zile, după care a mers la Pandurii Tg. Jiu (nou-promovată în Divizia B), care, sub comanda sa, a devenit revelaţia seriei. „Din 18 echipe, 12 erau foste divizionare A. Am ocupat locul şase, reuşind jocuri spectaculoase“, îşi aminteşte Gabi Zahiu. La următoarele două formaţii, Laminorul Roman şi Callatis Mangalia, lucrurile nu au ieşit aşa cum şi-ar fi dorit, din pricina problemelor interne ale cluburilor. La Minerul Motru însă şi la Pandurii Tg. Jiu II, apoi, treaba a mers mult mai bine, cu ambele formaţii promovând în Divizia B. În decembrie 2007, Zahiu a stat şi pe banca tehnică a Pandurilor Tg. Jiu, în Liga 1, înfruntându-l şi pe Petre Grigoraş, pe atunci antrenor la Oţelul! De asemenea, Gabi a antrenat şi echipa feminină Pandurii Tg. Jiu.

Tată de fete, bunic de băieţi

În momentul de faţă, Gabi Zahiu s-a retras din antrenorat. Este stabilit la Motru, în judeţul Gorj, dar mai vine destul de des şi la Constanţa, onorând, atunci când e solicitat, meciurile şi întâlnirile veteranilor Farului. „În fotbalul actual, nu prea îţi mai poţi pune în aplicare planurile şi ideile. Nu mai antrenez, dar nu pot şti niciodată ce va fi. Oricum, e din ce în ce mai greu să activezi în această branşă“, arată constănţeanul de 55 de ani. De ceva timp, Zahiu a intrat în afaceri, sprijinit de soţia sa, Alina. „Avem o secţie de confecţii textile. E vorba de materiale sportive, treninguri, şorturi… La noi vin materialele croite, pe care le asamblăm şi le trimitem înapoi la Caracal, pentru finisare“, spune Gabi Zahiu, care este şi bunic, fetele sale (din prima căsătorie), Roxana (34 de ani) şi Bianca (30 de ani) având fiecare câte un băieţel: Robert Andrei (un an şi zece luni) - Bianca, respectiv Vlăduţ (un an şi patru luni) - Roxana. Fiicele lui Zahiu n-au făcut sport, ambele fiind absolvente de ASE şi activând în domeniul contabilităţii. Fostul tunar al Farului speră însă ca nepoţii lui să-i moştenească înclinaţia către sport.

Sursa foto: Farul Spirit, liga2.ro, Facebook, sportingorj.ro, sportarad.ro