Ilie Năstase, povești memorabile, spuse la Constanța „Eu mă pot identifica cu un singur popor, cel român“ (GALERIE FOTO)

Prezent la Constanța, alături de regizorul Tudor Giurgiu, la premiera pe litoral a documentarului „Nasty“, despre viața și cariera sa, fostul mare jucător de tenis Ilie Năstase (77 de ani) a răspuns la final, întrebărilor celor din sală, care au urmărit producția, dar a și istorisit, cu umorul care-l caracterizează, câteva episoade nostime care l-au avut în prim plan.   
   
Până la ce vârstă ați jucat?

Am jucat meciuri oficiale până la 38 de ani. Iar la acea vârstă, ghinionul meu, m-am apucat să beau și eu puțin alcool. Și m-au prins băieții noștri simpatici. M-am dus în fața judecătorului, era unul tânăr, avea 30 și ceva de ani. „Vreau să fiți sincer, domnul Năstase. De ce ați făcut treaba asta?“, m-a întrebat. „Domnule judecător, voi fi sincer. Eu, până la 38 de ani, n-am băut. Și acum am vrut să recuperez puțin“, am răspuns.

„Bine că nu era bunica!“     

M-am lăsat în 1984, aveam 38 de ani. Dacă vrei să continui să joci, se organizează turneele de veterani. Iar primul a fost la Wimbledon. Jucam pe terenul numărul doi, iar la un moment dat, adversarul meu servește o minge, care se duce într-o lojă, unde era o doamnă mai în vârstă, cu niște mănuși albe, și a prins mingea. Eu am întrebat-o dacă a jucat tenis cumva, altfel nu aveai cum să prinzi mingea la viteza aia. Ea mi-a spus: „Domnu Năstase, nu am jucat tenis, dar mama era îndrăgostită de dumneavoastră“. Ce i-am zis eu: „Bine că nu era bunica!“.     

Care a fost cel mai frumos meci din carieră?

Toată lumea va fi surprinsă și am mai făcut declarația aceasta, cu mulți ani în urmă. Finala de la Wimbledon, pe care am pierdut-o. Deci nu trebuie să fie un meci câștigat. Pentru mine, aceea a fost cea mai frumoasă partidă. Nu știu dacă ați observat în film, nu existau scaune. Rachetele erau pe jos, în spatele scaunului de arbitru, pe care îl ocoleam și mergeam să ne ștergem cu prosopul. Meciul a durat cinci ore și jumătate. Dacă aveam și scaunul, dura vreo șapte ore.


Primiți de Nixon la Casa Albă

Ilie Năstase a povestit și un episod petrecut în SUA. „Nixon ne-a primit la Casa Albă, foarte frumos, ne-a așteptat pe gazon. Am jucat la Cleveland ,unde erau foarte mulți români, care lucrau mai mult la Detroit, la asamblarea de mașini. Cu o zi înainte de meciul de Cupa Davis, a venit președintele Federației americane, să-mi propună să joc pentru America următorul meci. Îmi dădeau niște milioane, două - trei, bani mulți atunci în 1969. Eram copil, aveam 23 de ani. Răspunsul meu a fost: «Eu mă pot identifica cu un singur popor, poporul român. Acolo m-am născut»“.

Care erau turneele favorite?

Avam multe turnee la care îmi plăcea să joc. De exemplu, Monte Carlo, Roma, bineînțeles pe zgură, că acolo am învățat tenisul. La sfârșitu anului, era Turneul Campionilor și am jucat cel mai bun tenis atunci. Nu aveam o motivație specială să joc contra primilor opt. Nu aveam nicio treabă.


Echipamentele identice

„Era perioada în care ieșise în regulament că trebuia să ai același echipament cu partenerul tău de dublu, aproape, mă rog, și cămașă, și pantalon. Jucam o finală și îl aveam partener pe Arthur Ashe. El fiind de culoare, m-am vopsit. Dacă nu era echipamentul la fel, erai amendat. I-a plăcut și lui! Iar cei din tribună au aplaudat toți“, a dezvăluit Ilie Năstase.

De ce nimeni dintre copiii săi nu v-a călcat pe urme, ca sportiv?

Adevărul că nu mi-a cerut nimeni treaba asta. Astfel că nici eu n-am insistat, că nu avea niciun rost. Fiecare a făcut altceva și nu poți forța pe cineva. Eu nu am fost forțat de părinți să joc tenis. Am făcut-o de capul meu, mi-a plăcut. Așa că n-am insistat cu copiii mei. Poate că voiau să joace de plăcere, nu ajungeau la valoarea mea și poate nu era bine pentru ei.  
  
Ați avut vreodată probleme cu vechiul regim din România?

Dacă aveam probleme, nu mă mai întorceam. N-am avut probleme. Singura dată când nu ne dădeau banii, era la Cupa Davis, la care erau foarte mulți bani. În 1969, am jucat semifinala la Wimbledon, cu Țiriac, contra Angliei, înainte să mergem la Cleveland și la Casa Albă. Am stat într-un hotel, la care plăteam două lire pe noapte. La un moment dat, Țiriac a zis: „Năstase, mâine hai să plecăm de aici“. „Unde?“. „Mergem la alt hotel, iar secretarul general al Federației, să plătească“. De unde? Din banii pe care îi au. Am ajuns la cel mai luxos hotel. Am mâncat, am aruncat mâncarea pe geam. Făceam prostii din astea, să ne simțim bine. La un moment dat a venit secretarul: „Nebunilor, mă băgați în pușcărie, trebuie să decontez banii“. Noroc că am câștigat și nu ne-a făcut nimic.

De ce nu v-au primit în All Club englezii?

 Normal era să mă primească, întrucât am câștigat finale, la dublu și la dublu mixt. Eu aveam un fan club acolo și m-au susținut foarte mult. Veneau cu autobuzul de la școală și mă așteptau ore întregi să le dau autograf. Cineva avea o eprubetă și-a spus să scuip acolo. Am rămas blocat, nu știam ce să fac. Altcineva mi-a zis să-mi taie din păr. În Anglia e o tradiție să ai mereu la tine un caiet de autografe.

„L-am placat pe adversar și am început să plâng“

Un moment amuzant și din tenisul de la vârste fragede: „La 12-13 ani, jucam cu un băiat din Târgu Mureș, Andrei Balog. Mă ducea mama de mână, că eram mic. Nu aveam arbitri, ne dădeau niște mingi vechi, de 100 de ani, și jucam toți loburi din alea înalte, noroc că aeroportul era departe, altfel loveam avioanele. La un moment dat, după primul set, am lăsat racheta jos și am început să-l alerg pe Balog. El se întoarce și spune: «Te-am înjurat?». «Nu». «Ți-am furat vreo minge?». «Nu». Și l-am placat, căzând pe el. Și am început să plâng. Mama: «Mă, nebunule, de ce plângi?». «M-a bătut 6-0 și nu-mi place»“, a povestit Ilie Năstase.

„Domnu Țiriac, ați greșit, domnu Năstase are dreptate“

 Ilie Năstase are o memorie foarte bună, amintindu-și la perfecție fapte petrecute cu zecide ani în urmă. „Țiriac, când vrea să știe ceva, mă întreabă: «Năstase, pe cine am bătut noi în finala la Roland Garros, la dublu? E adevărat că am bătut doi ruși? Nu, am bătut doi americani. Nu crede. Dar se uită, îl pune pe șofer. «Domnu Țiriac, ați greșit, domnu Năstase are dreptate», îi spune acesta după verificare“, zâmbește Ilie Năstase.

Sursa foto: ZIUA de Constanța

Citește și:

UPDATE
Premieră la Constanța a documentarului "Nasty", care explorează viața și cariera legendarului sportiv Ilie Năstase (GALERIE FOTO + VIDEO)