Ioana Manoliu, „campioana mea“ Nu a renunţat şi, după nouă ani, şi-a împlinit visul - medalia de aur (galerie foto)

 
Campionatul Naţional de atletism rezervat juniorilor 1, întrecere desfăşurată la Piteşti, i-a adus constănţencei Ioana Manoliu o mare bucurie: primul titlu de campioană naţională! La nouă ani distanţă de la începerea sportului, tânăra de 16 ani a avut şi satisfacţia medaliei de aur, care s-a lăsat cu greu cucerită. Ioana a avut multe sezoane bune până acum, dar niciunul împlinit şi cu adjudecarea titlului de campioană a României.
 
Atleta Ioana Manoliu a reuşit să treacă, în sfârşit, peste obstacolul ce-i stătea în calea către medalia de aur la Campionatul Naţional. Sportivă cu dublă legitimare, LPS „Nicolae Rotaru“ - CS Farul, şi pregătită de Carmen Botea, Ioana a cucerit aurul (cu performanţa de 5,87 m) în proba de lungime a juniorilor 1, în condiţiile în care ea e junioară 2.
 
„Primul titlu de campioană naţională! Mulţumesc din tot sufletul antrenoarei mele pentru toată susţinerea şi încrederea! Vă iubesc!“, a postat pe Facebook, euforică, noua campioană. „Sunt o profesoară mândră! De nouă ani îi spun «campioana mea». S-a lăsat greu convinsă!“, a venit răspunsul lui Carmen Botea.

A început în clasa a doua

Trei propoziţii în spatele cărora se ascunde o frumoasă poveste de atletism, veche de nouă ani şi marcată de bucurii, dar şi de eşecuri. Din toate acestea, Ioana a învăţat că, în sport, ca şi în viaţă, de altfel, important e să nu renunţi şi să nu-ţi pierzi încrederea. „Ioana a început atletismul în clasa a doua. A venit prima dată la stadion ca să-şi consume energia, fata fiind foarte energică, cum e şi acum. O însoţea fratele ei, care era atunci la grădiniţă. Eu aveam în grupa pe care o antrenam două colege de clasă cu Ioana. Părinţii ei au aflat şi au trimis-o şi pe ea la mine“, povesteşte Carmen Botea, care a fost primul şi singurul antrenor de până acum al Ioanei.

Nu e o „căprioară“, are alte calităţi

Fetiţa nu dovedea calităţi deosebite pentru atletism, nu părea dăruită cu un talent sportiv ieşit din comun, dar compensa prin ambiţie şi perseverenţă. „A început fără mari speranţe. Nu era un copil foarte talentat şi nu promitea mare lucru. În plus, era destul de neastâmpărată şi greu de strunit, iar din acest motiv, la un moment dat, am vrut să renunţăm la colaborare. Am continuat însă la rugăminţile mamei sale. Ioana nici nu progresa foarte bine. Aveam o grupă destul de închegată, iar ea nu se număra printre cei mai buni. În schimb, era extrem de ambiţioasă şi de perseverentă, iar aceste atuuri ale ei s-au dovedit ulterior hotărâtoare. Ioana este o sportivă de forţă, nu de detentă. Nu e o «căprioară», cum spunem noi, antrenorii, şi nici foarte înaltă, ci mai masivă, mai musculoasă. Când ai un asemenea sportiv, lucrezi mult pe tehnică, întrucât nu îl ajută naturaleţea, elasticitatea. Ioana a deprins însă bine mişcările, nu are greşeli tehnice“, spune antrenoarea.

În umbra Georgianei Aniţei

Tânăra a urcat pe podium prima dată după cinci ani de la începerea atletismului. A stat în umbra Georgianei Aniţei, pe care nu a reuşit să o învingă până acum, fiind cel mult la egalitate cu ea în concurs! „Prima medalie a venit greu, în clasa a şaptea, argint la lungime. Apoi, după ce a simţit gustul medaliilor, în fiecare sezon a avut rezultate. Anul trecut, a devenit şi vicecampioană balcanică şi a făcut finală la FOTE (n.r. Festivalul Olimpic al Tineretului European). Pe plan intern, nu a reuşit să o învingă niciodată pe Georgiana Aniţei, campioana mondială şi europeană a categoriei ei. Şi de aceea a luat aur la Naţionale atât de târziu. La Piteşti însă, Aniţei nu a participat, astfel că Ioana a avut drum liber către titlul de campioană. Concursul e concurs. Acum un an, a sărit la lungime cât Aniţei, 5,97 m, doar că aceasta a avut a doua performanţă mai bună în concursul respectiv (5,80 m, faţă de 5,78 m). Deci nici aşa, fiind la egalitate, nu a reuşit să o bată. Nu a fost să fie“, spune Carmen Botea.

A îndeplinit baremul de Europene

Anul aceasta, Ioana Manoliu şi-a îndeplinit baremul de Europene, dar nu a participat la întrecerea continentală. A fost a treia cu barem şi au fost duse primele două. „Ioana este acum junioară II, iar la anul va fi junioară I şi vom avea iar Europene, iar barem, iar calificări. Tot timpul ne-am dorit titlul de campioană naţională şi am sperat. Ea, văzând că nu iese campioană, a avut însă oscilaţii. Chiar şi în acest sezon. Baremul de Europene îl avea din iarnă, iar pe parcursul sezonului, poate presiunea participării la întrecerea continentală, poate presiunea deţinerii celui de-al treilea rezultat european la triplusalt au împiedicat-o, psihologic vorbind, să fie mai bună şi mai concentrată la anumite concursuri de selecţie“, arată Carmen Botea.

Lacrimi de bucurie

Pentru Ioana Manoliu medalia de aur din acest an nu se poate compara cu nicio altă distincţie cucerită până acum în cariera ei. Nici măcar cu argintul de la Balcaniadă! „Anul trecut, Ioana a avut opt medalii naţionale şi una balcanică. Aurul naţional e cea mai importantă medalie a ei de până acum, cu toate că a avut şi locul doi la Balcaniadă. Ca importanţă a fost peste însă. Ziua când a ieşit campioană a României a fost cea mai frumoasă din viaţa ei. Îşi dorea de mult această performanţă. Eu aveam mai mulţi campioni naţionali în grupă, Vişan, Constantin, Colibăşanu. Le spuneam «campionul meu» ori, după caz, «campioana mea». Ioana mereu îmi spunea: «Când o să-mi ziceţi şi mie campioana mea?». Până la urmă, a reuşit. Ea, care, de regulă, nu prea se exteriorizează, a avut o manifestare fantastică. A plâns de bucurie, şi-a sunat toţi prietenii, a făcut poze. La întoarcerea la Constanţa cu autocarul, a purtat tricoul de campioană“, punctează Carmen Botea.

„Nimic nu e întâmplător pe lumea asta“

Antrenoarea campioanei remarcă învăţămintele care pot fi trase din această reuşită a Ioanei. „Trebuie să lupţi până la final şi să nu renunţi, că nu se ştie niciodată. Nimic nu e întâmplător pe lumea asta. Ioana a ratat Europenele, ceea ce ne-a marcat, dar acest titlu i-a dat mare încredere. A simţit din plin ce i s-a întâmplat. I-a dat încrederea că se poate. A văzut că se poate. Dacă nu ieşea titlul, şi fără el, şi fără Europene, cred că-i tăia puţin din elan. Am văzut altă mentalitate la ea. Pentru psihicul ei, a venit fantastic. E cu atât mai mult de subliniat această medalie de aur cu cât era ultimul concurs intern, dar şi din Europa, şi nu mai conta pentru nimic, din nicio perspectivă“, precizează Carmen Botea.

A luat medalii şi la alte probe

Ioana Manoliu concurează preponderent la lungime şi la triplusalt, dar a luat medalii şi la alte probe şi nu numai la juniori 2, ci şi la juniori 1 şi chiar şi la tineret! „Este şi vicecampioană de probe combinate, luând argint în iarnă. A urcat pe podium şi la tineret, de trei ori, argint la ştafetă şi bronz la lungime şi triplusalt. Se mişcă bine pe mai multe probe. Şi la garduri, şi la 200 m cred că lua medalie. E foarte bine pregătită. Ştie şi garduri, ştie şi plat. Am orientat-o însă pe aceste două probe, triplusalt şi lungime, pentru că, uitându-mă în Europa şi mai sus, sunt probele cu care îşi poate face loc, să ne vedem într-o finală europeană sau mondială. Asta m-a interesat în primul rând“, şi-a expus strategia antrenoarea.

Visează la Jocurile Olimpice

Campioana împlineşte 17 ani în luna noiembrie şi este elevă la Liceul „Decebal“ din Constanţa. În toamnă, trece în clasa a 11-a. „Familia o susţine foarte mult, şi la sport, şi la şcoală, ca şi mine, de altfel. Eu îmi doresc să urmeze o altă facultate decât cea de Sport, ca să aibă mai multe variante în perspectivă. Se pregăteşte foarte bine, pe toate planurile, avem şi psiholog, care ne ajută în pregătire. Ioana este la o vârstă dificilă acum. Mă mai supăr câteodată, dar am experienţa să rezolvăm asemenea probleme. Trebuie să avem răbdare ca antrenori şi să nu ne pierdem speranţa. Visul cel mare al Ioanei este să participe la Jocurile Olimpice“, mai spune Carmen Botea.

Fratele Ioanei a venit şi el la atletism

Fratele Ioanei, cel cu care a venit prima dată la stadion viitoarea campioană, a făcut şi el ulterior atletism, cu antrenoarea Carmen Botea, dar, în cele din urmă, a renunţat la sport. „A încercat să facă atletism. Arată foarte bine, are un fizic fantastic, dar nu deţine acea perseverenţă a Ioanei. De câteva luni, a renunţat de tot. L-a marcat faptul că nu reuşea să ia medalie, cu toate că e devreme încă, de abia trece în clasa a şaptea. A participat doar la concursuri locale. Părinţii celor doi nu au făcut sport de performanţă (mama lor e medic, iar tatăl lucrează în cadrul Armatei), dar sunt o familie care încurajează performanţa şi şcoala, ceea ce contează foarte mult pentru noi“, încheie antrenoarea campioanei Ioana Manoliu.
 
Sursa foto1: sportyromania.blogspot.ro (Nea Dan)