La volanul unui Ford din 1935 Gabriel Bălan şi Costel Racu, din Constanţa, au încheiat cursa Bucureşti - Monte Carlo (galerie foto+video)

Echipajul format din constănţenii Gabriel Bălan şi Costel Racu şi echipa tehnică au încheiat, ieri, călătoria efectuată, pe traseul Bucureşti - Monte Carlo şi retur, cu un automobil de epocă (Ford model 48 V8 Roadster DeLuxe, fabricat în anul 1935). Cei doi au parcurs 4.200 de kilometri, iar scopul acestei curse istorice a fost de a marca victoria din 1936 în Raliul Monte Carlo (cu o maşină similară) a echipajului românesc Petre Cristea - Ion Zamfirescu - Gogu Constantinescu. Ieri, Gabriel Bălan şi Costel Racu au atins Bucureştiul, punct de unde plecaseră spre Monte Carlo pe 6 februarie. Traseul a fost Bucureşti - Sibiu - Budapesta - Veneţia - Monte Carlo şi retur.

Peripeţii în Italia, surpriză în Slovenia

Pe site-ul claboomedia.ro, Gabriel Bălan a povestit cum a decurs, pe drumul de întoarcere, călătoria între Veneţia şi Budapesta. „Am plecat la ora 7.00 din faţa hotelului Quid / Best Western din Veneţia. Aveam de parcurs peste 700 de kilometri până la Budapesta, iar cu o medie de 70 km/h, ne trebuiau zece ore de şofat efectiv. Ne-am propus să facem opriri cât mai puţine şi mai scurte pentru alimentare şi verificări tehnice, ca să nu intrăm în noapte. Însă, cum îi stă bine unei zile de 13, nici aceasta nu a ieşit din tipar. După câţiva kilometri, am tras pe dreapta. Bateria de 6 volţi pe care o schimbasem cu o seară înainte se descărcase. Trebuie să menţionez că, încă de la plecare, pe 6 februarie, dinamul maşinii a «refuzat» să-şi mai facă treaba, aşa că am mers doar pe baterie (aveam două şi le încărcam în fiecare seară la hotel). Drumul prin Italia, din Veneţia până la Trieste, a fost OK. Surpriza a venit după intrarea în Slovenia, unde am dat de zăpadă şi ceaţă densă. Ştiam cu o zi dinainte că ninge la Ljubljana şi în partea de sud a ţării, în zona Alpilor Dinarici. S-a putut circula însă destul de bine! Utilajele de deszăpezire şi temperatura de peste zero grade Celsius îşi făcuseră treaba. Cu toate economiile de timp, am ajuns la Budapesta după ora 18.00, când se întunecase bine“.

Motorul bătrânului Ford, solicitat la maximum

Pe acelaşi site, Gabriel Bălan a povestit şi cum a decurs drumul de la Monte Carlo la Veneţia. „La ora 7.00, am plecat din Monte Carlo spre Veneţia, prima escală în drumul spre casă. Pentru a ajunge la autostradă, am urcat mai bine de 40 de minute pe un drum cu pante abrupte şi curbe «ac de păr» (cum spun aşii volanului). Aceasta a necesitat multă îndemânare din partea şoferului Ion Savu, care conduce un ansamblu de asistenţă de circa 17 metri lungime (maşină + trailer), dar a solicitat la maximum şi motorul «bătrânului» Ford! Cine nu a fost în Monaco nu poate înţelege din vorbe cum este acest drum (acelaşi pe care ne-am rătăcit la sosire, pe furtună şi ceaţă). Vremea a fost bună şi, după circa şapte ore de condus, am ajuns la Veneţia, fără nicun fel de eveniment nedorit. După ora 18.00, aşa cum era prognozat, a început să plouă serios, iar temperatura a scăzut brusc sub 5 grade, dar asta a fost sarea şi piperul plimbării ce a urmat, prin zona lagunară a Veneţiei, până la Piaţa San Marco, de unde ne-am întors după câteva ore uzi şi zgribuliţi de frig. Ora 22.00, la somn, mâine avem iar de parcurs etapa cea mai lungă, Veneţia - Budapesta, ceva peste 700 de kilometri”, a notat în „jurnalul de călătorie“ proprietarul şi şoferul Fordului din 1935.

Sursa foto şi video: Facebook (Claboo Media)